9,503 matches
-
Brecht, Gerhart Hauptmann, Johann Nestroy, Goethe și Shakespeare, chiar și operete ale lui Offenbach, acompaniat la pian și cântând toate rolurile singur. Elias Canetti, care asista în mod regulat la lecturile lui Kraus, și-a intitulat al doilea voum din biografia sa ""Die Fackel" im Ohr" ("Torța" în ureche). În 1907, Kraus îl atacă pe finanțatorul său de odinioară, Maximilian Harden, datorită rolului său în procesul Eulenburg, într-una din primele sale spectaculoase "Erledigungen" ("Expediții"). În 1911 se convertește la catolicism
Karl Kraus () [Corola-website/Science/312520_a_313849]
-
fost înnobilată în urma participării la eliberarea insulei Mallorca de musulmani. Pâna la vârsta de 31 de ani a dus o viață în conformitate cu statutul său la curtea regală din Mallorca. Potrivit documentelor epocii, a fost căsătorit și a avut doi copii. Biografia lui ne este cunoscută mai ales datorită operei sale "Vita coetanea". Astfel, la 31 de ani, în timp ce scria o poezie dedicată unei dame, a avut o viziune cu Iisus Hristos Crucificat, experiență care s-a mai repetat de încă patru
Ramon Llull () [Corola-website/Science/312607_a_313936]
-
domeniul în care Cushing s-a afirmat cu precădere este cel al neurochirurgiei: tumori cerebrale, neurotumori, tumori vascular-cerebrale. De numele său este legat așa-numitul "sindrom Cushing": tulburare endocrină datorată în general unei tumori a glandei pituitare. Cushing a scris biografia medicului canadian William Osler (1849 - 1919), care i-a fost profesor la Harvard), carte pentru care a primit Premiul Pulitzer (1926). Cushing a editat o "Istorie a medicinei", lucrare amplă în 13 volume, pentru care i s-au acordat numeroase
Harvey Williams Cushing () [Corola-website/Science/312704_a_314033]
-
tot ce merită consemnat din acest produs al unui meseriaș epuizat, care se îndărătnicește să creadă în chemarea sa, la o vârstă la care tot ceea ce mai poate da e numai telenovelă și kitsch. Doar pentru cei care urmăresc aventura biografiei cinematografice a lui S. Nicolaescu poate fi mai mult: o reflecție dureroasă și melancolică.”" Într-un articol publicat în "Dilema", tânărul critic Andrei Gorzo a remarcat că Sergiu Nicolaescu a modificat sensul romanului "„Prințul”" de Tudor Teodorescu-Braniște, transformând conacul dărăpănat
Orient Express (film din 2004) () [Corola-website/Science/312751_a_314080]
-
pentru copii și adolescenți] / trad. din bulgară de Vl. Pohilă. - Chișinău: Lit. Artistică, 1987. - 252 p., il. Prokofiev, Serghei. Autobiografie / Serghei Prokofiev; trad. din rusă și comentarii de Vl. Pohilă. - Chișinău: Lit. Artistică, 1981. - 182 p. Sultanov K. Omar Khayyam: [biografie romanțată] / K. Sultanov, Ș. Sultanov; trad. din rusă de Vl. Pohilă. - Chișinău: Cartea Moldovenească, 1989. - (Col. “Oameni de seamă”). Tarasenco, Larisa. Moldova: secvențe cinematografice = O Moldavii âzykom kinematografii = Moldavia, Introduced to Cinematograpfy / Larisa Tarasenco; trad. de Vl. Pohilă. - Chișinău: Timpul
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
a permis ca ea să fie transferată la cimitirul Père Lachaise, lângă Modigliani. Fiica lor orfană, Giovanna Modigliani (1918-1984) a fost adoptată de mătușa ei, sora tatălui său și a trăit în Florența, Italia. În 1958, ea a scris o biografie a tatălui ei intitulată "Modigliani: Omul și mitul". În octombrie 2000 lucrările Jeannei Hébuterne au fost prezentate la o importantă expoziție Modigliani la Veneția, Italia.
Jeanne Hébuterne () [Corola-website/Science/312814_a_314143]
-
care l-a numit "cel mai bun priete de-o viață" în dedicația făcută la începutul romanului "Fântânile Paradisului". Clarke este îngropat alături de Ekanayake, a cărui moarte a survenit cu trei decenii mai devreme, în cimitirul central din Colombo. În biografia despre Stanley Kubrick, John Baxter citează homosexualitatea lui Clarke ca motiv pentru schimbarea domiciliului său într-o țară ale cărei legi erau mult mai tolerante față de acest subiect, Sri Lanka. Ziariștilor care s-au întrebat dacă Clarke a fost homosexual li
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
cazul romanelor "Orașul și stelele" (și a versiunii sale originale, "Against the Fall of Night"), "Sfârșitul copilăriei" și a seriei "2001", aceste întâlniri au produs un salt conceptual care a accelerat drumul omenirii către un nou stadiu de evoluție. În biografia autorizată de Clarke, Neil McAleer scrie că ""mulți cititori și critici încă mai consideră ["Sfârșitul copilăriei"] a fi cel mai bun roman al lui ."" Clarke a locuit în Sri Lanka din 1956 până la moartea sa, survenită în 2008, emigrând acolo pe
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
declarat că acesta a constituit una dintre sursele de inspirație ale romanului "Sfârșitul copilăriei". Amintind de numeroasele promisiuni paranormale care s-au dovedit a fi înșelăciuni, Clarke a vorbit despre transformarea deschiderii sale inițialeîntr-un „scepticism aproape total” la data scrierii biografiei sale din 1992. În timpul interviurilor acordate în 1993 și între anii 2004-2005, el a declarat că nu crede în reîncarnare, menționând că nu există vreun mecanism care s-o facă posibilă, dar a adăugat: „Mereu îl parafrazez pe J. B.
