9,279 matches
-
de 700-1000mm pe an,datorate influențelor oceanice și celor submediteraneene (care se manifestă la sud de Valea Timișului), specifice fiind vânturile de vest și sud-vest.Către nord temperaturile scad;iernile sunt mai blânde în sud, cu ploi prelungite toamna. Rețeaua hidrografică este foarte bogată și orientată, în general, de la est către vest. Principalele artere hidrografice sunt: Someș, Lăpuș, Crasna, Barcău, Crișul Repede, Crișul Negru, Crișul Alb, Mureș, Bega, Timiș, Bârzava și Caraș. Apele de adâncime apar în lungul faliilor din fundamentul
Dealurile de Vest () [Corola-website/Science/312488_a_313817]
-
sud de Valea Timișului), specifice fiind vânturile de vest și sud-vest.Către nord temperaturile scad;iernile sunt mai blânde în sud, cu ploi prelungite toamna. Rețeaua hidrografică este foarte bogată și orientată, în general, de la est către vest. Principalele artere hidrografice sunt: Someș, Lăpuș, Crasna, Barcău, Crișul Repede, Crișul Negru, Crișul Alb, Mureș, Bega, Timiș, Bârzava și Caraș. Apele de adâncime apar în lungul faliilor din fundamentul marginal carpatic,având caracter termal. La limita Câmpiei de Vest cu Dealurile de Vest
Dealurile de Vest () [Corola-website/Science/312488_a_313817]
-
este situată la limita sud-vestică a județul Sălaj, ocupă zona marginală de contact a Depresiunii Crasna cu horstul lamelar al Meseșului, inclusiv culmea înaltă a Măgurii Priei (997 m - punctul cu cea mai mare altitudine din județul Sălaj), in bazinele hidrografice ale Crasnei si Crișului Repede, și se întinde pe o suprafață totală de 71,23 km2. Comuna este constituită din trei localități: Cizer, reședința de comună, Plesca și Pria. Localitatea Cizer, în structura sa actuală, cuprinde și satul Boian. Cizerul
Comuna Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/312586_a_313915]
-
Paul Mircea Nicolae Solacolu (n. 7 iulie 1925, Slatina - d. 2012) a fost un inginer hidrotehnician român, specialist în gospodărirea apelor. S-a ocupat în special de problemele de amenajare a bazinului hidrografic Argeș pe care le-a coordonat timp de peste trei decenii. A proiectat, de asemenea, numeroase lucrări hidrotehnice. s-a născut la Slatina, județul Olt în 7 iulie 1925. Bunicul său era generalul George Solacolu, care în tinerețe luptase la Plevna
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
la toate aceste institute a avut funcția de inginer consilier. Cu toate că a avut contribuții deosebite în concepția unor lucrări hidrotehnice realizate în diferite regiuni ale țării, zona de care s-a ocupat în tot timpul carierei sale a fost bazinul hidrografic al râului Argeș. Primele studii ale lui Paul Solacolu privitoare la bazinul râului Argeș au fost elaborate în 1953, când s-a ocupat de schema hidrotehnică a bazinului, pentru irigarea unei suprafețe de 50.000 ha. Spre deosebire de studiile elaborate anterior
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
elaborarea planurilor de amenaraje a apelor din România. Planurile de amenajare au încetățenit atât conceptul de amenajare a cursurilor de apă în scopuri multiple, pentru satisfacerea ansamblului necesităților economiei naționale cât și cel de amenajare integrală, în care un bazin hidrografic era considerat un tot unitar. Paul Solacolu a fost unul din principalii promotori ai acestor idei, pe care le-a aplicat cu mult succes în planurile bazinelor hidrografice pe care le-a coordonat. Odată cu încetățenirea conceptului de amenajare complexă și
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
economiei naționale cât și cel de amenajare integrală, în care un bazin hidrografic era considerat un tot unitar. Paul Solacolu a fost unul din principalii promotori ai acestor idei, pe care le-a aplicat cu mult succes în planurile bazinelor hidrografice pe care le-a coordonat. Odată cu încetățenirea conceptului de amenajare complexă și integrală a apelor, Paul Solacolu a coordonat în calitate de șef de proiect elaborarea planului de amenajare al bazinului Argeș. El a avut în continuare, în timpul întregii sale cariere, responsabilitatea
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
respective și de a se trece la execuția lucrărilor. Lucrările, exceptând acumularea Mihăilești, deja realizată, au fost oprite abia în 1990, neputând fi justificate economic. Schema de amenajare a bazinului Argeș urmărește aceleași principii ca cele pentru amenajarea celorlalte bazine hidrografice din România. Comparativ cu celelalte scheme, ea este însă cea care prezintă o complexitate deosebită. Dacă alte scheme de amenajare se concentrează pe câteva lucrări cheie care rezolvă în special problemele de gospodărire a apelor de pe cursurile de apă principale
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
