9,181 matches
-
comportamentele neuromotorii reactive la stimuli. Este o caracteristică a sindromului de stres posttraumatic prin care individul fuge de o realitate care este de nesuportat în mod conștient. Există copii care, bătuți de părinți, nu au nici un fel de reacții, spre furia părinților. Se comportă ca și când nu ar fi acolo în momentul bătăii. Nivelul III mecanisme nevrotice 1. intelectualizarea, izolarea ideilor de emoții: dorințele instinctive sunt gândite formal, în termeni lipsiți de afectivitate și nu se acționează conform lor. Ideea este în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ce se întâmplă. Negarea (dar și celelalte manifestări) este un mecanism defensiv menit să apere ego-ul de invazia adversității, a pierderii. Din punct de vedere fizic pot fi reacții de colaps fizic (cădere, leșin etc.); pot apărea comportamente iraționale distructive, furie, agresivitate împotriva unor persoane care se află de față, dar care nu sunt afectate de pierdere. Exemple 1. Anunțarea unui diagnostic dramatic al copilului părinților poate duce la reacții de furie împotriva medicului (personalul medical) care anunță diagnosticul. 2. La
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
fizic (cădere, leșin etc.); pot apărea comportamente iraționale distructive, furie, agresivitate împotriva unor persoane care se află de față, dar care nu sunt afectate de pierdere. Exemple 1. Anunțarea unui diagnostic dramatic al copilului părinților poate duce la reacții de furie împotriva medicului (personalul medical) care anunță diagnosticul. 2. La nivel de grup social, în Antichitate, mesagerul veștilor rele, al pierderilor, era adesea ucis. în faza a doua, pierderea este acceptată, dar în absența punctului de reper pierdut, se pierde sensul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
anumit tip s] fie bine primit sau că altul s] provoace antagonism. Ins], aparent, viața nu poate fi structurat] în așa fel încât s] fie evitate toate conflictele de interese și este deci nevoie de c]i prin care dezacordul, furia și resentimentul pot fi expimate acceptabil]. În multe societ]ți exist] practică instituționalizat] a satiriz]rii, prin care anumite categorii de rude au dreptul (printre altele) de a-si critică reciproc comportamentul. Este o sabie cu dou] ț]ișuri, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
consumate s] fie desf]cute (I Ezdra 10.18-19). Cei doi conduc]tori erau convinși c] mariajele între evrei și neevrei nu numai c] întinau puritatea iudaismului (Neemia 13.23-26), dar inc]lcau și legile Scripturii (Neemia 13.1-3), provocând furia divin] (Ezdra 10.14). Nu toat] lumea era de acord cu aceast] diviziune. Autorul C]rții Rut, compus] spre sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr., menționeaz] c] regele David a rezultat dintr-o c]s]torie între un moabit și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
practice, plasă de partea „binelui”: fericirea, s]n]tatea, supraviețuirea, reproducerea, pl]cerea, calmul, prietenia, cunoașterea și adev]rul; de partea „r]ului” erau situate antonimele lor aproximative, sau non-valori: nefericirea sau suferință, boala și r]nirea, moartea, infertilitatea, durerea, furia, dușm]nia, ignoranța sau greșeală, minciună etc. Acestea sunt universal acceptate de toate fiintele conștiente, deoarece se spune c] binele absolut devine posibil atunci cand întreaga lume se poate bucura de lucrurile bune pe care cosmosul le ofer]. Totuși, binele absolut
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu în maniera cea mai egalitar]. Manu chiar admite c] ar exista diferite dharme în diferite epoci, fapt sugestiv pentru relativitatea eticii (Manu, 1975, I., pp. 81-86). Manu stabilește zece virtuți, si anume mulțumirea, iertarea, st]pânirea de sine, lipsa furiei, neînsușirea, puritatea, controlul senzualit]ții, înțelepciunea, autocunoașterea și adev]rul. Din nou, acestea sunt elemente obișnuite în etică indian]. Scrierile epice și Gita Popularele scrieri epice R³m³yana și Mah³bh³rata exploreaz] prin intermediul anecdotelor și povestirilor emoționante luptele, paradoxurile și dificult]țile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
