9,643 matches
-
pentru că a fost frumos. Cum scrie și Ionescu: „Mi-a fost dor să văd din nou pămîntul țării mele invadat de macarale, buldozere, tractoare și de toate cele care Îi pot spori bogăția și frumusețea”. A fost și-un film, Farmecul discret al buldozerului. Un alt ziar buñuelesc reproduce cuvintele lui Iliescu de la o conferință de presă, cînd și-a exprimat convingerea că sîntem pe drumul cel bun. Realitatea este că de sute de ani sîntem pe drumul ăsta, Însă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aproape mixte. Ce mi-a sărit În ochi cel mai clar În Belgia, monarhie constituțională, o țară bogată fără ostentație și-așa mai departe, au fost bisericile, luminate de reflectoare cu filtre oranj noaptea, austere ziua, și, cum spuneam, lumea, farmecul flamanzilor. Am stat de vorbă cu profesori, primari, medici, avocați, un scriitor, vînzători de țigări, șoferi, copii și studenți, am discutat fără complexe, Într-o franceză aproximativă, naturalețea lor te dezinhibă instantaneu, sînt fundamental veseli, liniștiți, catolici, le-am studiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Însă, este. Pentru că eroul, profesor și critic literar, are mai Întîi 62 de ani, pe urmă 70 și o tot iubește pe Consuela, o cubaneză de 24 de ani, dar cu părul negru. Acum, dacă sînteți tipul vizual, imaginați-vă farmecul cu plasmă al Împreunării dintre un bărbat cu genunchii atîrnînd și tocmai de aceea cu proteză dentară și o tînără cu „cele mai formidabile țîțe din lume”, așadar dornică de Învățătură. Cartea abundă În remarcabile acte sexuale, apar și dispar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acul În fesă, manșonul tensiometrului umflat la maximum, și În apnee forțată cu ochii gata să-i sară din cap, devin galant. O uimesc, o Îndemn să voteze, Îi explic că viața Își are bucuriile ei, și scot ca prin farmec o carte de-a mea cu poza retușată cu carioca. SÎnt clipe de-o rară frumusețe. Astfel Încît nu Împărtășesc neapărat părerea lui Bulgakov: „Îmi pare cumplit de rău că am renunțat la medicină și că m-am condamnat singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și cusături vechi. Eu mă apropiasem de fereastră și priveam în curte, o curte ciudată, cu ziduri înalte, cu arbuști și glicine, iar dincolo, peste casă, se înălța buchetul de freamăt al unui cocotier. Priveam fără să știu de unde vine farmecul acela, liniștea aceea nemaiîntîlnită în Calcutta. Și deodată aud un râs nestăvilit, contagios, un râs de femeie și de copil în același timp, care trecea de-a dreptul in inimă și mă înfiora. Plec mai mult capul pe fereastră și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
găsesc notate o seamă din cuvintele și întîmplările ei, dacă, mai ales, mă turbura și mă neliniștea, aceasta se datora straniului și neînțelesului din ochii, din răspunsurile, din râsul ei. Este adevărat că spre fata aceasta mă simțeam atras. Nu știu ce farmec și ce chemare aveau până și pașii ei. Dar aș minți dacă n-aș spune că întreaga mea viață din Bhowanipore ― nu numai fata ― mi se părea miraculoasă și ireală. Intrasem atât de repede și fără rezervă într-o casă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spune (înțelegîndu-mă și pe mine alături de ceilalți admiratori platonici). E comun, e banal, copilăresc. Urăște sau disprețuiește pe admiratori. Visează un bărbat excepțional, deasupra sentimentelor și sentimentalismului. Atitudinea mea o enervează. Bun! Dacă e adevărat ce spune, schimb tactica. Deja farmecul senzual care mă copleșea în timpul convorbirilor noastre a dispărut îndată ce mi-a mărturisit acestea. Sunt de-acum mult mai liber, mai liberat. Ard de nerăbdare s-a întîlnesc iarăși în camera mea, s-o văd cum va reacționa. Voi arăta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
șoptit: "Ce?" Apoi n-a mai fost în stare să vorbească, nici eu n-am mai putut s-o întreb; ci ne priveam fix, fermecați, stăpâniți de același fluid suprafiresc de dulce, incapabil să ne împotrivim, să ne scuturăm de farmec, deșteptîndu-ne. Mi-e greu să descriu emoția. O fericire calmă și în același timp violentă, în fața căreia sufletul nu opunea nici o rezistență; o beatitudine a simțurilor care depășea senzualitatea, ca și cum ar fi participat la o fericire cerească, la o stare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
