9,415 matches
-
de zecimale exacte, este "e"≈2,71828 18284 59045 23536 Prima referință la această constantă a fost publicată în 1618 într-un tabel dintr-o anexă a unei lucrări despre logaritmi, scrisă de John Napier. Totuși, aici nu era referită constanta însăși, ci doar o listă de logaritmi naturali calculați pe baza ei. Se presupune că acel tabel a fost alcătuit de William Oughtred. "Descoperirea" constantei însăși îi este atribuită lui Jacob Bernoulli, care a încercat să găsească valoarea următoarei expresii
E (constantă matematică) () [Corola-website/Science/309772_a_311101]
-
anexă a unei lucrări despre logaritmi, scrisă de John Napier. Totuși, aici nu era referită constanta însăși, ci doar o listă de logaritmi naturali calculați pe baza ei. Se presupune că acel tabel a fost alcătuit de William Oughtred. "Descoperirea" constantei însăși îi este atribuită lui Jacob Bernoulli, care a încercat să găsească valoarea următoarei expresii (care este de fapt chiar "e") legată de formula de calcul pentru dobânda compusă: Prima utilizare cunoscută a constantei, notată cu "b", a fost în
E (constantă matematică) () [Corola-website/Science/309772_a_311101]
-
fost alcătuit de William Oughtred. "Descoperirea" constantei însăși îi este atribuită lui Jacob Bernoulli, care a încercat să găsească valoarea următoarei expresii (care este de fapt chiar "e") legată de formula de calcul pentru dobânda compusă: Prima utilizare cunoscută a constantei, notată cu "b", a fost în corespondența dintre Gottfried Leibniz și Christiaan Huygens în 1690 și 1691. Leonhard Euler a început să folosească litera "e" în notația ei în 1727, iar prima utilizare a lui "e" într-o publicație a
E (constantă matematică) () [Corola-website/Science/309772_a_311101]
-
formula 10 este strict crescător. Analog, formula 11 se obține: deci formula 14 și deci formula 3 este strict crescător. Evident, formula 11 există relația: deci șirurile formula 3 și formula 19 sunt convergente și limitele acestora sunt egale. Este clar că: Jacob Bernoulli a descoperit această constantă studiind o problemă privind dobânda compusă. Un exemplu simplu este un cont care pornește cu 1,00 (un leu) și plătește 100% dobândă pe an. Dacă dobânda este capitalizată o dată, la sfârșitul anului, valoarea contului este 2,00 (doi lei
E (constantă matematică) () [Corola-website/Science/309772_a_311101]
-
numărul "e" cu proprietatea că aria de sub hiperbola formula 36 de la 1 la "e" este egală cu 1). 6. Numărul "e" este limita Funcția exponențială "f"("x") = "e" este importantă în parte pentru că este singura funcție netrivială (până la înmulțirea cu o constantă) care este propria sa derivată, și deci și propria sa primitivă: și Numărul "x"="e" este locul unde se află maximul global al funcției Mai general, formula 43 este maximul global pentru funcția Expresia converge doar dacă formula 46 datorită unei teoreme
E (constantă matematică) () [Corola-website/Science/309772_a_311101]
-
circuit închis formula 3 este proporțională și de semn opus cu variația în timp a fluxului magnetic prin suprafața formula 4 delimitată de circuit": Analiza dimensională arată că raportul are dimensiunea pătratului unei viteze, iar electrodinamica maxwelliană stabilește că aceasta este o constantă fizică fundamentală, viteza luminii în vid, a cărei valoare este definită ca Alegerea unor anumite valori pentru constantele formula 8, formula 9 și formula 10 definește un anumit sistem de unități. În SI, ele sunt exprimate în funcție de alte două constante fizice, "permitivitatea electrică
Sistemul de unități CGS în electromagnetism () [Corola-website/Science/309778_a_311107]
-
formula 4 delimitată de circuit": Analiza dimensională arată că raportul are dimensiunea pătratului unei viteze, iar electrodinamica maxwelliană stabilește că aceasta este o constantă fizică fundamentală, viteza luminii în vid, a cărei valoare este definită ca Alegerea unor anumite valori pentru constantele formula 8, formula 9 și formula 10 definește un anumit sistem de unități. În SI, ele sunt exprimate în funcție de alte două constante fizice, "permitivitatea electrică a vidului" și "permeabilitatea magnetică a vidului", care au prin definiție valorile respective (în unități SI) ele sunt
