9,951 matches
-
a o închide: invitație pentru un hoț de biciclete. Voi continua drumul meu pe jos, îmi place mai mult asta! Asta îmi permite să mă gândesc la tine și să fiu acompaniat de ritmul sacadat al pedalelor, fără să fiu deranjat de traficul infernal; gândind la tine în toată simplicitatea, în simbioză strânsă cu momentele corpului meu: picioarele mele, brațele și inima mea! Te îmbrățișez, mon merveilleux amour. Vreau să-ți spun un mare secret: le temps c’est toi! René
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a folosit în mod original. Dintr-un document nepublicat până acum și care va fi expus la o apropiată expoziție luăm cunoștință despre felul în care fotografia Strindberg: „În timpul unei nopți clare, fără lună, fără nici o lumină care să mă deranjeze, am îndreptat placa mea fotografică spre Orion, cea mai necunoscută dintre constelațiile dominante. După numai câteva minute de expunere, am pus placa în soluția de developare și am obținut un rezultat direct, o suprafață sumbră cu puncte luminoase, de diferite
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pușcă, așa că va reuși să capete aprobare. Ne-am interesat unde stă inspectorul, am găsit casa, am bătut la poartă și fiindcă se bucătărea încă pe afară, mirosea tare a pui fript și a mămăligă caldă, ne gândeam că-i deranjăm. Ne-a deschis poarta chiar inspectorul în persoană, i-am spus ce dorim, ne-a invitat pe prispă (că masa era pe altă direcție), ne-a dat câte o coală de hârtie, toc și cerneală pentru cerere iar el a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
le ocrotește existența. * Nașii Vernescu ne-au chemat la Ploiești și ne-au dat aparatul lor de radio cu 2500 de lei. Era tot un “Herald” ca și cel rămas în Basarabia. Directorul școlii de la Coasta Lupii, Petrică Ciobotaru, era deranjat de prezența mea. A reușit să strecoare într-un proces verbal de inspecție, printre alte aiureli, și faptul că n-aș fi fost în stare să realizez un cor la școală. Când? În cele două trei săptămâni de activitate lovită
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
bârfe despre moralitatea celor doi. Se spunea în șoaptă că vicele ar ieși dimineața foarte devreme din blocul unde locuia primărița și că ar petrece nopțile împreună. Se vorbea mult despre aceasta, dar pe cei doi nu păreau să-i deranjeze bârfele câtuși de puțin. Pe când primărița încă mai locuia în apartamentul de la blocul din centrul comunei, niște tineri s au urcat pe balcon într-o noapte. I-au pândit ore în șir pe cei doi conducători ai comunei. Tinerii se
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
când veneam acasă, uneori găseam ceva de mâncare gătit de fetele care erau vesele și cuminți. Era urât apartamentul, nu aveam 86 decât un pat, o masă, un scaun pe care îmi puneam hainele, dar era bine că nu mai deranjam pe nimeni și puteam veni sau pleca fără a depinde de cineva. Fetele făceau focul și în camera mea, astfel încât găseam căldură când ajungeam seara de pe teren înfrigurată și obosită. În vacanță, Mișu, fiul meu, stătea la mine, se simțea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
musafirii veniți în vizită să nu fie nevoiți să se descalțe. Ocupată cu treburile școlii, ale parohiei, dar și cu aflarea tuturor știrilor de prin comună, coanei preotese Frosica nu prea îi mai ajungea timpul și pentru curățenie. Nu o deranja câtuși de puțin faptul că era mizerie și deranj peste tot. Prezența ei volubilă umplea într-un fel plăcut tot spațiul unde se afla. Părintele nu era indiferent față de cei care conduceau. Avea o smerenie înnăscută și o doză mare
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
uit pe revistele nemțești Neckermann de pe masă, am văzut că geamul era întredeschis. E tare cald, a simțit nevoia Sofia să explice. A pus pe masă câteva cutii cu bere și un pachet nedesfăcut de Kent. Puteți fuma, nu ne deranjează fumul, a adăugat tanti Maria, deschizând și mai tare gemul. Răsfoiam revistele, când de afară s-a auzit o tuse scurtă. E cineva în curte, am întrebat mirată. Cine să fie, doamna primăriță? Nu e nimeni! „Nemții” ne-au povestit
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