putem fi, noi doi, uniți. S-a cutremurat. Ca s-o încerc, i-am cerut să recite de două ori acea mantra pe care a învățat-o Tagore, ca să se apere de primejdiile contra purității. Totuși, după ce le-a repetat, farmecul stăruia. Cu aceasta i-am dovedit, căci credeam și eu, că experiența noastră nu-și are rădăcini sexuale, ci e dragoste, deși manifestată în sincerități carnale. Am simțit și verificat această minune umană: contactul cu suprafirescul, prin atingere, prin ochi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe dragostea Maitreyiei. Se petrecu atunci un lucru neașteptat. Maitreyi începu să plângă și se smulse din mâinile mele. Voia să fugă. O înlănțuii în brațe și-mi apropiai capul de părul ei, vorbindu-i în șoapte, încercînd s-o farmec, s-o rog să nu mai plângă, să mă ierte. Dar nu mă putui împotrivi parfumului și căldurii, și ispitelor acelui trup neatins încă de nimeni și o sărutai. Maitreyi se zbătu și țipă, ferindu-și gura. Mi-a fost
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
peste al meu. Înfiorarea care m-a străbătut atunci m-a trădat. Maitreyi și-a ridicat, fără să se observe, marginea sari-ei, și eu mi-am plimbat piciorul de-a lungul pulpelor ei, fără nici o încercare de a mă împotrivi farmecului, căldurii, senzualității. Ea era palidă, cu buzele roșii, privindu-mă cu ochii adânciți, înspăimîntați, dar carnea ei mă chema, mă îmbia, și a trebuit să-mi înfig unghiile în piept ca să mă trezesc o clipă. Observaseră și ceilalți, cred, pierderea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
asemenea robiri sentimentale? mă întrebam eu mai tîr-ziu, în acele luni în care încercam din nou să aflu adevărul. Adevărul. ― Eu nu te prea înțeleg, îmi spuse Harold. Să dea D-zeu să fie bine și să te apere de farmece, adăogă el, ridicîndu-se să plece. Eram oarecum încălzit de discuție și mă plimbam prin odaie întrebîndu-mă dacă am spus tot ce gândesc, când Maitreyi intră și mă îmbrățișa. ― Bine c-a plecat, îmi spuse. Mi-era dor de tine.. Strîngînd-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cântate ca să ne placă nouă, tinerii de pe-atunci, după război. - Păcat, vorbi absent Cladova fără să-l privească. Păcat că a renunțat la vioară. Mi-ar fi plăcut s-o văd și eu... - Dar mai era și altceva. Era farmecul ei, melancolia aceea atât de discretă, aproape neînțeleasă. Te întrebai: Leana asta, de unde o fi venit, din ce mediu? Nimeni nu știa unde locuiește, și nici dacă are sau nu familie: nu știa de ce dispărea așa, pe neașteptate, și nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Să ne închipuim că se aflau acolo, printre condamnații la incinerare, sfinți, martiri, Boddhisattva numiți-i cum veți voi. O dată ce, din caritate, din dragoste pentru semenii lor au refuzat soluția, să-i spunem magică, a miracolului - porți deschise ca prin farmec, ziduri abolite etc. - și au acceptat, aparent, condiția celorlalți, cum și-ar fi putut arăta altfel libertatea pe care... - Ia priviți! întrerupse Maria da Maria, ridicând brațul. Făgădău călcă apăsat, grav, parcă ar fi avut cizme de campanie, cu mâinile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la doi metri și mai bine unul de altul. S-ar fi spus că vă pregăteați să îngropați o patrulă întreagă... Și începu să râdă, dintr-o dată bine dispus, ca și cum și setea și oboseala i-ar fi dispărut ca prin farmec. Râseră și ei deși, înțelese Darie, râdeau mai mult ca să-i facă plăcere. - Doamne ferește! spuse târziu Zamfira. Dar să știți că n-avea doi metri... - Acum că stau și mă gândesc, începu Iliescu, dumneavoastră n-aveați cum s-o vedeți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că am iarba fiarelor... Ca la un semnal, toți șase izbucniră într-un râs scurt, sfios, căutând privirile lui Ghibercea. - ...V-ați închipuit că, doar ce-am să scot iarba fiarelor din buzunar, am să ating lacătul și, ca prin farmec, au să se sfarme toate încuietorile. Apucă ceașca, o dădu peste cap, apoi, adresîndu-se lui Ghibercea, îl întrebă: - Despre ce e vorba? Ghibercea îi întinse un dosar. - Îmi închipui că știți deja despre ce este vorba. Pantazi deschise dosarul și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
