10,318 matches
-
și simplu de la țară. Mama mi-l cânta și ea Și la viersul ei cel dulce Puiul ei se potolea Și-o lăsa frumos să-l culce. Azi te-adorm cu dânsul eu, Ieri - el m-adormea pe mine, Și-adormi pe tatăl meu Când era copil ca tine... Mâine când voi fi pământ, Nu-l uita nici tu, - și zi-le, Zi-le doina, cîntec sfânt, La copiii tăi, copile. Ștefan O. Iosif 1.Nașterea Una din primordialele însușiri ale
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fii june sănătosu, Să crești mare și frumosu. În înscrisurile feciorilor din Oprea găsim încă alte multe colinde, adevărate bijuterii ale creației populare locale, din care ne mulțumim să amintim numai căteva titluri : «Ajunul», «Sara-i mare», «Boerii s-o adormitu», »Scoală, scoală tu domn bun», «Maria lui Crai», «Nu te fată, spăimântară», «Pe seninul ceriului», «A Frâncului» 4. Șezătoarea fetelor în seara Anului Nou. In seara cumpenei dintre ani, fetele satului se adunau la o gazdă din timp tomnită, unde
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cea din filmul „Trăsniți din N.A.T.O” transmis de postul de televiziune „Prima TV”. Mă bucuram că Janeta își recăpătase veselia, stare de spirit ce o caracterizează. După o vreme, obosită de drum și de privit la televizor, Janeta a adormit la fel ca și mulți dintre călători. Eu renuțasem de a mă uita în dreapta și în stânga, că nu vedeam decât întunericul de-afară. M-am resemnat să privesc în față șoseaua care apărea și dispărea sub roțile autocarului străjuită de
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
împinge. Ofensat pe moment de spusele tinerei țigănci, pleacă la locul lui, ațipea puțin, dar având mâncărici sub limbă iarăși pornea la plimbare prin autocar spunând vrute și nevrute. Când ajungea în dreptul țigăncii, începeau aceleași comentarii. Într-un târziu am adormit și eu și când m-am trezit, se lumina de ziuă. Acum puteam să văd locurile prin care mergeam cu autocarul. Am străbătut o succesiune de depresiuni mărginite de șiruri mari de munți. Știam că sunt Munții Balcani. Mă așteptam
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
fost cultivat pentru foloasele imediate. Eminescu le-a păstrat și remodelat imaginea, amplificându-le amândurora puterile. În preajma salcâmului se consumă iubirea: Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine; Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă; Și surâzând vom adormi sub înaltul,/ vechiul salcâm. Dacă salcâmul este axul în jurul căruia se întâmplă iubirea, teiul e înzestrat cu puteri magice: Dar prin codri ea pătrunde/ Lângă teiul vechi și sfânt,/ Ce cu flori pân-în pământ/ Un izvor vrăjit ascunde 4
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pe cer trece-așa sfântă și clară,/ Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,/ Stelele nasc umezi pe bolta senină,/ Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină/ [...]/ Ne-om răzima capetele-unul de altul/ Și surâzând vom adormi sub înaltul,/ Vechiul salcâm. Astfel de noapte bogată,/ Cine pe ea n-ar da vieața lui toată?71. Sub acest impuls, Mihai se hotărăște să trăiască pe picioarele sale; se angajează copist, la Botoșani, având în felul acesta libertatea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de-atunci, Harieta, de când eram copii mici de tot și ne spuneau moșnegii povești. Povești sunt toate pe lumea asta...92 Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieții omenești... Cu povești ne leagănă lumea, cu povești ne adoarme... Ne trezim și murim cu ele...93 NOTE 1 Romulus Vulcănescu, Mitologie română, București, Editura Academiei R.S.R.,1985, p. 17. 2 Ibidem. 3 Ibidem. 4 Mihai Eminescu, Opere I, București, Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol II", 1939, p.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pe podele. Buchilat, fornăit, încurca-ntr-o carte, [cu] ochelari pe nas, nebăgând de samă că i se aprinsese o mânecă de la antereu. Puțea a ars, dar el gândea că miroase a tămâie. Nicodim, cu lacata de la biserică-n mână, adormise într-o strană și cânta prin somn Doamne miluiește! Când tresărea pe trezite, începea mai tare, când adormea zicea tot mai încet. În fund, lângă pridvor, erau mai mulți oameni de la curtea boierească cari vorbeau încet între ei mai una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
