10,090 matches
-
a vomitat pe mine. De fapt a fost un an când s-a vomitat pe mine în continuu. - Nu contează când te umpleai singur de vomă! strigă ea, după care, mai puțin disperată, spre dr. Faheida. Vezi - totul e o glumă pentru el. - Bret, de ce încerci să maschezi probleme reale cu ironie și sarcasm? întrebă dr. Faheida. - Pentru că nu știu cât pot lua toată chestia asta în serios dacă e vorba numai să dați vina pe mine, am zis eu. - Nimeni nu „dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
speranță încât am crezut. „Yeah?“ Buza lui inferioară începu să-i tremure, și o mușcă, s-o facă să înceteze. - Doar că uneori...mi-e atât de frică și mă gândesc că poate...dacă jucăm jocul ăsta...dacă luăm în glumă ce se-ntâmplă...pentru că dacă ne-am gândi serios la ce se-ntâmplă...am fi prea speriați...Vreau să zic poate unu’ dintre noi o să fie următorul...Poate așa suportăm mai ușor... Mă privi temător, procesându-mi iarăși reacția. Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îngrozitor de mult ca să-l găsești. Voiam să ți-l arăt de mai mulți ani de zile.“ Am sărit înapoi la Aimee. - Nici măcar nu se știe că e trupul ei. - Le-aș putea expedia capul. Încă îl mai am. - E o glumă. Nici măcar nu exiști... - Dacă asta crezi, atunci de ce mai ești la telefon? N-am avut nimic de spus decât: - Ce vrei? - Vreau să realizezi unele lucruri despre tine însuți. Vreau să reflectezi asupra vieții tale. Vreau să devii conștient despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fisc. Am trecut prin chestii mai groaznice. Ce tip dur, mârâi scriitorul. Atât de cool. Miller n-a înțeles că asta a fost o reacție normală. A urmat o tăcere de piatră, Miller fixându-mă rece. - Glumesc, am șoptit. O glumă proastă. Eram.. - Incidentul acela, domnule Ellis, mi-a provocat un atac de inimă. Am fost internat. Nu e o glumă. Am înregistrat acest incident. Extenuarea mea m-a forțat subit să mă concentrez asupra lui Miller și am fost îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
asta a fost o reacție normală. A urmat o tăcere de piatră, Miller fixându-mă rece. - Glumesc, am șoptit. O glumă proastă. Eram.. - Incidentul acela, domnule Ellis, mi-a provocat un atac de inimă. Am fost internat. Nu e o glumă. Am înregistrat acest incident. Extenuarea mea m-a forțat subit să mă concentrez asupra lui Miller și am fost îndeajuns de curios să întreb: - Și...ce faci cu caseta? - O proiectez la simpozioane. Am reflectat asupra informației. - De ce...era posedat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
descoperi la cealaltă extremitate a continentului o lume care ne semăna atât de mult. Deși destinele ne-au fost diferite. Realizai aceste afinități comportamentale, mai puternice decât circumstanțele care ne-au deformat, și distanțele deveneau brusc o ficțiune, istoria - o glumă sinistră. Extremele se aseamănă și se atrag. O demonstrează și exodul mai puțin turistic al basarabenilor spre Portugalia, o „nebunie” asumată în speranța unui câștig pentru familiile lor abandonate. Însă orice ar face, oricât ar încerca să-și schimbe soarta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
într-un loc străin, care, în plus, desfide geometria formală, discutând încă febril subiecte de acasă (ce vreți?, distanța dintre minte și trup!), greșim direcția, descriem un cerc și coborâm în una dintre piețele istorice vizitate la începutul promenadei. O glumă a Lisabonei cu turiștii neatenți. De data aceasta hotărâm să pornim într-o direcție clară: spre râul Tajo - o altă aventură cu ochii legați ne-ar înghiți aproape întreg timpul liber. Harta orașului, cu care ne-au dotat gazdele de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
împărătească, într-o vilă cu faleze spre ocean. A fost un adevărat festin: pește oceanic preparat în mai multe feluri, salate din fructe exotice, vinuri portugheze etc., apreciate cu superlative de către toți scriitorii. I-am auzit pe CSI-iști aruncând glume amenințătoare către scriitorii din Vest: „Mâncați bine, cu rezervă, pentru că pe traseu vor urma și Rusia, și Belarus”. O dureroasă reamintire a unor realități de acasă, pe care atmosfera de aici, situată sub semnul esteticului și al belșugului material, reușise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