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
(lat. Historia Augusta) este o colecție târzie de biografii romane, în latină, ale Împăraților și ale unor apropiați ai acestora precum și ale unor uzurpatori din perioada 117 - 284. Se prezintă ca fiind un ansamblu de scrieri a șase autori diferiti, denumiți colectiv Scriptores Historiae Augustae, redactat în timpul împăraților Dioclețian
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
1603, bazată pe o varietate de manuscrise în diverse versiuni. (Ediția princeps datează din 1475 fiind publicată la Milano). Cei șase "Scriptores" - "Aelius Spartianus", "Iulius Capitolinus", "Vulcacius Gallicanus", "Aelius Lampridius", "Trebellius Pollio", și "Flavius Vopiscus (din Siracuza)" - și-au dedicat biografiile lui Dioclețian, Constantin și diverse persoane private, deci scriau foarte probabil la începutul secolului al IV-lea. Biografiile acoperă împărații de la Hadrian la Carinus și Numerian. O secțiune referitoare la domnille lui Filip Arabul, Decius, Trebonianus Gallus, Emilian și domnia
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
Milano). Cei șase "Scriptores" - "Aelius Spartianus", "Iulius Capitolinus", "Vulcacius Gallicanus", "Aelius Lampridius", "Trebellius Pollio", și "Flavius Vopiscus (din Siracuza)" - și-au dedicat biografiile lui Dioclețian, Constantin și diverse persoane private, deci scriau foarte probabil la începutul secolului al IV-lea. Biografiile acoperă împărații de la Hadrian la Carinus și Numerian. O secțiune referitoare la domnille lui Filip Arabul, Decius, Trebonianus Gallus, Emilian și domnia lui Valerian, cu exepția sfârșitului acesteia, lipsește din toate manuscrisele și s-a emis ipoteza că biografiile lui
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
-lea. Biografiile acoperă împărații de la Hadrian la Carinus și Numerian. O secțiune referitoare la domnille lui Filip Arabul, Decius, Trebonianus Gallus, Emilian și domnia lui Valerian, cu exepția sfârșitului acesteia, lipsește din toate manuscrisele și s-a emis ipoteza că biografiile lui Nerva și Traian s-ar fi pierdut de la începutul lucrării, care ar fi o continuare directă a operei lui Suetoniu. În legătură cu lacuna de la mijlocul secolului al III-lea, s-a mai emis și ipoteza că ar fi deliberată, pentru
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
al III-lea, s-a mai emis și ipoteza că ar fi deliberată, pentru a evita tratarea unor împărați ale căror domnii erau prost documentate. Deși sunt dedicate cărți întregi unor uzurpatori efemeri sau chiar complet inventați, nu există nici o biografie independentă a împăraților Quintillus și Marcus Annius Florianus, domniile lor fiind amintite succint la sfâșitul biografiilor predecesorilor lor Claudius Gothicus și respectiv Tacitus. Timp de aproape 300 de ani de la ediția lui Casaubon, deși o mare parte din "" era tratată
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
tratarea unor împărați ale căror domnii erau prost documentate. Deși sunt dedicate cărți întregi unor uzurpatori efemeri sau chiar complet inventați, nu există nici o biografie independentă a împăraților Quintillus și Marcus Annius Florianus, domniile lor fiind amintite succint la sfâșitul biografiilor predecesorilor lor Claudius Gothicus și respectiv Tacitus. Timp de aproape 300 de ani de la ediția lui Casaubon, deși o mare parte din "" era tratată cu scepticism, ea era considerată de istorici ca un izvor autentic și folosită ca atare - de
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
cei șase autori erau ei înșiși persoane fictive, și că lucrarea era creația unui autor unic de la sfârșitul secolului al IV-lea, probabil din timpul domniei lui Theodosius I. Una dintre dovezile aduse de el este că se regăsesc în biografia lui Septimius Severus pasaje ale istoricului Aurelius Victor de la jumătatea secolului al IV-lea iar în cea a lui Marcus Aurelius material din Eutropius. În deceniile următoare unii cărturari au încercat cu insistență să probeze că măcar unii dinre ce
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
de stil sunt indubitabil uniforme de-a lungul lucrării, altele însă variază ca și cum ar proveni din surse mutiple. Unele porțiuni sunt compilații ceea ce ar putea explica acest ultim aspect. Un aspect unic al "Istoriei Auguste" este ca prezintă nu numai biografii de împărați ci și biografii ale asociaților lor la domnie, urmașilor desemnați și uzurpatorilor care au încercat să ajungă pe tron. Astfel biografiile despre personalități din secolul al II-lea și de la începutul secolului al III-lea îl includ pe
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