aprinsese o mânecă de la antereu. Puțea a ars, dar el gândea că miroase a tămâie. Nicodim, cu lacata de la biserică-n mână, adormise într-o strană și cânta prin somn Doamne miluiește! Când tresărea pe trezite, începea mai tare, când adormea zicea tot mai încet. În fund, lângă pridvor, erau mai mulți oameni de la curtea boierească cari vorbeau încet între ei mai una, mai alta. Popa mormăia încet în altar fără să se uite măcar pe carte. Cine avea să priceapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de-atunci, Harietă, de când eram mici de tot și ne spuneau moșnegii povești. Povești sunt toate pe lumea asta11... Iar altundeva: Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieții omenești. Cu povești ne leagănă lumea, cu povești ne adoarme. Ne trezim și murim cu ele12. Nu încape nici o îndoială că întru devenirea ființei rolul fundamental îl au componentele lumii cu care intrăm în comunicare/comuniune, începând cu fabulosul univers al copilăriei starea cea mai deschisă spre lumea-nchipuirii, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
palme-le-mi întoarse spre izvorul etern al vieței, "soarele", viespii să-și zidească fagurii, cetatea lor de ceară. Râul curgând în veci proaspăt să mă dizolve și să mă unească cu întregul naturei 57 [...] Se poate închipui un Eminescu-copil, adormit în raiul său terestru, împreună cu iubita de la Ipotești, sub teiul preferat din preajma lacului. Aceasta ține de sfera realității. Visul este, evident, mult mai complicat, căci, așa cum însuși o spune, amândoi iubiții dorm visând același vis. Același vis, pentru că iubirea, este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
citatului, care încununează toate realitățile pe care Eminescu nu le-a trăit decât în adâncimile imaginarului: închipuit în moarte, el va sta sub curgere fiindcă știa mai bine ca oricine ce înseamnă panta rei ca un bătrân rege din basme, adormit pe sute de ani într-o insulă fermecată. Dacă, în Marea Nordului, trupul, încremenit în ghețurile polare, și-ar găsi un astfel de destin, cum se desprinde din fantazările poetice, apele obișnuite i-ar grăbi, cum se știe, descompunerea. Numai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pe cer trece-așa sfântă și clară,/ Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,/ Stelele nasc umezi pe bolta senină,/ Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină. Ne-om răzima capetele unul de altul/ Și surâzând vom adormi sub înaltul,/ Vechiul salcâm. Astfel de noapte bogată,/ Cine pe ea n-ar da viața lui toată?163 Melanjul omului real cu cel poetic transpare atât din viața propriu-zisă trăită jumătate în realitatea ipoteșteană, jumătate în vis cât și din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
correspondances, senzațiile (auditive sau vizuale) se întrețes în mod natural abia sara, când satul devine centrul vieței pământului ce-l înconjură și când se începe acea duioasă armonie câmpenească, idilică și împăciuitoare 24. Când ar părea că satul trebuie să adoarmă, trudit de munca istovitoare de peste zi, abia atunci el se arată în toată splendoarea sa, prinzând viață, înviorat de răcoarea serii, uitând cu totul apatia și moleșeala de peste zi: stelele răsar pe jumalțul cel adânc și albastru al cerului, buciumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
eminescian care exprimă poate cea mai sinceră chemare, cel mai sincer strigăt de bucurie către ființa iubită. Comuniunea cu elementele codrului, participante la dragostea curată a celor doi, atinge în final o perfectă armonie, pe măsură redată de prozodia eminesciană: Adormind de armonia/ Codrului bătut de gânduri,/ Flori de tei deasupra noastră/ Or să cadă rânduri-rânduri120. Este cert că un anume spațiu vibrează într-un cântec, fiindcă spațiul acesta există undeva, și într-o formă oarecare, în chiar substraturile sufletești ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a lui herb129. Toate vietățile trăiesc în armonii de Eden. De ce, atunci, nu s-ar tocmi și îndrăgostiții tovarăși pădurii, căci reacțiile lor sunt asemănătoare cu ale tuturor celorlalte viețuitoare ale sale ? O fac, adâncindu-se în vraja-i învăluitor-odihnitoare: Adormi-vom, troieni-va/ Teiul floarea-i peste noi,/ Și prin somn auzi-vom bucium/ De la stânele de oi130. În vraja amintită se adună împrejur Ale Curții mândre neamuri,/ [...] Iară gazda (s.n.) noastră zice,/ Dându-și ramurile-n laturi:// "O, priviți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
din acel moment intimitatea va fi căutată în spațiile închise, care preiau funcția protectoare a codrului. Intimitatea ființei cu pădurea este atât de mare încât, la rându-i, aceasta îi spune povești: Din frunzișul fremătos/ Povestești așa frumos/ De m-adormi în iarbă jos, iar inflexiunile metrului popular se simt în povestirea-i ca-n adormirea copilului mic, legănat de mama sa: Tragănă-se tragănă/ Frunza de mi-o leagănă.144 Poetul se află în deplină rezonanță cu Măria Sa, codrul, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