Sistemul de unități CGS în electromagnetism () [Corola-website/Science/309778_a_311107]
-
aceasta este o constantă fizică fundamentală, viteza luminii în vid, a cărei valoare este definită ca Alegerea unor anumite valori pentru constantele formula 8, formula 9 și formula 10 definește un anumit sistem de unități. În SI, ele sunt exprimate în funcție de alte două constante fizice, "permitivitatea electrică a vidului" și "permeabilitatea magnetică a vidului", care au prin definiție valorile respective (în unități SI) ele sunt așadar legate prin relația În sistemele Heaviside-Lorentz și SI, zise sisteme de unități "raționalizate", formula 8 și formula 9 sunt definite
Sistemul de unități CGS în electromagnetism () [Corola-website/Science/309778_a_311107]
-
unități SI) ele sunt așadar legate prin relația În sistemele Heaviside-Lorentz și SI, zise sisteme de unități "raționalizate", formula 8 și formula 9 sunt definite cu un factor formula 15 la numitor, ceea ce simplifică ecuațiile fundamentale ale electrodinamicii. Tabelul rezumă valorile celor trei constante pentru sistemele de unități utilizate în electromagnetism. Tabelul rezumă ecuațiile fundamentale ale electrodinamicii (ecuațiile lui Maxwell) și definiția câmpului electromagnetic (forța Lorentz), folosind constantele electromagnetice definite anterior. Sistemele de unități utilizate curent sunt SI (în aplicații) și sistemul Gauss (în
Sistemul de unități CGS în electromagnetism () [Corola-website/Science/309778_a_311107]
-
un factor formula 15 la numitor, ceea ce simplifică ecuațiile fundamentale ale electrodinamicii. Tabelul rezumă valorile celor trei constante pentru sistemele de unități utilizate în electromagnetism. Tabelul rezumă ecuațiile fundamentale ale electrodinamicii (ecuațiile lui Maxwell) și definiția câmpului electromagnetic (forța Lorentz), folosind constantele electromagnetice definite anterior. Sistemele de unități utilizate curent sunt SI (în aplicații) și sistemul Gauss (în studii teoretice); în electrodinamica cuantică acesta din urmă cedează locul sistemului raționalizat Heaviside-Lorentz. Tabelul rezumă comparația între unitățile SI și Gauss, pentru mărimile mecanice
Sistemul de unități CGS în electromagnetism () [Corola-website/Science/309778_a_311107]
-
Lebesgue). Transformata Laplace este înțeleasă de regulă în primul sens, cel al convergenței simple. Mulțimea valorilor pentru care "F"("s") este absolut convergentă este fie de forma Re{"s"} > "a" fie de forma Re{"s"} ≥ "a", unde "a" este o constantă reală extinsă, −∞ ≤ "a" ≤ ∞. Constanta "a" este cunoscută ca abscisa de absolut convergență, și depinde de creșterea lui "ƒ"("t"). Analog, transformata bilaterală converge absolut pe o fâșie de forma "a" < Re{"s"} < "b", incluzând posibil și liniile Re{"s"} = "a
Transformată Laplace () [Corola-website/Science/309834_a_311163]
-
înțeleasă de regulă în primul sens, cel al convergenței simple. Mulțimea valorilor pentru care "F"("s") este absolut convergentă este fie de forma Re{"s"} > "a" fie de forma Re{"s"} ≥ "a", unde "a" este o constantă reală extinsă, −∞ ≤ "a" ≤ ∞. Constanta "a" este cunoscută ca abscisa de absolut convergență, și depinde de creșterea lui "ƒ"("t"). Analog, transformata bilaterală converge absolut pe o fâșie de forma "a" < Re{"s"} < "b", incluzând posibil și liniile Re{"s"} = "a" sau Re{"s"} = "b
Transformată Laplace () [Corola-website/Science/309834_a_311163]
-
folosește un indice care arată ce valoare se folosește: Funcția rampă este o primitivă a funcției treaptă Heaviside: formula 19 Derivata funcției treaptă Heaviside este impulsul Dirac: formula 20 Transformata Fourier a funcției treaptă Heaviside este o distribuție. Folosind o variantă de constante pentru definiția transformatei Fourier avem Aici termenul formula 22 trebuie interpretat ca o distribuție care primește o funcție de test formula 23 valoarea principală Cauchy pentru formula 24.