de-a lungul lucrării, altele însă variază ca și cum ar proveni din surse mutiple. Unele porțiuni sunt compilații ceea ce ar putea explica acest ultim aspect. Un aspect unic al "Istoriei Auguste" este ca prezintă nu numai biografii de împărați ci și biografii ale asociaților lor la domnie, urmașilor desemnați și uzurpatorilor care au încercat să ajungă pe tron. Astfel biografiile despre personalități din secolul al II-lea și de la începutul secolului al III-lea îl includ pe urmașul lui Hadrian - Lucius Aelius
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
ar putea explica acest ultim aspect. Un aspect unic al "Istoriei Auguste" este ca prezintă nu numai biografii de împărați ci și biografii ale asociaților lor la domnie, urmașilor desemnați și uzurpatorilor care au încercat să ajungă pe tron. Astfel biografiile despre personalități din secolul al II-lea și de la începutul secolului al III-lea îl includ pe urmașul lui Hadrian - Lucius Aelius, și uzurpatorii Avidius Cassius, Pescennius Niger și Clodius Albinus, pe fratele lui Caracalla Geta și pe fiul lui
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
II-lea și de la începutul secolului al III-lea îl includ pe urmașul lui Hadrian - Lucius Aelius, și uzurpatorii Avidius Cassius, Pescennius Niger și Clodius Albinus, pe fratele lui Caracalla Geta și pe fiul lui Macrinus Diadumenianus. Nici una dintre aceste biografii nu conține prea multă informație de încredere, toate sunt încărcate de artificii retorice și ficțiune evidentă. (Biografia asociatului lui Marcus Aurelius, Lucius Verus, pe care Mommsen o crezuse "secundară" este însă, măcar în aparență, bogată în informații corecte și a
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
și uzurpatorii Avidius Cassius, Pescennius Niger și Clodius Albinus, pe fratele lui Caracalla Geta și pe fiul lui Macrinus Diadumenianus. Nici una dintre aceste biografii nu conține prea multă informație de încredere, toate sunt încărcate de artificii retorice și ficțiune evidentă. (Biografia asociatului lui Marcus Aurelius, Lucius Verus, pe care Mommsen o crezuse "secundară" este însă, măcar în aparență, bogată în informații corecte și a fost clasată de Syme ca aparținând biografiilor "primare"). Biografiile secundare sunt cele care îi permit autorului să
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
încredere, toate sunt încărcate de artificii retorice și ficțiune evidentă. (Biografia asociatului lui Marcus Aurelius, Lucius Verus, pe care Mommsen o crezuse "secundară" este însă, măcar în aparență, bogată în informații corecte și a fost clasată de Syme ca aparținând biografiilor "primare"). Biografiile secundare sunt cele care îi permit autorului să-și exerseze liber imaginația fără a se împotmoli în fapte istorice și în timp ce lucrarea progresează, aceste exerciții imaginative devin din ce în ce mai elaborate, culminând cu adevărate performanțe de virtuozitate artistică precum cartea
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
sunt încărcate de artificii retorice și ficțiune evidentă. (Biografia asociatului lui Marcus Aurelius, Lucius Verus, pe care Mommsen o crezuse "secundară" este însă, măcar în aparență, bogată în informații corecte și a fost clasată de Syme ca aparținând biografiilor "primare"). Biografiile secundare sunt cele care îi permit autorului să-și exerseze liber imaginația fără a se împotmoli în fapte istorice și în timp ce lucrarea progresează, aceste exerciții imaginative devin din ce în ce mai elaborate, culminând cu adevărate performanțe de virtuozitate artistică precum cartea Triginta Tyranni
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
imaginația fără a se împotmoli în fapte istorice și în timp ce lucrarea progresează, aceste exerciții imaginative devin din ce în ce mai elaborate, culminând cu adevărate performanțe de virtuozitate artistică precum cartea Triginta Tyranni, care prezintă uzurpatorii ce s-au ridicat împotriva lui Gallienus. După biografia lui Caracalla și biografiile împăraților (cele primare) încep să aibă turnuri retorice și să prezinte elemente de ficțiune care până atunci rămăseseră specifice biografiilor secundare. Biografia lui Macrinus, spre exemplu, este celebră pentru cât este de departe de adevăr și
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
împotmoli în fapte istorice și în timp ce lucrarea progresează, aceste exerciții imaginative devin din ce în ce mai elaborate, culminând cu adevărate performanțe de virtuozitate artistică precum cartea Triginta Tyranni, care prezintă uzurpatorii ce s-au ridicat împotriva lui Gallienus. După biografia lui Caracalla și biografiile împăraților (cele primare) încep să aibă turnuri retorice și să prezinte elemente de ficțiune care până atunci rămăseseră specifice biografiilor secundare. Biografia lui Macrinus, spre exemplu, este celebră pentru cât este de departe de adevăr și, după o scurtă întoarcere
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]