10,586 matches
-
inutilizabile și i-a aranjat cu fața spre intrarea În poiană. Acolo a lăsat mitraliera, cu trei gloanțe rămase În banda Încăcătoare, și a Îndreptat-o spre deschidere. A luat aruncătorul de flăcări și i-a ars pe japonezi cu tot cu altarul lor, ca să nu mai poată fi recunoscuți niciodată cu metodele medicinei legale. Și-a pus la punct detaliile poveștii și s-a Întors la cartierul general al batalionului. Patrulele de recunoaștere i-au confirmat povestirea: Ed Exley, luptînd cu armamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pînă la refuz uriașa curte a bătrînului Welton. Jurăminte matrimoniale pentru liniștea lui. Datorii prost făcute rezolvate favorabil: noi zile În calendar, „depoziția-poliță de asigurare“ depozitată În paisprezece seifuri de bancă diferite. Înfricoșătoare jurăminte. Se sili să dea bine În altar. Parker a Îngropat cazul asasinării lui Hudgens. Bracken și Patchett au fost liniștiți de armistițiul Încheiat. Dudley a anulat ordinul de urmărire a lui White, luînd de bun raportul lui fals: nici urmă de Lynn, White umbla noaptea din crîșmă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Sânt "centrat" în măsura în care consider că axa lumii trece, de pildă, prin satul meu, prin masculinitatea mea, prin cuvintele graiului meu sau prin zeii religiei mele. Apoi descopăr că există alte sate, alte obiceiuri, alte limbi, alte peisaje, alte seminții, alte altare și că prin toate acestea trece de asemenea o "axă a lumii". Din acest moment centrarea mea se relativizează, ea devine inventariabilă, numărabilă în rând cu celelalte centrări existente. Ceea ce survine în urma conștientizării diversității centrărilor este o descentrare. Această descentrare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la sursele platoniciene și aristotelice ale patristicii. Mă apropii de sfârșitul Originii operei de artă. Lucru remarcabil făcut, dar vă mărturisesc că mi se rupe inima gîndindu-mă cât timp și câtă energie au putut pierde Gabi și prietenul lui pe altarul lui Heidegger. Și vreau să-i pun lui Gabi, cu toată brutalitatea, o întrebare: cine este în fond Heidegger? Ce respect poți avea pentru un om care desființează totul și care, până la urmă, te îndeamnă să-i citești doar pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însă dacă noul ideal de viață suportă sau nu această rezolvare, îl lasă pe Dumnezeu să-și manifeste voința prin instinctul catîrului: la prima răscruce, catârul apucă alt drum decât cel care era al maurului. Prima veghe a sfântului - la altarul Fecioarei din Montserrat - se petrece tot în manieră cavalerească: o noapte fără a sta jos sau a te întinde, o noapte petrecută când în picioare, când în genunchi. Vine vorba despre Autobiografie. "E o dramă a omului, spune Noica, să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
filozofic măreț pot salva ființa unei comunități nu mă mai împingea înainte. Nici măcar ființa mea nu mai putea fi salvată în felul acesta. Trăiam, de fapt, în plină apostazie culturală și nu mai puteam jertfi nici o părticică din mine pe altarele vechilor zei. Adevărul era că lumea în care trăiam "după revoluție" evacuase panteonul clasic și pusese în locul lui dezmățul unui elenism obosit. Preoții vulgari ai ziaristicii și televiziunii ocupaseră piața publică și din vechile temple ale culturii zeii fugiseră. Nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
intervină și să-și prindă la o adică în brațe zeul în cădere. În timp ce Sorescu nu-l vedea pe Heidegger văzîndu-l chiar, Ioan Alexandru trăia doar în iluzia că îl vede. El era îndrăgostit de un zeu la al cărui altar nu slujise niciodată și, dacă e să judec după o scandaloasă traducere pe care a publicat-o în Luceafărul, după vizita sa acolo, a micii scrieri Aus der Erfahrung des Denkens ("Din experiența gîndirii"), în care nici un cuvânt sau o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acces de tuse și Începu să caute cartea de rugăciuni pe care n-o luase cu ea. CÎnd s-au uitat din nou la ea, privirile ei scrutătoare erau Îndreptate În altă parte; tocmai Începuse ceremonia. Copiii Înaintau cuminți spre altar; Înaintau printre două rînduri de bănci, privindu-și părinții cu coada ochiului; În urma lor veneau nașii. Susan Îl descoperi pe Julius, fu surprinsă văzîndu-l atît de bine pieptănat și-i făcu semn cu cotul lui Juan Lucas să nu piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
