9,556 matches
-
mașini de treierat cu aburi și patru biserici (la Bițina-Pământeni, Chiroiu-Pământeni, Drăgoeștii de Sus și Drăgoeștii de Jos). Anuarul Socec din 1925 consemnează schimbarea numelui comunei în "Drăgoești" și transferul ei la plasa Fierbinți a aceluiași județ; comuna avea în compunere satele Drăgoeștii de Sus, Drăgoeștii de Jos, Drăgoești-Mâenei, Drăgoești-Snagov și Drăgoești-Valea Bisericii, cu o populație totală de 1875 de locuitori (o parte din sate se separaseră pentru a forma comuna Chiroiu). În 1950, comuna a trecut în subordinea raionului Urziceni
Comuna Drăgoești, Ialomița () [Corola-website/Science/301238_a_302567]
-
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,63%). Pentru 2,28% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Alexeni făcea parte din plasa Câmpului din județul Ialomița, și avea în compunere satele Alexeni și Pupăzeni, cu 1583 de locuitori. În comună funcționau două școli (una de băieți și una de fete) și două biserici. În 1925, Anuarul Socec arată că Alexeni făcea parte din plasa Urziceni și avea 2050 de locuitori
Alexeni, Ialomița () [Corola-website/Science/301227_a_302556]
-
Sărățenii de Jos erau Niță Grigore Orzea, Elena Cachi și urmașii colonelului Grigore Dimitrescu. Bucu devine comună după organizarea din anul 1863. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița și avea în compunere satele Bucu și Gheorghe Lazăr, precum și târlele Iezeru, Cășeria, Capu Moșiei și Ionești, având o populație totală de 2285 de locuitori. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna cu satele Bucu, Gheorghe Lazăr și Sărățeni, cu o populație de 3011 locuitori
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
și Ulești. Comuna Condeești era formată și ea din satul de reședință, cu 647 de locuitori; și aici funcționau o biserică și o școală cu 34 de elevi (dintre care 2 fete). La fel, comunele Ulești și Eliza-Stoenești aveau în compunere doar satele lor de reședință și populații de 942, respectiv 664 de locuitori. În fiecare din cele două funcționau câte o biserică și o școală. Școala din Eliza-Stoenești avea 34 de elevi (dintre care 2 fete). În 1925, Anuarul Socec
Comuna Bărcănești, Ialomița () [Corola-website/Science/301231_a_302560]
-
este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,79%). Pentru 2,12% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Câmpul a județului Ialomița, având în compunere satul Coșereni (care înglobase și un alt sat denumit Giurești), având o populație de 1551 de locuitori. În comună funcționau o biserică și două școli una de băieți cu 40 de elevi și una de fete, cu 15 eleve. În
Coșereni, Ialomița () [Corola-website/Science/301237_a_302566]
-
Poiana. Comuna Larga cuprindea satele Larga și Ivănești, cu o populație de 988 de locuitori, având două școli primare mixte cu 72 de elevi (dintre care 14 fete) și două biserici, câte una în fiecare sat. Comuna Poiana avea în compunere satele Poiana și Ghimpați, avea o populație de 1722 de locuitori și în cadrul ei funcționau două școli mixte și trei biserici. În 1925, comuna Ciulnița avea aceeași compoziție, se afla în plasa Slobozia și avea 1512 locuitori. Comuna Poiana, în
Comuna Ciulnița, Ialomița () [Corola-website/Science/301235_a_302564]
-
la Rădulești), precum și o școală de meserii și agricultură și un spital, ambele înființate după 1888 din fondurile lăsate prin testament de proprietarul moșiei Armășești-Nenișori, I. Zosima. În 1925, comuna este consemnată în plasa Urziceni a aceluiași județ, având în compunere satele Armășești și Rădulești cu o populație de 1946 de locuitori. Satul Rădulești s-a separat în 1931 și a format de atunci comuna Rădulești, comuna Armășești rămânând cu satele Armășești și Cacalete. În 1950, comuna Armășești a trecut în
Comuna Armășești, Ialomița () [Corola-website/Science/301229_a_302558]
-
o biserică și o școală cu 55 de elevi (din care 13 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna formată din satele Cealacu și Mărculești, în plasa Slobozia a aceluiași județ și având 1718 locuitori. În 1931, comuna avea în compunere satele Mărculești și Gura Văii. În 1950, comuna a trecut la raionul Slobozia din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București. În 1968, comuna Mărculești a revenit la județul Ialomița, reînființat, dar a fost desființată și inclusă în
Mărculești, Ialomița () [Corola-website/Science/301244_a_302573]
-
cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (98,08%). Pentru 1,86% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița și avea în compunere satul Giurgeni și cătunele Ostrovu-Constantin și Strâmbu, având în total o populație de 925 de locuitori. În comună funcționau două școli mixte cu 24 de elevi și o biserică. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în
Giurgeni, Ialomița () [Corola-website/Science/301240_a_302569]
-
Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea Constanța și după 1956 din regiunea București. În 1968, cele două comune au revenit la județul Ialomița, reînființat, iar comuna Piua Petrii a fost desființată și inclusă în comuna Giurgeni, care avea atunci în compunere satele Giurgeni, Piua Petrii și Răchitoasa. În urma inundațiilor din 1970, satele Piua Petrii și Răchitoasa au fost desființate în 1977, după ce locuitorii le-au părăsit. Pe teritoriul comunei Giurgeni se află situl arheologic de interes național din punctul „la Mănăstire