foștii „frați” de uniune, mai ales de intelectualii din republici, pentru că poporul simplu, a aflat ea, are puternice nostalgii sovietice. Îi propun să se întoarcă în Rusia și să pună umărul la democratizarea țării. Ia sugestia mea ca pe o glumă. Și-a făcut o anumită situație în Suedia, s-a integrat perfect, nu poate fi vorba despre o întoarcere în Rusia în viitorul apropiat, deși sufletul îi reverberează la tot ce se întâmplă acolo... Inga pare să aibă o înțelegere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
monoton și ușor de „lecturat”. Se pare că n-o ascultă nimeni. În lipsa scriitoarei din Turcia, plecată și ea la Bruxelles, n-are cine să poarte un dialog cu ghidul, cerându-i explicații sau, pur și simplu, făcând câte o glumă mai deochiată, care să ne facă să râdem. La Mont-Noir intrăm direct în spectacol. O trupă de actori, costumați în haine de epocă, cu steaguri și muzică, ne preiau de la autobuze și ne poartă într-o procesiune pe cărările din jurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scurt. Vorbesc între ei ca vechi prieteni, într-o germană bolborosită. Ambii cu o mulțime de cercei la urechi și la sprâncene. Se remarcă îndeosebi ea, îmbrăcată întotdeauna mult prea strident, fire artistă. Mai bârfim puțin, le sugerez - mai în glumă, mai în serios - să mă filmeze și pe mine. Sunt destul de politicoși, deși mai scapă câte o observație ironică la adresa scriitorilor „cu nasul pe sus”, cum ar fi azerul Abdullayaev. Au o misiune de mare răspundere, dacă e să judec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
engleză, franceză, germană și rusă. Îmi aleg grupul cu un ghid care vorbește în limba franceză, unde suntem tocmai patru români: eu, Nicolae Prelipceanu, Adrian Popescu și VITALIE CIOBANU. Andrei Bodiu a ales grupul englez, iar eu îi recomand în glumă să se alăture grupului rus, pentru a se familiariza cu sonoritățile limbii pe care va trebui s-o „înțeleagă” la Kaliningrad, Sankt-Petersburg și Moscova. Ghidul nostru e o doamnă cu un nume pitoresc, Wanda-Iadwiga, fostă profesoară de liceu, acum la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
glumind, că dacă mă hotărăsc totuși să intru în apă, să nu mă îndepărtez mult de mal, că s-ar putea să dau de epava vreunui submarin atomic. Vorba lui Giorgi s-ar putea să fie doar pe jumătate o glumă. Kaliningradul este o regiune foarte militarizată. Rusoaica din tren, după momentele de tatonare și suspiciunea pe care i-am arătat-o, mi-a mărturisit că regiunea este împânzită de agenți speciali și că pe durata sejurului nostru vom fi supravegheați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
au pictate pe ele aceeași figură a președintelui rus, semănând cu un iepure blond, insuflând voie bună supușilor. VASILE GÂRNEȚ: La 21.00 ne regăsim, toți scriitorii din tren, la întâlnirea cu guvernatorul regiunii, care ține un discurs dezlânat, face glume, gafează și lasă impresia că e destul de turmentat de băutură. Bosul regiunii e un fost director al portului din Kaliningrad, care a avut o campanie electorală agresivă, foarte costisitoare, marșând cu imaginea sa de „om al faptelor” și copleșind lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am impresia, primul „desant” scriitoricesc basarabean în aceste locuri după un deceniu de la despărțirea noastră ca foste „republici-surori”. Iar pentru a ne regăsi, a trebuit să ne ridicăm mai întâi vizele de la Kiev - semn că „divorțul” n-a fost o glumă. Estonienii ne întâmpină sobru, fără pompă și multe zgomote inutile, cum a fost cazul în alte părți. Sobrietatea și liniștea par să fie trăsătura lor națională de caracter. Tot aici îl regăsim pe prietenul nostru, basarabeanul Boris Buracinschi (de parcă nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cum e să faci cale întoarsă, din cauza unei neglijențe banale, în târla dictatorului de la Minsk, pentru a-ți recupera pașaportul pe care să ți-l fluture sub nas un nu știu ce ofițer de securitate dornic să te umilească, și cheful de glume îți piere. Interogatorii, dispariții, șicanări, ședințe de tortură psihologică - orice i se putea întâmpla colegului nostru uituc. În grup, la Minsk, era altfel: făceai parte dintr-o schemă în care autorităților le revenea o parte de responsabilitate; prezența ta în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de „compact”, față de unii mentori literari ai momentului s-a întors „înapoi”, în „grup”, și noi l-am sărbătorit, începând cam din anii ’62, ’63, ca pe un critic și istoric literar cu un viitor excepțional în literele autohtone. În glumă, îl numeam, țin minte, „domnule ministru”! Diferența între el și Nichita, care și-a găsit - sau dobândit! - și el masca sa destul de iute, era că Nichita „o ascundea” continuând „să pozeze”, derutând aproape pe toată lumea, prin farmec! O făcea, cred