văzîndu-l atît de bine pieptănat și-i făcu semn cu cotul lui Juan Lucas să nu piardă spectacolul. Juan Lucas Îl zări și-i făcu cu ochiul cînd Julius trecu, prin dreptul lor; Îl urmări cu privirea În timp ce Înainta spre altar. „Băiatul tău o să ajungă episcop“, Îi spuse lui Susan și ea Își mișcă buzele ca și cum ar fi strigat: poc, amenințîndu-l cu mîna În chip de pistol. Răsunară primele acorduri de orgă, cei din cor, În haine roșii de ministranți, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ureche. Nu mai lipsea decît Julius, care-și mînca grăbit tortul și, printre Înghițituri, Își făcea un rapid examen de conștiință, pentru a vedea dacă nu cumva făcuse vreun păcat: totul se schimbase atît de mult de cînd trecuse prin fața altarului... „Haide, darling!“, Îl chemă Susan dinăuntru. „Nu poți rămîne cu uniforma pe o căldură ca asta!“ Și glasul lui Juan Lucas: „Grăbește-te!... Vino să te schimbi!...“ Abia Îl auzea; i se părea că spusese ceva despre un Înger. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aceea Îl redescoperea pe Julius și auzea dangătul clopotelor chemînd lumea la utrenie, turnul auster al bisericii era o adevărată Încîntare. N-ar fi suportat o hardughie de biserică Întunecată, ca acelea din perioada colonială, cu cerșetori la intrare și altare baroce extrem de complicate de cum intrai pe ușă. O inscripție de tipul INTERZIS SCUIPATUL PE JOS ÎN TEMPLU, la ora aceea, ar fi lecuit-o pentru totdeauna de mersul la biserică. Dar În parohia ei nu erau cerșetori, fiindcă exista un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mama e aici lîngă mine, i-a căzut bucla pe ochi, ce frumos Îi atîrnă pe frunte, a uitat să și-o dea pe spate fiindcă ascultă cu atenție slujba, cu bluza albă fără dantelă, nemachiată, cu ochii ațintiți la altar, dar parcă e cu gîndul În altă parte, poate la oamenii nevoiași de la hipodrom, la ce te gîndești, mămico?, fii atentă la slujbă, știi cum Îl cheamă pe preotul care a trecut adineauri?, ai auzit cum foșnea sutana?, auzi?, uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Carlos, care aducea cutiile de havane. „Pune-le lîngă sticlele de Jerez“, Îi spuse Juan Lucas privind cum se adunau elementele care-l făceau să se simtă la Madrid, la petrecerile din luna octombrie. Jerezul și havanele alcătuiau un mic altar Înălțat pentru cinstirea corridelor, așezate cu grijă, cutiile de țigări de foi lîngă sticlele de Jerez, la care se adăuga vinul roșu ca sîngele taurilor spre sfîrșitul după-amiezii, cu dansuri pasodoble care se transformau seara În ghitare creole trecînd printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prima bancă, să treacă apoi pe rînd prin dreptul celorlalte, pînă la cea din fund și să se Întoarcă pe partea cealaltă a aceluiași rînd de bănci, pînă ce ajungea din nou la prima bancă; apoi trebuia să Îngenuncheze În fața altarului și să Îndeplineasă același ritual luînd la rînd băncile din stînga, dîndu-le ocol fiindcă erau foarte lungi și oricît ai fi Întins mîna nu ajungeai decît pînă la jumătate. „Da, domnule doctor“, Îi răspunse Juan Lucas părințelului cîntăreț, amintindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lumină“, Își zise În sinea lui Juan Lucas, apropiindu-se de primele bănci și coșulețul era acum mult mai greu, fiindcă lumea din băncile din fund Îi dăduse numai monezi murdare. Chipurile Îi deveneau din nou familiare și ajungea În fața altarului, se apleca făcînd o genuflexiune, avînd grijă să nu atingă podeaua, care probabil că era murdară și Începea să strîngă bani de pe rîndul din stînga, unde erau, bineînțeles și cîțiva din aceia cu cămila care trece prin urechile acului. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
numai monede mărunte și pe deasupra și soioase, sector pe care-l străbătu cît putu mai repede, pentru a se Întoarce iarăși În apele lui teritoriale, pe partea cealaltă a rîndului de bănci, gata, treaba se terminase, era din nou În fața altarului. Aici rămase Încremenit cu coșulețul În mînă și parcă Întrebîndu-se: „Și acum unde-l pun?“, dar chiar În clipa aceea veni preoțelul cu gura În formă de tonsură cîntînd și zîmbindu-i și-i spuse să i-l dea lui, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de foc de diferite tipuri, dar și materiale arheologice: ceramică fină, semifină, uzuală, unelte din piatră și din os- ciocane, topoare, spatulă, vârfuri, săpăligi, împungătoare, greutăți pentru plase și pentru războiul de Țesut, lustruitoare, un mare număr de idoli și altare de cult din lut. Obiectele descoperite dovedesc că locuitorii de aici au avut ca ocupații de bază agricultura, creșterea vitelor, pescuitul și olăritul. Perioada de trecere de la neolitic la epoca metalelor (circa 2500- 1700 î.e.n.) aparține așanumitei epoci a aramei