Giurgeni, Ialomița () [Corola-website/Science/301240_a_302569]
-
case. În comună funcționau o școală, o moară cu aburi, o mașină de treierat și trei biserici (la Dridu-Movila, Dridu-Snagov și Sărindaru de Jos). În 1925, comuna este consemnată de Anuarul Socec în plasa Fierbinți a aceluiași județ, având în compunere aceleași sate (cu excepția satului Movilița, care s-a separat și a format o altă comună). Comuna Dridu-Sărindarele avea atunci 4318 locuitori. În 1950, comuna a trecut în administrația raionului Urziceni din regiunea Ialomița apoi (din 1952), din regiunea Ploiești și
Comuna Dridu, Ialomița () [Corola-website/Science/301239_a_302568]
-
consemnează comuna Amara în plasa Slobozia a județului Ialomița, cu 2098 de locuitori. În 1950, comuna Amara a trecut în administrarea raionului Slobozia din regiunea Ialomița - care după 1952 a intrat ]n componența regiunii București. În 1968, comuna, având în compunere satele Amara, Amara Nouă și Motalva, a revenit la județul Ialomița, reînființat. Între anii 1974-1977 a primit locuitorii satelor desființate Motalva și Amara Nouă în partea estică. Din aprilie 2004 stațiunea a devenit oraș, potrivit Legii nr. 83 din 7
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
36%), cu o minoritate de ortodocși de rit vechi (6,58%). Pentru 6,94% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Bordușani făcea parte din plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița și avea în compunere satele Bordușanii Mari, Bordușanii Mici și Lăteni, precum și cătunele Grindu-Pietriș și Movila-Cabălul, cu o populație totală de 1057 de locuitori. În comună funcționau două școli mixte, cu 76 de elevi (dintre care 27 de fete), precum și două biserici. Pe teritoriul
Comuna Bordușani, Ialomița () [Corola-website/Science/301232_a_302561]
-
cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,39%). Pentru 3,57% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița și avea în compunere doar satul de reședință, cu 812 locuitori și care își luase numele cu 30 de ani în urmă de la fostul port la Dunăre aflat la vărsarea Ialomiței, și mutat la acea vreme în satul Piua-Petrii. În comună funcționau o școală
Comuna Gura Ialomiței, Ialomița () [Corola-website/Science/301241_a_302570]
-
în total 2168 de locuitori. În comună funcționau două biserici și două școli mixte, la Patru Frați și Moldoveni, cu 105 elevi (dintre care 13 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Urziceni a aceluiași județ, având în compunere satele Moldoveni și Patru Frați, cu o populație de 2894 de locuitori. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Urziceni din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea Ploiești și (din 1956) regiunea București. În 1968, s-a revenit
Moldoveni, Ialomița () [Corola-website/Science/301245_a_302574]
-
Broștenii Vechi, Cioara și Principesa Maria. După instaurarea regimului comunist, comuna Principesa Maria a luat numele de "Ion Roată", iar comuna Broșteni s-a desființat, satul Broșteni trecând la comuna Ion Roată. În 1950, comuna Ion Roată a intrat în compunerea raionului Urziceni din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea Ploiești și (după 1956) din regiunea București. În 1964, satul Cioara a luat numele de "Colinele". Când s-a revenit la organizarea administrativă pe județe, comuna a fost arondată județului
Comuna Ion Roată, Ialomița () [Corola-website/Science/301242_a_302571]
-
Holm, Mănăstirea, Piscu-Rusului și Vovriești, având în total 2216 locuitori ce trăiau în 555 de case. În comună existau cinci biserici. Prin Decretul Regal nr. 2465 din 25 septembrie 1925 satul Boatca apare sub numele Botea, satul Crucea-Roșie iese din compunerea comunei și intră satul Lingurari-Ursari, satul Holm intră în componența comunei Poienari iar Piscu-Rusului trece la comuna Stănița. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 2618 locuitori în satele Bălușești-Mici, Boatca, Ciurea, Crucea-Roșie, Dagâța, Lingurari, Mănăstirea, Ursari
Comuna Dagâța, Iași () [Corola-website/Science/301272_a_302601]
-
Păușești (satul Frumușelele). Anuarul Socec din 1925 consemnează apariția comunei Mădârjac în plasa Bahlui a județului Iași, comuna având 1052 de locuitori în satele Bojila, Frumușelele-Popești, Frumușelele, Mădârjac și în cătunele Dealu Mare și Duruitoarea. În 1931, comuna avea în compunere satele Bojila, Frumușelele, Frumușica și Mădârjac. În 1950, comuna a fost transferată raionului Târgu Frumos și apoi (după 1956) raionului Iași din regiunea Iași. În 1968, comuna a revenit la județul Iași, reînființat, tot atunci satul Frumușelele fiind desființat și
Comuna Mădârjac, Iași () [Corola-website/Science/301290_a_302619]
-
-al XVI-lea, și secolul al XVII-lea. Situl de la „Movila lui Ștefan cel Mare” ( sud-est de satul Oțeleni) conține o așezare și o cetate din perioada Latène. Situl de la „Poiana”, aflat în marginea nordică a aceluiași sat, are în compunere așezări din secolele al II-lea-al III-lea e.n. (epoca romană) și din secolul al IV-lea e.n. (epoca migrațiilor).