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în Knesset, premiul Prieteniei iudeo-creștine. În cadrul serviciilor culturale ale armatelor, acești călugări își aleseseră ca misiune să prezinte dogma creștină recruților israelieni. Fratele Olivier primește așadar în grădină câte un grup de soldați mai mult sau mai puțin puși pe glume și cu care el încearcă să închege o conversație. "Zece sau cincisprezece mii de soldați pe an, îmi spune el, numai că am observat că sunt din ce în ce mai reticenți. Ultima dată, jumătate din cei sosiți aici cu autocarul au rămas afară
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din asfințit nori negri urcă, cuceresc în scurtă vreme albastrul șters al cerului, vântul ușor crește, crește, începe a bate cu aripi de vijelie, și o ploae viforoasă se năpustește. La adăpostul nostru, sub hambare, ne învelim în pelerine, cu glume, cu râsete pe când flăcăii regimentului, în goană își caută pretutindeni adăpost, pe când ploaea se învălue în lungi șuvițe resfirate, pe când vântul umflă girezile de grâu din apropiere, și le spulberă crestele ca pe niște capete îngrozite, cu părul vâlvoiu. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Rizescu a luat măsuri ca să se înnarmeze o companie cu lopata de infanterie și altă companie cu măturoaie și hârdaie cu apă, ca să poată curăți urechile domnului căpitan. Nu mai adaug pe veselul căpitan Pastia căruia îi curge izvor de glume din gură, parcă l-ar fi lovit peste fălci Moise proorocul cu cârja sa făcătoare de minuni. Domnia sa este un om foarte cumsecade, dar de cum a început a ținea discursuri și toasturi, a devenit un animal foarte periculos. Condus de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în singurătăți polare... 2 Septembre LOCOTENENTUL RACOVEANU Un zdrahon vesel, cu vorba răspicată, de țăran șugubăț. Pârlit de soare, cu mustața ridicată în sus coada rățoiului, ori unde-ar fi, cu oricine, fie cu soldații, fie cu ofițerii, numai în glume o duce. E însărcinat cu aprovizionarea, și la masă se plânge într-una de șoarecii care-i bântuiesc cortul. Să vezi, ast-dimineață mă scoală șeful de ordinar, repede, și când es afară, ce să văd, domnule, un șoarece furase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ajungem la 6 1/2 Mișcovo, alaltăeri prin Ablanița, lângă Ischer. Acelaș caracter satele. Eri, dela Mircovo plecăm la 10 1/2 și cătră seară ajungem la Etropol într-o încântătoare regiune a Balcanilor. Defileuri, ape, munți mici, ca niște glume de munți, împăduriți. În poiana în care ne oprim tabăra noaptea, cu focurile ei, are un aspect feeric. Casele mai bune decât în regiunea precedentă, acoperite cu olane. Trupa în bună stare. Gâște, purcei, rațe se frig seara la focuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de vorbă cu pribeagul. Noapte de nesomn și gânduri... Voinea află dela târg, de la maior, că Maria a plecat la țară și vine s-o vadă... Când pleacă Voinea cu Maria și cu bătrânul spre Plopeni, începe a vorbi (în glumă) cu mustrări felurite (cu M îi ziua de 11 Mai) cu vizitiul lui. Un țigan care și-a făcut poartă nouă și o admiră, iar gard n-are deloc... O femee care-și tunde bărbatul dinaintea casei... Săteanul care și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fac vizite notabililor: ce-i asta, bre? Soția unui morar care a făcut vreo douăzeci de milioane e cam suferindă și se duce, cu automobil propriu, la dispensarul comunal ca să fie cercetată de doctor și să capete și doctorii gratuit. Glume și anecdote turcești. 29. V. Ecrene. Drumul dela Balcic spre Ecrene întăiu pe un platou pustiu și fără frumusețe, cu holde bogate. Pe urmă, pe lângă vestigiile unei dumbrăvi, cotește și înclină pe o șosea șerpuită: deodată se deschide valea circulară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de triumf. De asemenea despre d. Bucuța, care zicea Han are înfățișare de alcoolic, deși nu bea; însă mânâncă teribil. Iar înfățișarea o are din pricină că tatăl său era alcoolic. Gheorghe Anghelescu, servindu-mă la Baia Dr. Mirea, a făcut câteva glume clișeu (foarte probabil), vorbind despre cineva care, la răceală gravă, întrebuințează ca medicament: 1) o zemă bună de prune, 2) un ceaiu de struguri; iar ca depurativ urodonal de Deal. După ce se vindecă, același personagiu devine temperat și mai cere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]