fund a barajului. În jurul lacului de acumulare s-a dezvoltat, în ultimii ani, o zonă turistică, construcția principală a organizării de șantier fiind special proiectată pentru a permite transformarea ulterioară în hotel turistic. Paul Solacolu s-a interesat de bazinul hidrografic Timiș-Bega încă din anii 1956-1958 când a participat la elaborarea schemelor de amenajare ale bazinelor Bega Veche și Timiș-Bega. În perioadele următoare el a avut prilejul să participe în repetate rânduri la gospodărirea apelor din Banat, contribuția sa cea mai
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
rezistența la eroziune a diferitelor sectoare ale câmpiei. Predominarea unor roci argilo-nisipoase, mai puțin rezistente la acțiunea factorilor denundației față de cele din regiunile înconjurătoare, explică alitudinea mai joasă a acestui teritoriu. Un rol important în formarea reliefului îl reprezintă rețelele hidrografice G. M Murgoci (1925) presupunea că Prutul, Jijia poate chiar Siretul au “divagat” pe suprafața Câmpiei Moldovei sculptând depozitele miocene. Datorită oscilațiilor la care era supusă linia de țărm în timpul retragerii apei, pe suprafața recent exondată râurile își formau albia
Câmpia Jijiei () [Corola-website/Science/311727_a_313056]
-
acoperite de gheață. Primul vapor cu aburi de pe Obi, "Osnova" lui Nikita Miasnikov, a fost lansată în 1844; dar începutul a fost dificil și abia în 1857 transportul pe vapoare cu aburi a început să se dezvolte serios în sistemul hidrografic al Obiului. Vapoare cu aburi au început să opereze și pe Enisei în 1863, iar pe Lena și Amur în anii 1870. În timp ce Siberia de Vest, cu relieful său jos, era relativ bine servită de giganticul sistem hidrografic Obi-Irtîș-Tobol-Hulîm, marile
Calea ferată transsiberiană () [Corola-website/Science/311239_a_312568]
-
în sistemul hidrografic al Obiului. Vapoare cu aburi au început să opereze și pe Enisei în 1863, iar pe Lena și Amur în anii 1870. În timp ce Siberia de Vest, cu relieful său jos, era relativ bine servită de giganticul sistem hidrografic Obi-Irtîș-Tobol-Hulîm, marile râuri ale Siberiei de Est — Enisei, Angara Superioară (Râul Angara în aval de de Bratsk nu era ușor navigabil din cauza repezișurilor), și Lena — erau navigabile doar pe direcția nord-sud. O încercare de a remedia situația prin construcția Canalului
Calea ferată transsiberiană () [Corola-website/Science/311239_a_312568]
-
conducte sau sonde închise trebuie făcută o deosebire între "debitul stabilizat" și cel "nestabilizat". Debitul unui gaz se exprimă, de obicei, în Nm³/ h. Debitul apelor subterane depinde de permeabilitatea rocilor, de grosimea stratului acvifer, de mărimea și forma bazinului hidrografic și de condițiile de alimentare, drenare sau exploatare a acestuia. Variațiile debitului depind de relief, de factorii climatici, cât și de cei antropogeni. Cursurile de apă se caracterizează prin "debite medii lunare" sau "anuale", "debite maxime" și "debite minime". Legea
Debit volumic de curgere () [Corola-website/Science/311273_a_312602]
-
1826, căpitanul topograf britanic Șir Charles Șturț, întreprinde între anii 1828 și 1846 numeroase expediții în interiorul continentului, descoperind fluviul Darling și afluentul sau Bogan (1828 - 1829), fluviul Murray și Lacul Alexandrina (1829 -1830), stabilind astfel în linii generale configurația rețelei hidrografice majore din sud estul continentului. În septembrie 1828, în căutarea ""marelui lac interior"", care se pare ca adună toate râurile de la nord de Lachlan, Șturț însoțit de Hamilton Hume și Wellington, coboară pe râul Macquarie, se îndreaptă apoi spre vest
Charles Sturt () [Corola-website/Science/311828_a_313157]
-
ianuarie, si constată la 9 februarie că fluviul se varsă într-un liman (Lacul Alexandrina), dincolo de care se află Golful Encounter. Pe fluviul Murray și răul Murrumbidgee, revine la Sydney la 26 mai, stabilind astfel în linii generale configurația rețelei hidrografice din sud - estul continentului. Din 15 august 1844, până în 1846 are loc prima expediție guvernamentală spre interiorul continentului condusă de Charles Șturț însoțit de J. Poole, medicul J. Harris-Browne și cartograful Jolur MacDouall Stuart. Pornind din Adelaide urmează în aval
Charles Sturt () [Corola-website/Science/311828_a_313157]
-
Bicazului neavând un serviciu de salubritate. Aceasta conduce la o deteriorare a calității apei precum și la afectarea aspectul dezolant al locurilor, asociate afectării florei și faunei. În plus, defrișările din zone ce nu aparțin parcului dar se află în bazinele hidrografice superioare ale apelor, conduc la generarea unor viituri puternice cu caracter dăunător. O altă problemă este comerțul ilegal cu flori de colț sau cu stalactite și stalagmite rupte din Peștera Munticelu. Există proiecte diverse de ameliorare a atât a facilităților
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
