9,824 matches
-
văzu pe vecinul său din spatele casei apropiindu-se de podișcă. Se uită numai o dată la el, apoi Începu să se uite În altă parte; se vedea că nu o astfel de apariție aștepta, <...Pe mă-ta și pe tine, chiorule!> șopti atunci Moromete pentru el Însuși, ...; după care răspunse foarte binevoitor ...(sublinierea Îmi aparține)” <ref id=”75”>Preda 1967, vol. I, pp. 5-6referință </ref>. Constatăm o stare de incompatibilitate Între semnificația textului verbal produs de către Moromete și gândurile și sentimentele care
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
curat cu o ușoară adiere de rășină. Măreția bătrânului codru al Floreștiului ți se arată în toată splendoarea lui. O așezare liniștită departe de forfota orașului, îți dă senzația că ești undeva în trecut. Rămășițele unei alei cu tei, îți șoptesc că te afli deja pe urma pașilor lui “Bădița Mihai” din Ipotești. La capătul acestei alei, pe la 1865, s-a deschis pentru prima oară porțile primei școli. Generații de copii i-au trecut pragul aducând în sufletul lor crâmpeie de
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
descifra, eu citesc pe buze, de aceea te rog să nu duci mâna sau diferite obiecte în dreptul feței, nici să nu mesteci sau să ții capul în jos în timp ce vorbești. Dacă spui cuvintele rar, clar, fără să țipi sau să șoptești, păstrând un ton și un debit constant, imi va fi mult mai ușor să te ințeleg. Cu cât ești mai expresiv și folosești în timp ce vorbești și mimica și gesturile cu atât mă ajuți mai mult să țin pasul cu tine
Despre Maria by Alina Popescu [Corola-publishinghouse/Science/83955_a_85280]
-
4), el reprezintă unitatea dintre divinitate - 3 și omenire -4; numărul "10" este sublim, căci fiind egal cu suma celor patru numere pefecte (1+2+3+4 = 10), conține toate principiile cosmosului. Dar nimeni nu poate ști tot ce se șoptea matematicienilor de pe ultima treaptă, cum erau Filolaus, Archytas sau Lysis. Acest mister între fiii nobililor, putea fi ușor luat ca o primejdie pentru popor. Neliniștit, partidul popular năvăli în școală, distruse clădirea, îi împrăștie pe discipoli și îl goniră pe
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
și primește la hotel cufărul. Vasi se reîntâlnește la cafeneaua Régeance cu abatele căruia îi vinde acțiunile bunicului său în schimbul a 8000 de franci. Abatele Alphonse joacă o partidă de șah cu un fost colonel de jandarmi. În timpul partidei Vasi șoptește soluția salvatoare, mutarea unui cal. Abatele se supără și îl trimite, sarcastic, să vadă Gioconda la Luvru. Vasi merge la Luvru, iar în fața tabloului Giocondei o întâlnește pe Yvette, viitoarea sa soție, trimisă și ea de către mama ei să vadă
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
în liniște. O bufniță buhăi. Am tresărit speriată continuându-mi drumul. Am tras adânc aer în piept, aerul mirosea a ploaie, a ploaie și a pământ cu o slaba miasma de putreziciune. Am înaintat urmărindu-mi cu atenție scopul. Vântul șoptea și se tânguia deasupra capului meu, iar picioarele mele făceau zgomot la fiecare pas sunând ca bătăile unei inimi. Ajunsesem aproximativ la locul propus, miam ridicat privirea, sperând să zăresc luminița, dar n-am văzut decât petice de cer cenușiu
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
gonești departe frigul Pomii, toți să-i înflorești.” PRIMĂVARĂ, MINUNATĂ ESTI! Primăvara anunță că zăpada a început să se topească, vremea se încălzește. Natura întreagă freamătă, pregătindu- se să renască. Frunzele, florile, micile gâze dau zvon de viață... Iar vântul șoptește neâncetat: ”Vine mândra primăvară”. Primăvara e cu soare în priviri, cu flori în păr, cu pieptul plin de flori cu părul negru ca și pământul, liniștită și fericită. Ea, zână a naturii cu suflet cald și plin de vise, împarte
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
pe vremea consulatului lui Drusus și al lui Caius Norbanus, Tiberius a împărțit poporului sumele lăsate prin testament de Augustus, deoarece, un oarecare, întâmpinând un mort purtat cu alai în For, s-a aplecat spre urechea acestuia și i-a șoptit ceva. Întrebat de cei din jur ce ia spus, răspunsul a fost că l-a rugat pe mort să-l înștiințeze pe Augustus, că deocamdată nimeni n-a primit nimic din ceea ce i se cuvine. Tiberius l-a condamnat la
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