Treapta unitate Heaviside () [Corola-website/Science/309882_a_311211]
-
a publicat metoda sa de rezolvare a integralei Riemann. În 1873 Darboux a publicat o lucrare privind cicloidele, pe care le-a descris conform ecuației unde "Q" este o matrice 3x3, "P" un vector tridimensional iar "c" și "R" sunt constante. În jurul anului 1880, Darboux a descoperit că există funcții continue care nu admit derivată, fapt care produs o criză în domeniul teoriei funcțiilor, a cărei rezolvare a fost adusă de către Georg Cantor prin descoperirea teoriei mulțimilor. Între 1887 și 1896
Jean Gaston Darboux () [Corola-website/Science/309923_a_311252]
-
di Letteratura / Revue Internaționale de Littérature / Internațional Review of Literature "Fleurs de Lune"" (La Spezia / Italia, 2000), "Rostirea românească" (Sibiu / Timișoara, 1995 - 2006, unde, din 2005, a fost și redactor), "Steaua" (Cluj-Napoca, 2002), "Sfârșit de mileniu" (Craiova-Bechet, 1996 - 2000), "Tomis" (Constantă, 1968), "Transilvania" (Sibiu, 1983 - 1988; 2003), "Unu" (Oradea / Târgu-Jiu, 2006, 2007) etc. Web-reviste la care Ion Pachia-Tatomirescu colaborează: "Agero" (Stuttgart, 2006, 2007), "Mouvances" (Canada / Montréal, 2006, 2007), "Noi, Nu !" (Cluj-Napoca) etc.
Ion Pachia-Tatomirescu () [Corola-website/Science/309382_a_310711]
-
Segal de la "The Times" afirma: „piesele lui Winehouse sunt explicite, sincere și în ciuda aranjamentelor de modă veche, albumul este foarte contemporan”. Inițial editorii "Rolling Stone" i-au oferit materialului "Back to Black" o recenzie mixtă deoarece „calitatea pieselor nu rămâne constantă pe parcursul discului, însă cele mai bune dintre compozițiile sale sunt imposibil de displăcut”. Totuși, într-o ediție din 2010 aceeași publicație lăuda mixajul materialului și îl numea „o minune neașteptată, o înregistrare emoționantă și foarte tristă”. Odată cu succesul înregistrat de
Amy Winehouse () [Corola-website/Science/309326_a_310655]
-
funcție atât de T cât și de V și prin urmare: Dacă se consideră o transformare la volum constant ( formula 13 ), formula 14 rezultă: Conform definiției, capacitatea termică molară la volum constant va fi: În mod analog capacitatea termică molară la presiune constantă este dată de relația: Din relațiile de mai sus rezultă legătura dintre căldurile la volum și respectiv presiune constantă: Pentru un gaz perfect energia internă depinde numai de temperatură formula 19; aceasta se explică prin aceea că volumul ocupat de moleculele
Principiul întâi al termodinamicii () [Corola-website/Science/309374_a_310703]
-
încărcate electric, rezultând soluția Reissner-Nordström. În 1917, Einstein și-a aplicat teoria asupra universului în ansamblu. Totuși, în acord cu concepțiile unanim acceptate ale vremii, el a descris un univers static, pentru aceasta adăugând la ecuațiile originale un nou parametru, constanta cosmologică. Când, în 1929, datorată lucrărilor lui Hubble și ale altora, a devenit clar că universul se extinde (și astfel este mai bine descris de soluțiile cosmologice cu extindere găsite de Friedmann în 1922), Lemaître a formulat prima versiune a
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
cel mai simplu set de ecuații ale câmpului gravitațional, numite ecuațiile (de câmp ale) lui Einstein: În membrul stâng se află o combinație lineară de divergență zero, între tensorul Ricci formula 2 și tensorul metric denumit tensorul Einstein. În particular, este constanta curburii. Tensorul Ricci este și el legat de tensorul mai general de curbură Riemann deoarece: În membrul drept, "formula 5" este tensorul energie-impuls. Toți tensorii sunt scriși în notație abstractă. Punerea în corespondență a previziunilor teoriei cu rezultatele observate pentru orbitele
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