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
venim după el la confesional, unde avea să anuleze acțiunile prin care fuseserăm dați În seama puterii diavolului. Familia mea locuia la Avignon, iar eu mi-am făcut prima comuniune În bazilica Notre-Dame-des-Doms, unde ostiile au fost sfințite pe un altar care mai slujise și la patru sau cinci papi. Tata părea la fel de impresionat ca mine. Bunica din partea mamei era și ea acolo. În fiecare an, debarcam la ea la Începutul vacanței de vară, precum un emir, Însoțit de un roi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
părea apt, dacă nu să formeze o cruce, măcar să mă atragă pe un drum al crucii cu opriri mai numeroase decît acelea ale modelului original, acele paisprezece popasuri pe care le cunoșteam bine datorită activităților mele suplimentare de băiat de altar. „E jenant să vorbesc despre perioada logodnei, care e cea mai ușoară și cea mai dificilă din viață“, continua să scrie tata În Paternitate veselă, lucrarea tipărită la Lyon În 1941, anul nașterii mele, și aceasta este una dintre frazele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
văd. Eu nu constituiam publicul lui. Se adresa creștinilor, frații săi. Eu nu eram fratele lui! Dar eram fiul lui și mi-ar fi plăcut să am o altă imagine despre el. De ce Își sacrifica inteligența și spiritul critic pe altarul Dumnezeului care Îi „bucurase tinerețea“? (Ad Deum qui laetificat juventutem meam era prima frază pe care o rosteam În timpul rugăciunilor de la picioarele altarului cînd, copil fiind, Îl ajutam pe preot la liturghie și n-am uitat-o, așa cum n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fi plăcut să am o altă imagine despre el. De ce Își sacrifica inteligența și spiritul critic pe altarul Dumnezeului care Îi „bucurase tinerețea“? (Ad Deum qui laetificat juventutem meam era prima frază pe care o rosteam În timpul rugăciunilor de la picioarele altarului cînd, copil fiind, Îl ajutam pe preot la liturghie și n-am uitat-o, așa cum n-am uitat chipul grav al tatei cînd intra Într-o biserică Împreună cu copiii lui: ne aduna În jurul lui pe scăunelele de rugăciune, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
SV-II-a-A-05603, care a fost parțial distrus de furtuna deosebit de puternică din seara zilei de 23 iunie 2009. Atunci au fost afectate o serie de clădiri din municipiul Rădăuți, prin distrugerea șarpantelor, printre care și Biserica Sfântul Nicolae. Șarpanta de deasupra altarului a fost avariată, iar învelitoarea din tablă de cupru a fost smulsă. Suprafața care lipsește acum este de circa 72 mp (12m x 6m), iar distrugerile acoperă aproximativ 90 mp. Provizoriu s-a realizat acoperirea suprafeței afectate cu folie de
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
284- 285) pentru ca mai apoi cea în cauză să-și recunoască înșelătoria (Dac-am scornit povestea cu umbra mea fugară,/ Am spus-o pentru fala întoarcerii în țară - III, p. 319). Clite mnestra respinge din prima clipă vestea substituirii pe altar a Ifigeniei cu o căprioară (Nimeni nu-ți va trăda minciuna./ Minunea va rămâne minune totdeauna - III, p. 325) și descifrează imediat rostul plăsmuirii (Acel care-a scornit/ Povestea înălțării la cer știa prea bine/ Că le voi cere trupul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tragediei eline, Victor Eftimiu renunță și la intervențiile divine ex machina, esențiale pentru rezolvarea conflictelor din numeroase piese antice. Din punctul de vedere al unui modern, salvarea de ultim moment a Ifigeniei prin apariția zeiței Artemis care o înlocuiește pe altar cu o căprioară este artificială și neverosimilă, încât nu poate surprinde excluderea unor astfel de scene. Rolul divinității se reduce mult în piesa lui Eftimiu față de originalele antice. Oamenii, iar nu zeii, declanșează conflictele. Departe de a fi solicitată de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
miră că ea nu face nimic să împiedice propria moarte : Femeie prea nefericită și totodată prea-nțeleaptă [...] dacă știi într-adevăr ce soartă te așteaptă, de ce, ca o junincă, pe care-o mână zeii, să mergi cu-atâta bărbăție la altar ? Casandra arată însă că o tentativă de fugă nu ar schimba cursul fatal al evenimentelor : Nimic nu poate să mă scape, de ce aș mai câștiga, străinilor, o clipă ? Soarta fetei lui Priam este să cunoască adevărul asupra dezastrelor viitoare, dar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]