GHEORGHIU 1990 Revenire la Peleș 10 mai Lume răsturnată. În cîteva minute, castelul e părăsit, soldățeii fug speriați, mulțimea năvălește din oraș, hooo! jos! (cine?), soldățeii reapar după cîteva ore, cu epoleții schimbați, armata e cu noi!, castelul scapă de furia gloatei, (stră)bunele fantome se întorc mirate (după o jumătate de secol) din păduri, (re)iau totul în stăpînire. Și, uite, nu e nici anul de cînd cărările spre încoace erau gîtuite: staiii! nu e voie!, o luai pe altă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stîlcit capete de demonstranți pașnici, au bătut recordul în materie de producere a certificatelor de revoluționar; pentru ei și pentru cei de-acasă, plus cățel și purcel. Cică, în zilele de pomină, ei au apărat cu arma-n mînă, de furia teroriștilor, fabrica de oxigen și spitalul Budimex, din vecini. Prins pe picior greșit, poate la o cinzeacă în plus, un vajnic imeghebist a declarat: "N-am avut nici o armă în mînă, n-am făcut nici o revoluție. Ni s-a spus
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care provine, de unde?, de la sportivi? de la Conu Leonida? de la turci? (de-acolo de unde vin și petardele?); oricum, nu de la reușitele exemplare biologice pe care încă le putem admira pe aceleași trotuare - piețele alimentare n-au fost nici ele cruțate de furia cretină a artificierilor: chiar cei ce-și vindeau marfa (și ei cu fes, bineînțeles) se "amuzau" făcînd să explodeze petarda în coasta cumpărătorului; petardele explodau nu numai afară, la tarabe, ci, dement, în chiar incinta Halei, nici unul dintre administratori neridicîndu-se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
urmă a românului să-și mai și alinte vrăjmășia cu vreun nume de Cosînzeană. S-ar putea și altfel? Adică, s-ar putea ca stat relativ mic, mai și situat într-o zonă gri a Europei să reușim a contracara furiile elementare în așa fel încît ele să nu mai perturbe ordinea în care ne aflăm și ne mișcăm? Din capul locului, să convenim că nu avem vocația mult mai micului decît noi olandez, aceea de a ține piept marelui ocean
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stil proletcult) însemne ale dezonoarei noastre, dar sîntem din ce în ce mai siguri că le vine și lor cît de repede rîndul. Pînă cînd locul hidoșeniilor, date acum jos, va fi luat de siluetele uman-monumentale al căror prototip (prin ce minune scăpat de furia "clasei muncitoare"!) se află încă în picioare pe aripa veche a edificiului, pînă atunci cerul liber, stînd curat pe arhitrava salvată, e singurul dătător de reconfortantă satisfacție. Apropiatele "Zile ale Universității" pot sta, în sfîrșit, sub acest cer clarificator. 19
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ruși (de franțuji nici atît). Așa că să nu ne-ngrijoreze pe noi, din punctul ăsta de vedere, America: știe ea prea bine ce să facă și cînd pe fotoliul lui Lincoln se suie Budulea Taichii. Să ne îngrijoreze, cu adevărat, furia restaurării activismului comunist într-o Românie care, în fibra ei bună, nu mai credea s-o trăiască. Și asta, după zece ani de exercițiu democratic (e adevărat, impus doar de forțele ce după '90 reușeau să ofere, la comunismul remanent
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
secolului XX. Preluate, nemestecat, via Moscova, de-ai noștri artiști ai poporului și care, și-acum, ne-ațin calea pe... magistralele epocilor de aur. De cîte ori dau, în bibliotecă, peste romanul emblematic al lui William Faulkner (1897-1962), Zgomotul și furia, simt cartea zbătîndu-se parcă de tumultul ce-o încape. Ca atunci cînd o citeam prima dată. Nu mult după ce americanul primise Nobelul. Dacă metafora, doar în sine frumoasă, îmi servește acum în a numi ca atare, nu metaforic, lumea de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zbătîndu-se parcă de tumultul ce-o încape. Ca atunci cînd o citeam prima dată. Nu mult după ce americanul primise Nobelul. Dacă metafora, doar în sine frumoasă, îmi servește acum în a numi ca atare, nu metaforic, lumea de zgomote și furii în care ne mișcăm zilnic, înseamnă că speranței nu i-a mai rămas mare lucru. Poate tot... metafora, nu? 15 noiembrie Dacă îți dorești o imersiune parșivă în temă, nu ezita să iei din raft Timpul regăsit al lui Proust
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care refuzase să le vîndă, să fie numai ale ei. Etc. etc. Urmărind momentele naufragiului, Marina avea să noteze concluziv în cartea ei: "Ar trebui ca și eu să fiu printre aceste victime. Dacă mă aflu încă aici, este datorită furiei de a trăi și de a lupta cu un bunic la care eu visam. Și care nu era aici." În fond, ce se mai putea spune despre Picasso, devoratorul secolului său? Iată însă că... atipica lui nepoată a strecurat în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sălii. Gaittany în picioare. Galanteria lui verbală se declanșează imediat după clipa inaugurală, pe o claviatură eclatantă, de la mahalagescul: Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă, la rimbaldianul: La vie est ailleurs; de la sapiențialul: Ferește-te de furia celui răbdător, la prima frază din Tractatusul lui Wittgenstein: Lumea