Chihuahua ocupă văile și bazinele din partea sudică și centrală ale statelor New Mexico și Texas, la vest de Pecos River, respectiv o zonă relativ semnificativă din sud-estul statului Arizona. Cea mai mare parte a teritoriului deșertului Chihuahua constă din bazine hidrografice întrerupte de numeroase lanțuri montane de dimensiuni mici și medii, care sunt numite în literatura de specialitate de limbă engleză , corespunzând denominării în română de "insule ale cerului". Câteva dintre aceste lanțuri montane cuprind munții Sierra Madre, lanțul Sierra del
Deșertul Chihuahua () [Corola-website/Science/311846_a_313175]
-
III-a - arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 2.568 de hectare. Aria naturală înclusă în Parcul Național Munții Rodnei prezintă o largă dezvoltare a reliefului glaciar (custuri, circuri glaciare, văi glaciare, morene), cuprinzând elemente ale rețelei hidrografice deosebit de pitorești (cascade, lacurile glaciare Lala Mare și Lala Mic), vârfuri, abrupturi calcaroase, pajiști alpine, păduri și poiene. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, păduri aluviale, turbării active
Ineu - Lala () [Corola-website/Science/311375_a_312704]
-
Lucanus cervus"), ce-și are habitatul în zonele împădurite (pe scoarță copacilor sau printre frunzele uscate de pe sol) și se hrănește cu larve și furnici. Rădașca este o specie (protejată prin lege) ce aparține familiei "Lucanidae". Principala caracteristică a rețelei hidrografice este repartiția uniformă a numărului de izvoare (care alimenteză numeroasele pâraie cu debit mic de apă, dar permanent) pe toată suprafața nordică a versantului măgurii. Pânză freatică a Măgurii Priei este bine reprezentată de izvore (fântâni amenajate de-a lungul
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
este un curs de apă, afluent al râului Lotru la vest de localitatea Valea lui Stan. Are o lungime de 15 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 44 km. Acesta își are obârșia în Munții Lotrului și se spune că este frate cu Râul Sadu. Pe Valea râului Vasilatu exploatarea forestieră a fost masivă până în 1994-95 când s-a desființat fabrica de cherestea din orașul Brezoi
Râul Vasilatu () [Corola-website/Science/312882_a_314211]
-
Vrâncioaia este o comună în județul Vrancea, Moldova, România, formată din satele Bodești, Muncei, Ploștina, Poiana, Spinești și Vrâncioaia (reședința). Comuna se află în partea de vest a județului, într-o zonă montană, cuprinzând bazinul hidrografic al râului Văsui, un afluent al Putnei. Este deservită de șoseaua județeană DJ205L, care o leagă spre nord de Păulești și Tulnici (unde se termină în DN2D). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Vrâncioaia se ridică la de locuitori
Comuna Vrâncioaia, Vrancea () [Corola-website/Science/310943_a_312272]
-
Răpa Bii”(606m), „Tărcauăle” și „Arinii”(503m), sunt acoperite cu tufișuri sau formează terenuri de pășunat. Altele ca, „Dealul Morii”(442m), „Dealul ăl Mare”, „Dealul Braniștii”, „Fața”, „Dealul Săghișului” și „Coprinele”, constituie veritabile terenuri agricole brăzdate de o întinsă rețea hidrografică. Trecerea de la dealurile de podiș spre lunca aluvionară a Oltului, se face pe o curbă de nivel care urmărește aproape fidel drumul județean Tălmaciu-Racovița-Avrig. De aici, spre vest și nord-vest se întinde lunca Oltului până la poalele „Ciorului”, punct terminus al
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
fi scoase la pășunat. Temperatura madie anulă este de +8 °C. Cantitatea de precipitații care cad pe hotarul satului este variabilă, acestea fiind în raport direct cu zonele de relief și cu lunile anului, asigurând o alimentare permanentă a rețelei hidrografice. Cele mai mari cantităti cad în lunile de vară, iar cele mai scăzute, în lunile februarie, noiembrie și decembrie. Uneori, precipitațiile lunilor de vară au și caracter de aversă, acestea fiind însoțite și de grindină. După cum a povestit parohul Petru
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
și dinspre sud-vest „"Austrul"”, vânt uscat, secetos numit și „"Traistă goală"”. Dinspre vest și nord-vest vin vânturi umede numite „"Moroșanu"” și „"Sădeanu"” numit și „"Prejbeanu"”. Cu o frecvență scăzută, vara bate dinspre est un vânt local numit „"Făgărășanu"”. Întreaga rețea hidrografică(cca.1km/kmp) este tributară Oltului și afluenților săi: Oltul intră în hotar începând cu punctul de confluență cu râul Mârșa și îl părăsește la punctul de confluență cu Pârâul Hotărăl. Pe toată această porțiune, datorită pantei mici(0.88m
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
a fost și este încă preponderent agrară. O parte din terenurile agricole aflate în lunca Râului Olt au fost amenajate hidrografic în vederea construirii Hidrocentralei Electrice Racovița. De asemenea pe terenul de la "Butinei" a fost construită în perioada regimului comunist o "Întreprindere de selecționare și creștere a porcilor" (I.S.C.I.P). În domeniul agricol se distinge cultura plantelor cerealiere ( grâu secară, porumb, orz
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]