intrare și m-a condus până la "obiectiv". Când i-am spus că nu pe mine mă "taie", ci pe un ziarist american, mi-a răspuns ferm că nu se poate. Întrebându-l de ce, mi-a explicat că "scârțâie ușa și deranjează pe tovarăși". I-am argumentat că între ușa respectivă și "tovarăși" e o distanță apreciabilă, dar "gradul" a fost ferm! Cum în preajmă era o mică livadă, l-am întrebat dacă acolo se poate. A sărit ca ars: "La pomii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cât timp rămân la Copiapo, ce planuri avem pentru cooperarea minieră. A fost o discuție amicală, civilizată și de o parte și de alta. S-a oferit să-mi arate orașul, mulțumindu-i și precizând că nu doresc să-l deranjez și că o voi face în compania prietenilor noștri români. Ne-am deplasat apoi în afara localității, la stația de prelucrare a minereului, piesa de bază a cooperării româno-chiliene. Nu era "un combinat", ci o instalație simplă și eficientă, supravegheată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
trebuie să ne vedem la o bere" și am acceptat pentru după-amiaza aceleiași zile. M-a mai întrebat dacă nu vrem să ne mutăm la ambasadă, ofertă pe care am declinat-o cu eleganță pe motiv că "nu vrem să deranjăm". A apărut la ora convenită însoțit de un confrate, probabil cel însărcinat cu redactarea notei informative. Am fost la o terasă, am detailat informațiile, subliniind că am aprobarea conducerii ministerului și m-am pus la dispoziție pentru "eventuale întrebări". La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
articolului 7 din Constituție (cerere făcută de Waddington cu o vehemență care nu putu fi refuzată de Europa cea umanistă din 1878). Nu atât modificarea art. 7 privitor la acordarea de drepturi civile și politice fără deosebire de religie a deranjat România, cât amestecul puterilor străine În treburile interne ale statului român. După semnarea Tratatului de la Berlin, Carp s-a menținut Într-o anumită rezervă, rostind o serie de discursuri În parlament privind problema modificării Constituției, declarând În discursul din 28
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
apă, la intervale regulate. Deplin mister. Omul și-a construit o cabană rudimentară, locuiește acolo, unde nu prea încape din cauza cărților. Are un chip ciudat, interiorizat; este îmbrăcat sobru, într-o salopetă curată. Lucrează atent, nu-i place că îl deranjăm. Mie îmi interzice să pescuiesc o lădiță din cele pe care le trimite în lume. Pentru Domnia Voastră, îmi spune solemn, politicos, dar cu o răceală care mă îngheață, este potrivită numai "Biblia". Și îmi dăruiește o biblie, editată de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ferecate în colțari de fier, închis cu două lacăte sigure. Obiectul nu avea nici un nume, nu-i spuneam în nici un fel, dar credeam că este "lada de zestre". Mulți ani am dormit pe această ladă, toți anii studenției; nu mă deranja deloc duritatea suprafeței peste care o pătură groasă închipuia o saltea. Nu știam ce conține, ce ascunde această ladă; mă gândeam, desigur, la acest "tezaur" misterios, dar adormeam atât de repede, încât nu aveam timp să formulez măcar o impresie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
unul modest, cum sunt cele apropiate de capătul lumii, prin Irlanda, prin Scoția. Și acolo vine câte un gură-cască să urmărească avioanele. Exact așa mă comport și eu. E • drept, este nițel cam țicnit acest obicei, dar asta nu mă deranjează; parcă, dimpotrivă, îmi redă ceva din copilăria pe care mă strădui să o pierd și nu reușesc pe deplin; nu am fost destinat bătrâneții. * Am revenit și azi. Lacul "atrage", are un mister al lui; aș spune că are un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
încet, cu grijă, pe Regină, care urma să se pregătească pentru o plecare de două luni nu știu unde. Faimoasele bagaje așteptau de dimineață în mașină. Am intrat cu băgare de seamă, în vârful picioarelor. Regina dormea. Nu îndrăzneam încă să o deranjez, îi ascultam respirația, urmăream mișcările umărului care se ghicea sub plapuma ușoară. Nu mă vedea, eram în spatele ei. Știam că o să plece două luni și mă gândeam la minunata ei viață. îmi plăcea să fiu în preajma ei... La cap, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și explici totul; până când înțelegi că nu trebuie nici înțeles totul, nici explicat totul, se uită și întrebarea și răspunsul. În ce mă privește, o dată cu trecerea anilor sunt plin de întrebări ca un burete plin de goluri. Și nu mă deranjează deloc această stare de neînțelegere. Cred că trebuie înțelese sau, mai bine, "neînțelese" ca un poem care apare și dispare de la sine în mintea unui creator. Severina este un astfel de mister al vieții mele. Din când în când, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