este tot ce se petrece; dar și titluri șui: Unul, nici unul și o sută de mii; sau: Ca apa pentru ciocolată. După care, cu paharul de șampanie doar sorbit, încheie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la urmă, ieșirea unică în fața lumii. Și-n alte arte lucrurile se petrec/ ar trebui să se petreacă la fel. Acolo unde vocația, talentul autentic își impun prioritatea, soluțiile novatoare nu au decît de cîștigat în credibilitate. Din păcate, generalizata furie resentimentară a nou-veniților oferă un spectacol strident, nici o zonă a globului neputîndu-se sustrage epidemiei. E o rețea fumegoasă de indivizi lipsiți de talent nu și proști care manipulează, cu o perspicacitate prompt mercantilă, proiecte panstatale, de o vacuitate evidentă, mergînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
arătată, seară de seară, pe sticlă. E de-ajuns ca un (pînă la urmă bizar) japonez să fie mușcat de-un pîrlit de maidanez și trimis, cum dracu', pe lumea cealaltă, pentru ca întreaga nație să-nceapă a mîrîi vindicativ, ancestrale furii anticanine să se orchestreze brusc într-o dodecafonie soră cu rabia, ce mai... Pînă cînd vigilentele, dar visătoarele instituții ecarisabile să scoată în stradă comandourile de hingheri nu cu toții de înaltă calificare fierberea de stabiliment s-a și instalat. Domolindu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e, crede că, odată și-odată, tot va arăta. Și mai e ceva. Esențial, probabil. Lumea largă ce-i invadează marea fereastră nu poate fi tratată oricum. Dacă tot recurge la invazie, aceasta măcar să primească replica pe măsură. Vulgaritatea, zgomotul, furia, prostia, impostura, pătrunse în acest spațiu al ordinii și rigorii să știe că află aici un inamic declarat. Care nu le arată pur și simplu ușa, ci invitate chiar, de ce nu, la un pahar de Cotnari să audă, mde!, și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care Împestrițează peisajul european este dată de faptul că istoria lor este implantată adânc În teritoriu. Într-o lume globalizată, a frontierelor În dispariție rapidă și a mobilității crescute, subculturile legate de un teritoriu se simt adeseori asediate. Teama și furia lor sunt adesea direcționate către imigranți și azilanți, pe care Îi văd ca pe o amenințare la abilitatea lor de a-și menține identitatea culturală. Sentimentul de a fi „invadați” duce adeseori la xenofobie și mișcări politice de extremă dreaptă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
umane. În aceste cazuri, participarea nu este voluntară, ci, mai degrabă, predestinată. Sinele nu este dezvoltat suficient pentru a face alegeri conștiente. În cazul copilului, dependența determină relația dintre mamă și prunc. În cazul Înaintașilor noștri paleolitici atât frica de furia naturii, cât și dependența față de ea au condiționat relația. A reparticipa cu natura de bună voie este ceea ce separă cea de-a treia etapă a conștiinței umane de tot ceea ce s-a Întâmplat anterior. Alegând liber să fim parte a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
că descrierea stării de excitație a ambasadorului Feriol (reprodusă mai sus) era o excitație maniacală: "frecvența mișcării ochilor săi, din agitația corpului său, din ușurința gesticulațiunilor sale" etc., etc. Criza, cum am spus, s-a terminat printr-o stare de furie asemănătoare maniei coleroase, căci, spune Cantemir, "ambasadorul a devenit așa de furios, încât a trebuit să-l țină legat în lanțuri". Desigur că stările maniacale, relativ frecvente, nu puteau scăpa neobservate. Nu există însă vreo diferențiere terminologică, după cum știm, în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
că se utilizează ca mijloc represiv contra bolnavilor privarea de mâncare, faptele descrise textual astfel: "Alienații când devin furioși se pun în bașcă, uneori și în cămașa de forță, dar niciodată nu li se dă calmante. Dacă un alienat în furia lui ar fi adresat cuvinte injurioase cuiva sau ar fi fost agresiv, se trimite la bașcă și în aceiași zi nu se permite a i se da mâncare; acest fapt s-a întâmplat fiind eu de față și a trebuit
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a mai rămas s-a pierdut în ultimul război cu prilejul refugiului unor urmași în Oltenia (C. D. Zeletin). Neamul Brăescu este atestat documentar în secolul al XV-lea în Nordul Moldovei. O parte din această familie boierească, urmărită de furia lui Duca Vodă, s-a refugiat spre sud, pe valea Zeletinului, la Burdusaci, ce se numea pe atunci Oprișeștii de Jos. Un rol important în alegerea acestei locații se pare că au avut Miron Costin și fiul său Ioniță, care
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]