liniștea nu e mai liniște ca la Stromboli. Privesc pe țărm un pescar mai bătrân ca vulcanul, dar nu o fac pentru multă vreme, că nu pot rezista apei pe fundul căreia, de atâta liniște, pietrele negre se aud cum șoptesc. Prietenia mea cu vulcanii cred că a început într-o dimineață când, în drumul spre Capri, m-a însoțit Vezuviul, ieșind și intrând în aburii matinali, supraveghind atent forfota din portul Napoli. Teama de ei s-a ivit când am
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
ci aceluia al flăcărilor. De aici, un alt Marco, de data asta, vulcanolog, preia povestea. E din ce în ce mai frig și, deocamdată, peisajul e doar dezolant, dar, pe măsură ce urci, începi să ai sentimentul că trebuie cumva să mergi în vârful picioarelor, să șoptești și să ții și mâinile, cuminte, la spate. Hăuri din loc în loc, cenușă în care ți se îngroapă picioarele, un gri intens până și în aerul pe care îl respiri și, în depărtare, vulcanul care dă semne că e cineva
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Acum nu mai putea desluși măcar dacă grăiește pălăria sau ceva tainic din creierul și ființa lui. Se înspăimântă. Vru iar să scoată pălăria, dar zadarnic. Părea că-i acolo de când lumea. Cuprins de remușcare, omul căzu în genunchi și șopti atât: „Doamne, iartă-mă pe mine păcătosul!” În sufletul său glasul predicii se auzea mai departe. Când gândul căinței curate, al părerii de rău pentru fapta cea rea săvârșită vine pe albia lacrimilor, nu sta omule la îndoială, ci mergi
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
Călcând pe iarbă, mi se părea că plutesc și gândindumă la fetița bolnavă, auzii limpede în cugetul meu: „Ce pot face eu pentru ea?” Privii către cer. Deodată simții o răcoare binefăcătoare și parcă puterea nevăzută a lui Dumnezeu îmi șoptea: Să te rogi cu putere și căldură pentru ea! Așa am auzit, rar și clar, fiecare cuvânt. Inundat de o iubire negrăită, căzui în genunchi șoptind: „Mă rog pentru Marta!” Din noaptea aceea, de fiecare dată când mă rugam, în
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
cer. Deodată simții o răcoare binefăcătoare și parcă puterea nevăzută a lui Dumnezeu îmi șoptea: Să te rogi cu putere și căldură pentru ea! Așa am auzit, rar și clar, fiecare cuvânt. Inundat de o iubire negrăită, căzui în genunchi șoptind: „Mă rog pentru Marta!” Din noaptea aceea, de fiecare dată când mă rugam, în rugăciunea mea ceream de la Dumnezeu și sănătate pentru Marta. Să te rogi pentru o ființă pe care tu nu o cunoști! Niciodată n-aș fi crezut
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
Știam... Te-am înșelat când ți-am spus că te admir pentru activitatea și succesul tău. Știam... Cel ce lovea atât de crud într-un suflet de om, se opri dintr-o dată ca fulgerat de o putere nevăzută. Căscând ochii, șopti: Cum, tu știai de toate astea, și-ai tăcut? Da... Și nu m-ai urât? Nu. Te-am iubit. Cei doi se priviră. Ceva se prăbușea într-un suflet. Omul căzu năruit la pământ și hohotind de plâns, abia putu
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
să aflu care este ultimul cuvânt al acestui om înainte de a i se tăia limba. De aceea îl întrebă: Fiule, până acum ai vorbit multe, mai mult rele decât bune. De acum vei rămâne mut și nu vei mai putea șopti nici cele bune. Care-ți este, deci, ultimul cuvânt care va pune pecetea muțeniei pe limba ta?!... Judecă, fiule, bine la cele din urmă cuvinte ale tale, care să-ți poată fi început pentru mântuirea ta. După puțină gândire, bolnavul
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
Citește cu atenție textul de mai jos: În dumbravă se făcuse deplină tăcere și un întuneric tainic, prin care totuși ochii vedeau cu ușurință. În tăcerea aceasta un greieraș începu să țârâie melancolic, aproape. Lizuca îl ascultă atentă. - Cântă frumușel, șopti ea. - Da, dar nu prea mă lasă să dorm, mormăi Patrocle. - Nu știu de ce, dar mie nu mi-e somn deloc. Așa-i de frumos și de bine...Eu n-am cunoscut niciodată dumbrava asta. Acum văd că-i o
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
țintaură au înflorit și dacă florile lor sunt la fel de frumoase ca anul trecut. Smulse de pe pajiște câteva smocuri de iarbă grasă și le dădu caprei sale. Clara a rămas în tovărășia Bălaiei. O cuprinse pe Bălaia de după gât și-i șopti încet la ureche: -E atât de frumos aici, la voi, încât nu aș mai pleca niciodată. Heidi își desfătă ochii cu florile de țintaură. Tufele înfloriseră toate, iar în jurul lor iarba era presărată cu clopoței și albăstrele care îmbibau aerul