Comuna Oțeleni, Iași () [Corola-website/Science/301298_a_302627]
-
în satele Griești, Moara lui Ciornei, Pănoasa, Recea și Tungujei. În 1931, câteva sate ale comunei Tungujei s-au separat pentru a forma noua comună Țibana, cea dintâi rămânând cu satele Griești, Recea și Tungujei, în timp ce comuna Țibănești avea în compunere în plus satele Glodenii Gândului și Războieni. În 1950, comunele au fost transferate raionului Negrești din regiunea Iași, în timp comuna Tungujei fiind absorbită de comuna Țibănești. Satul Găureni a primit în 1968 denumirea de "Vălenii". În 1968, comuna a
Comuna Țibănești, Iași () [Corola-website/Science/301316_a_302645]
-
locuitorilor sunt ortodocși (90,51%), cu o minoritate de penticostali (3,57%). Pentru 4,91% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Răcăciuni a județului Putna și avea în compunere satele Pufești și Ciorani, cu o populație de 1398 de locuitori. În comună funcționau două biserici și o școală mixtă cu 21 de elevi. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei funcționa în plasa Șușița a aceluiași județ și
Comuna Pufești, Vrancea () [Corola-website/Science/301426_a_302755]
-
să asigure redarea în proiecție a celei de-a treia dimensiuni a obiectelor. Se creează senzația de volum, folosindu-se tehnica vederii binoculară. (Ea stă și la baza fenomenului prin care putem aprecia distanțele; distanța dintre cei doi ochi determină compunerea imaginii din două unghiuri diferite; creierul procesează diferențele dintre ele și poate astfel aproxima distanțele.) Tot așa, în filmul stereoscopic, fiecărui ochi îi este destinată o imagine diferită. Vizionarea se face cu niște ochelari cu sticle polarizate sau stereoprisme, individual
Clasificarea filmelor () [Corola-website/Science/300054_a_301383]
-
în el funcționa o școală mixtă frecventată în 1899 de 61 de elevi. În 1925, apare și satul Islaz, comuna Brănești având 3660 de locuitori și făcând parte din plasa Pantelimon a aceluiași județ, iar în 1931 comuna avea în compunere și satul Vadu Anei. În 1950, comuna Brănești a devenit o vreme reședința raionului Brănești din regiunea București, după care (în 1960) raionul a fost desființat, comuna devenind parte a raionului Urziceni al aceleiași regiuni. În perioada respectivă satul Pasărea
Comuna Brănești, Ilfov () [Corola-website/Science/300210_a_301539]
-
satele Gornenți, Mălărișca și Podeni (reședința). Centrul de comună (satul Podeni) este străbătut de răul Bahna care își are izvoarele în amonte de Podeni. Cele două sate apartinatoare, Gornenți și Malarișca se găsesc pe partea dinspre podișul Mehedinți, dar în compunerea comunei există cîteva cătune mărișoare pe dealurile care mărginesc malul drept al râului Bahna (către orașul Băile Herculane din județul Caras Severin). E vorba despre Sarafinești, Bolovanul și Satu din Mijloc. În sat cea mai mare sărbătoare este Sfanțul Ilie
Comuna Podeni, Mehedinți () [Corola-website/Science/301611_a_302940]
-
pive pentru sumane, trei biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 2850 de locuitori în satele Costișa, Mănioaia, Orbicu și Sberești și în cătunele Ciolpanu și Mocani. În 1931, comuna mai avea în compunere satele Costișa, Dornești (preluat de la comuna vecină Podoleni), Mănioaia și Șerbești, satul Orbic trecând la orașul Buhuși. În 1950, comuna a fost transferată raionului Buhuși, și apoi (după 1964) raionului Bacău din regiunea Bacău. În 1968, ea a revenit la
Comuna Costișa, Neamț () [Corola-website/Science/301627_a_302956]