notație abstractă. Punerea în corespondență a previziunilor teoriei cu rezultatele observate pentru orbitele planetelor (sau, echivalent, asigurarea că la limită, când gravitația este foarte slabă, și vitezele sunt foarte mici în comparație cu cea a luminii, teoria este echivalentă cu mecanica clasică), constanta de proporționalitate poate fi fixată la valoarea formula 6, unde formula 7 este constanta gravitațională iar formula 8 este viteza luminii în vid. Dacă nu este prezentă materia, astfel încât tensorul energie-impuls devine nul, se obțin "ecuațiile Einstein în vid", Există teorii alternative la
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
orbitele planetelor (sau, echivalent, asigurarea că la limită, când gravitația este foarte slabă, și vitezele sunt foarte mici în comparație cu cea a luminii, teoria este echivalentă cu mecanica clasică), constanta de proporționalitate poate fi fixată la valoarea formula 6, unde formula 7 este constanta gravitațională iar formula 8 este viteza luminii în vid. Dacă nu este prezentă materia, astfel încât tensorul energie-impuls devine nul, se obțin "ecuațiile Einstein în vid", Există teorii alternative la relativitatea generală, teorii construite pe premise similare, și care includ reguli și
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
multe astfel de evenimente. Lentilele gravitaționale au dus la crearea unei întregi ramuri a astronomiei observaționale, utilizată pentru a detecta prezența și distribuția materiei întunecate, drept „telescop natural” pentru observarea galaxiilor îndepărtate, și pentru a obține o estimare independentă a constantei lui Hubble. Evaluări statistice ale datelor obținute cu ajutorul lentilelor gravitaționale furnizează informații valoroase despre evoluția structurală a galaxiilor. Observarea pulsarilor binari furnizează dovezi indirecte pentru existența undelor gravitaționale. Totuși, undele gravitaționale care ajung pe Pământ din regiunile îndepărtate ale cosmosului
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
gravitaționale produse de o gaură neagră stelară ce se prăbușește într-o supermasivă ar trebui să dea informații directe despre geometria găurilor negre supermasive. Modelele cosmologice de la începutul secolului al XXI-lea sunt bazate pe ecuațiile lui Einstein, inclusiv pe constanta cosmologică formula 12, care are o importantă influență asupra dinamicii globale a cosmosului, unde "formula 14" este metrica spațiu-timpului. Soluțiile omogene și izotrope ale acestor ecuații, soluțiile Friedmann-Lemaître-Robertson-Walker, le permit fizicienilor să modeleze evoluția universului de-a lungul ultimilor 14 miliarde de
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
există nicio descriere general acceptată pentru acest tip de materie, în cadrul fizicii particulelor sau altfel. Studii asupra deplasării spre roșu a supernovelor îndepărtate și măsurătorile asupra radiației cosmice de fond arată și că evoluția universului este profund influențată de o constantă cosmologică, ce are ca rezultat accelerarea expansiunii cosmice sau, echivalent, de o formă de energie cu o ecuație neobișnuită a stării, energie numită "energie întunecată", a cărei natură încă este neclară. În 1980, a apărut ipoteza unei așa-numite faze
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
pe un plan de simultaneitate (tridimensional) într-un spațiu Minkowski, atunci trecerea de la un sistem la altul conduce la înclinarea planului. În diagrama spațiu-timp din dreapta, linia de univers a primului frate geamăn coincide cu axa verticală (poziția sa este presupusă constantă în spațiu, el deplasându-se doar în timp). La dus, al doilea frate se deplasează spre dreapta (linia neagră înclinată); la întors, se deplasează înapoi spre stânga. Liniile albastre arată planele de simultaneitate pentru fratele care călătorește, în timpul călătoriei dus
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]