coada cofăielului erau lucrate din lemn de trandafir. Stacanele, în număr de 12, după cei 12 apostoli, au fost aduse de Maiorescu din Italia, ca surpriză pentru banchetul Junimii”. Îl urmăresc pe ieșean, care vorbește cu însuflețire. Si parcă prin farmec a uitat și de foame și de oboseală. Nu-l întrerup, pentru a nu risipi vraja vremurilor de demult reînviate de ieșean. Și printre junimiști îl văd pe Creangă, plin de vervă, mai ales că golise câteva ulcele cu vin
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Farmecul povestirii Nu numai românul - dar mai ales el - are întotdeauna mare poftă de povestit. Să spună el ori să-i audă pe alții. E destul să se întâlnească doi - sau două - că întâmplările (trăite, auzite, născocite) își găsesc îndată hogaș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Si ce lucruri ieșeau din mâna lui!...La o vreme, lumea o început să vorbească...Cum îi lumea...Spuneau că nenea Jănel o avut o drăguță când o fost în spital acolo pe front...O rusoaică care i-o făcut farmece și de aceea nu mai are zile bune și liniștite bietul băiat. Si nu va avea până nu se va duce la popă să-l dezlege. Că rusoaia i-o legat cununia și nu se mai însoară el cât îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vezi...S-o dus ea mătușa Rarița la popă și l-o rugat să-i citească pentru dezlegarea de vraja rusoaicei...Da’ ce credeți voi că popa o vrut? Nuuu! N-o vrut și pace. Atunci o rămas așa sub farmecele rusoaicei? l-a întrebat omul negricios. Asta nu-i nimic pe lângă ce s-o întâmplat mai târziu. In loc să se limpezească, treaba s-o încurcat și mai rău... De ce? a întrebat Ion Cotman cel tăcut. Uite de ce. Intr-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Amnar și Alecu Slobodă. Când au oprit în poarta Crâșmei din drum, dulăii lui Costache au început să latre ca la om străin. Dar, când au auzit glasurile lui moș Dumitru și al lui Pâcu, s-au liniștit ca prin farmec. Crâșmarul a ieșit în ușă și s-a minunat: Măi, să fie! Dacă nu vedeam câinii gudurându-se pe lângă voi, aveați parte de un foc de pușcă...Uite-o colea! Că mă gândeam eu: „Cine să aibă curajul să umble
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ochii albaștri, cum rar poți vedea. Să zicem că suntem în bibliotecă. Acolo, într-o zi am văzut-o... - Pe cine-ai văzut? - O fată cu privirea deschisă spre cer, absentă la cei din jur, care prin grație, distincție și farmec, a devenit pentru restul zilei singura ființă spre care îmi îndreptam, pe furiș, privirile. Aș fi vrut să-i spun... multe... - Stai, stai! Cine știe, poate că ea va citi rândurile astea vreodată. Ce va crede? - Nu știu... - Atunci de ce
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
un moment dat un sentiment de zadarnică frământare în fața grozăviei morții. Sentimentul iubirii este confruntat astfel cu cel al morții: Romanul de dragoste se încheie cu aceeași incertitudine și cu portetul spiritual al soției, care nu mai are nimic din farmecul uimitor al femeii care a fost: Războiul apare, în romanul său, așa cum l-a trăit; viziune este personal și autorul descrie viața interioară a individului care participă la bătălie. Eroul se întreabă aspra sensului acestuia, asupra împrejurărilor în care va
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
domnul G., avocat obscur, dar bărbat monden, sporește suspiciunile personajului narator care, autoanalizându-se, îi observă pe cei doi cu luciditate, sperând totuși: Incertitudinea iubirii provoacă în erou o stare de apatie intensă; orice activitate, plăcută lui până atunci, își pierde farmecul: "toate cărțile, pe care am vrut să le citesc, mi se păreau uscate..." Se desparte de soția sa, deși respinge ideea geloziei: Lăsându-i Elei "tot trecutul", eroul trăiește o a doua experiență fundamentală în planul cunoașterii existențiale, războiul. Drama
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
tren cu Fred Vasilescu. Ea este singură, iar el este însoțit de o altă femeie. Scrisoarea ei dezvăluie neliniștea, vanitatea rănită pe care se străduiește să și le ascundă, abordând indiferența: Autorul îi subliniază trăsăturile care o individualizează, reliefându-i farmecul deosebit și superioritatea: "acea permanentă tensiune intelectuală". De obicei era "gânditoare, înregistrând interior și lin cele mai mici nuanțe ale clipei." Iubirea a transfigurat-o ca și pe Fred, trăind și simțind la cotele cele mai înalte ale lucidității și
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]