an universitar. Lumea n-a aflat nimic. Europa Liberă era prea ocupată cu Goma și Carta 77 ca să ne mai observe și pe noi. Am început anul IV printr-o exemplară demonstrație de forță din partea celor pe care i-am deranjat. Ca să fim smulși din zona de influență și contaminare, am fost duși până în noiembrie în Dobrogea, cazați în grajdurile IAS-ului și puși să secerăm zi lumină fiecare, inclusiv profesorii, câte 2 kilometri de porumb culcat de furtună. Am stat
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Mexicul catolic al veacului ei (secolul al XVII-lea). Ea se afla în competiție intelectuală cu marii teologi și scriitori ai vremii. O vreme, mexicanii au fost mândri că o au. O vreme. Apoi faima ei a început să-i deranjeze pe cei cărora le lua prea mult din spațiul de importanță: este greu de suportat termenul de comparație. Este greu să accepți că o femeie joacă bine pe teritoriul interzis. Și atunci pică din senin soluția: izbucnește ciuma în Mexic
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
fi făcut diverse compromisuri, fără să ajungă la compromitere. Ei îi este greu să împartă lumea în două. Această majoritate a încercat pur și simplu să trăiască într-o istorie care îi scăpa printre degete. În primă instanță m-a deranjat și pe mine substituirea afacerii „Țigareta” cu cea a dosarelor securități. Iată, mi-am zis, un nou subiect obsesiv pentru opinia publică și un nou mecanism de blocare sau de scuză pentru blocarea guvernării. M-am întrebat cum ne privesc
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
la comandă pentru turiști și icone pe sticlă în serie. În aceste condiții realiste mă întreb sincer dacă rostul celorlalte forme de învățământ nu este doar unul social: o formă organizată de ținut oamenii cuminți în instituții, ca să nu-i deranjeze pe ceilalți. Poate unii mai învață accidental câte ceva, pleacă sau prestează servicii pentru companiile multinaționale venite în România fiindcă în țările de origine guvernanții nu se aflau în dialog cu veșnicia, ci cu viitorul economiei de know-how. Întrebarea mea nu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
bun camarad. La sesiuni participa nu din dorința de a fi premiat, ci voind să transmită informația numeroaselor sale descoperiri. Nemaifiind elev, organizatorii sesiunilor școlare ezitau să-i ofere diplomele pe care lear fi meritat. Pe Vili faptul nu-l deranja. Aflat, în timpul unei astfel de sesiuni, în delegație de serviciu, tânărul a trimis prietenilor o telegramă prin care le ura succes. Când i s-a lărgit orizontul, a consimțit totuși să cedeze o parte din colecția sa, punând condiții: vroia
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
s-a dus să-l viziteze, așa cum făcea de obicei. În timp ce urca scara mare principală, a întâlnit-o pe sora șefă de salon care i-a blocat urcarea și l-a trimis acasă cu respect: «Tatăl tău doarme, nu-l deranja. Mergi acasă și spune-i mamei să vină aici». Când doamna Angela ajunsese la spital, soțul deja murise. Durerii pentru pierderea soțului, i s-a adăugat și grava situație economică a familiei. Boala îndelungă, zăcutul în spital și funerarul domnului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
stăpâna hanului Riva San Lorenzo. Dimineața, când revenea acasă pentru a se odihni timp de câteva ore, i se întâmpla uneori să nu se mai trezească de oboseală. Giovanni, întorcându-se după primele ore de școală, nu îndrăznea să o deranjeze și își păcălea prânzul cu puțină mămăligă rece. Și așa se reîntorcea să răzbată și a doua parte a zilei școlare, desigur nu în cele mai bune condiții fizice. A terminat anul școlar cu mari eforturi și cu rezultate slabe
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
măcinau prestigiul imperiului țarist, iar represiunile sîngeroase de la Moscova și Petersburg din 1905, cu întregul aparat polițienesc pus în mișcare, cu popa Gapon și alți agenți dubli, amintind de cele mai rele momente din perioada lui Alexandru al II-lea, deranjau sentimentele locuitorilor din Boemia, de esență foarte democratică în orașe și la sate (unde țăranii nu priveau cu ochi buni pe marii proprietari considerați niște intruși care au furat pămînturile vechii nobilimi autohtone grație împăratului Maximilian și a succesorilor săi
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]