corp176 se-ntâmplă un fapt cu totul aparte: imaginile alunecă spre poveste, structura lor de adâncime dobândind dimensiuni suprareale: Deși știi că apa-i moale/ Totuși placa-i de cristale/ Parcă-ar fi încremenit./ Ne-ncrețite, plane, pale,/ Viorii au adormit 177. Amestecul de real și suprareal imprimă poemului o atmosferă aproape liturgică: Și încet pășește-n apă./ Ochiul ei s-aprinde, cere,/ Iară buzele-i se crapă/ De o stranie plăcere,/ Totuși valul nu se taie/ Cercuind apa bălae/ [...] Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dorință 184(s.n.). Realitatea, prelungită în poezie, își găsește reflectare, într-un mod surprinzător, în vis: luna răsărea din pădurile seculare și dura o cărare de văpaie pe valuri. Era vară, o noapte de vară îmbătătoare, și-n mijlocul apei adormii în luntre 185. Sau: Când ne așezam în luntre, valurile ascultătoare mânau neporuncite, după gândirea noastră, luntrea cea aurită, în care iubita sta culcată în mari perini de mătase, iar eu așezasem capul meu în poalele ei și visam ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la suflet 324. Moartea tatălui apare descrisă în aceeași notă a realismului, acum nu mai regăsim lamentația ucigătoare de la moartea mamei, deși suferința omenească răzbește: am stat ce-am stat acasă, până ce-ntr-o zi mă pomenii cu tata mort. Adormise de bătrânețe, ci pentru totdeauna. L-am pus în mormânt alături cu mama (așa cum sunt și astăzi mormintele la Ipotești), am așezat o cruce de lemn la capul lui și-am încununat-o cu busuioc 325. Apar în aceleași proze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu-al basmelor tesaur 146. Acolo, În valea viselor erau codri de cânturi/ Und-arfe arbori suspinau în vânturi 147. Muza poetului îi inspiră sunete melodice, fiind și ea o prezență prin pădurile de basme, pe unde trece fluviul cântării 148: Adormi-vom, troieni-va/ Teiul floarea-i peste noi,/ Și prin somn auzi-vom bucium/ De la stânele de oi149. Chiar atunci când este vorba de maestrul maeștrilor, Shakespeare, există un alt maestru, care viu mă ține/ [...] Și de cât tine mult mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
uraganul, tunetul, valul, buciumul, cornul, izvorul, râul, clopotul, vântul, albinele, undele, Orfeu însuși: Vântul c-o suflare plânsă codrii negri îi pătrunde/ Și vrăjește lin din frunze, și vorbește aiurind 155. Toate culminează cu armoniile mozartiene din finalul poemului Dorința: Adormind de armonia/ Codrului bătut de gânduri,/ Flori de tei deasupra noastră/ Or să cadă rânduri-rânduri156. În ciuda a tot ceea ce se crede de obicei, poezia lui Eminescu este greu de rostit tocmai pentru concurența în care intră cele două lumi armonice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
au fost niciodată 184 și să te risipești în fărâme, contopindu-te cu sunetele omniprezente: Blându-i sunet se împarte/ Peste văi împrăștiet,/ Mai încet, tot mai încet,/ Mai departe... mai departe...185 Uneori, sunetul buciumului este explicit, ca-n poveste: Adormi-vom, troieni-va/ Teiul floarea-i peste noi,/ Și prin somn auzi-vom bucium/ De la stânele de oi186; altădată însă, el se disipează în reverberații acustice ale întregului univers, încât numai urechea cea mai fină și mai cunoscătoare poate să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
consumă cu preponderență în spațiul din preajma lacului, de-a lung de maluri. Cealaltă, dintre Ieronim/Eminescu și Cezara se împlinește în mijlocul insulei. În atmosfera ipoteșteană, lacul și insula cea verde sunt excentrice faptelor: tinerii îndrăgostiți își petrec vremea lângă lac, adorm în căpițe de fân proaspăt cosit, tot lângă lac, înoată pe rând în tăria nopții, urmărindu-se reciproc, dar revin la mal, sub teiul preferat. Deși miza este înalt metafizică imaginea frumuseții eterne -, în adâncimile trăirilor amestecate din Cezara se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Dunărea albastră»...Nu mai este Tudor Vornicu la Televizor. Nici Iosif Sava, nici Sanda Țăranu. Iar Marina Voica și Angela Similea vin tot mai rar. Așa că, îți faci patul, stai liniștit confundat în gândurile și lacrimile tale triste, preferi să adormi, să nu mai știi nimic, cu sperața că mâine va fi, poate, mai bine. Dar cum această speranță eu o nutresc de foarte mulți ani, rămân mereu cu surpriza lacrimilor... lacrimi de Anul nou ! Lacrimi potolite într-un fel. Sunt
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]