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
-i pe obraji. „Gu-ut”, a răspuns gutural rusul, strâmbând din nas, „Nimm mit”, și l-a împins ușor pe prizonierul confuz spre trotuar. Spectatorii au răsuflat ușurați în timp ce cuplul mergea împiedicat, în delir, mână în mână. Cei unsprezece prizonieri șrămașiț, șoptindu-și unul altuia, și-au continuat drumul pe lângă mulțimea care continua să comenteze: „Imprevizibili rușii... incredibil... nu pot să-i înțeleg... nu-i înțeleg pe ruși”. Rusul mergea stoic, strângând o papiroasă lungă între dinții galbeni în timp ce-și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
un asemenea camarad, așa că fuge pe străzi până la școală. Cam ăsta e, de fapt, tot filmul: un copil se plimbă cu un balon roșu prin Paris. Dar să vedeți ce nebunie, puștiul reușește să îmblânzească lighioana și, ca și cum i-ar șopti ceva important la ureche, îi povestește cum trebuie să se poarte, până la ce fereastră să urce sau după ce colț de stradă să aștepte. Sunt atât de prieteni, încât, atunci când se pornește ploaia, Pascal își adăpostește balonul sub umbrelele trecătorilor, mergând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
am revenit la normal, folosesc deci-ul nostru național): - (1) nu te lega de Madonnica. Pe muzica ei am simțit eu primele fioruri erotice veritabile, când începea să susure ,,Like a Prayer“, iar fata-tipa-colega pe care o invitam la dans șoptea candid-amețită ,,dansăm, dar să știi că nu e bluz, devine rapid spre final“. Și chiar așa a și fost, adevăratele momente erotice, adevărate, din existență noastră devin extrem de rapide spre final, fir-ar să fie de viață... - (2) m-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
am descoperit cea mai mare insulă a Africii, Madagascarul. Dar cum au abordat francezii subiectul? Din mai multe unghiuri, din mai multe locații geografice, fascinându-mă în mai puțin de cinci minute. „Ce știință, dom’le, ce artă!“, mi-am șoptit în barbă. În cameră nu era nimeni, așa că nu am fost auzit de nimeni. Evident, am descoperit multă sărăcie, incredibil de multă mizerie, chiar și pentru ochiul meu oricum foarte obișnuit cu așa ceva. Oameni care se hrănesc din imense gropi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
cumva să o lase în față. La ora 10 au urcat primele cinci persoane și au intrat două, dar și doamna cu pricina. M-am văzut nevoit să intervin încă o dată, chiar dacă o colegă mai slabă de înger mi-a șoptit: „Hai s-o lăsăm...“. Cu coada între picioare a ieșit iară afară, pentru a reveni cu un moșuleț, care se pare că stătuse la coadă de dimineață. Amuzant e că până la urmă colegii mei nu au putut să-i apostileze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
act autotelic: „Nu îmi face plăcere, dar o posed din orgoliu; în geamătul ei fericit e atâta candoare, atâta viață, că stau la pândă cu toate simțurile mele să prind cât mai mult din secretele ființei ei ce susură, susultă, șoptesc, se zbenguie, se joacă, se alintă, libere numai în act. Plăcerea mea maximă este să asist la plăcerea ei, să simt resortul intim ce o face să se zguduie convulsiv ca și cum ar fi prinsă de ceva nepământean și în această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
fără tată și o altă fetiță, fără mamă, beau limonadă. — Ai și tu nouă ani, nu-i așa? întreabă Luise. — Da, face Lotte. La 14 octombrie împlinesc zece. — La 14 octombrie? tresare Luise. — La 14 octombrie. Luise se apleacă și șoptește: — Și eu! În spatele casei cântă un cocoș. Câinele hăpăie după o albină care bâzâie și-i dă târcoale. Cele două fetițe se privesc în ochi hipnotizate. Lotte înghite în sec și, cu glas răgușit de emoție, întreabă: Și unde te-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
cântă un cocoș. Câinele hăpăie după o albină care bâzâie și-i dă târcoale. Cele două fetițe se privesc în ochi hipnotizate. Lotte înghite în sec și, cu glas răgușit de emoție, întreabă: Și unde te-ai născut? Luise răspunde șoptind cu sfială, de parcă i-ar fi frică: — La Linz, lângă Dunăre. Lotte își trece limba peste buzele uscate: — Și eu, la fel! În grădină e liniște. Totul e nemișcat, doar creștetele copacilor mai freamătă.“ Taina pare deslușită, dar nu face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]