9,535 matches
-
români, bulgari și țigani. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 4.801 locuitori din sat, 4.644 erau găgăuzi (96.73%), 83 români (1.73%), 25 bulgari (0.52%), 8 evrei și 3 ruși. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS. Mai mulți săteni au fost arestați pentru propagandă bolșevică. În anul 1922, sătenii au trimis o scrisoare colectivă către Prefectura județului, cerând să înceteze baterea și arestarea
Dumitrești, Bolgrad () [Corola-website/Science/318290_a_319619]
-
turci 4 polonezi și 2 greci. La 1 ianuarie 1940, din cei 3.442 locuitori ai satului, 2.671 erau albanezi și găgăuzi (77.60%), 528 bulgari (15.34%), 232 ruși (6.74%) și 11 români (0.32%). În perioada interbelică, județul Ismail a fost împărțit în 3 regiuni agricole, cu reședința în Caracurt, Ceamașir și Curciu. Satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS care au desfășurat aici o activitate de propagandă comunistă. În sat
Caracurt, Bolgrad () [Corola-website/Science/318307_a_319636]
-
50%), 434 bulgari (13.04%), 60 români (1.80%) și 5 ruși. La 1 ianuarie 1940, din cei 4.034 locuitori ai satului, 3.814 erau găgăuzi (94.55%), 200 bulgari (4.96%) și 20 români (0.49%). În perioada interbelică, județul Ismail a fost împărțit în 3 regiuni agricole, cu reședința în Caracurt, Ceamașir și Curciu. Satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS care au desfășurat aici o activitate de propagandă comunistă. 7 locuitori
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
români (2.03%), 17 ruși (0.70%), 9 găgăuzi și 1 grec. La 1 ianuarie 1940, din cei 2.968 locuitori ai satului, 2.947 erau bulgari (99.29%), 14 români (0.47%) și 7 evrei (0,24%). În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov
Tașbunar, Ismail () [Corola-website/Science/318355_a_319684]
-
05%), 48 români (1.87%), 4 țigani, 3 găgăuzi și 1 ungur. La 1 ianuarie 1940, din cei 2.771 locuitori ai satului, 2.381 erau bulgari (85.93%), 383 ruși (13.82%) și 7 români (0.25%). În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. În august 1923, câțiva țărani săraci au confiscat o parte din terenurile proprietarilor locali și au început chiar să-și construiască
Fântâna-Zânelor, Ismail () [Corola-website/Science/318357_a_319686]
-
de locomotive din Budapesta, destinată trenurilor de călători și marfă pe linii secundare. Între anii 1896 și 1922, la Arad, s-au construit 125 de locomotive, din care astăzi nu se mai păstrează nici un exemplar, toate fiind casate în perioada interbelică. Din anul 1920, fabrica s-a profilat numai pe construcția de vagoane, în 1921 preluând bunurile producătorului de automobile "„Marta”" din Arad, noua companie primind numele de "Uzina de Vagoane Astra Arad". Ulterior, cea mai mare uzină din Arad și
Astra Vagoane Arad () [Corola-website/Science/318370_a_319699]
-
o distanță de 6 km de orașul Șichirlichitai. Teritoriul localității se află la confluența dintre râul Catalpugul Mare și râul Catalpugul Mic. După ce părăsește localitatea, râul Catalpugul Mare se varsă în Lacul Catalpug, la sud de acest sat. În perioada interbelică, autoritățile române l-au redenumit Regele Carol II. În anul 1947 denumirea oficială a satului a fost schimbată din aceea de Șichirlichitai-Noi (în ), în aceea de Novokamianka. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între
Șichirlichitai-Noi, Ismail () [Corola-website/Science/318356_a_319685]
-
școala sătească a avut pe rînd învățători ruși și români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 190 locuitori din sat, 153 erau bulgari (80.53%), 21 ruși (11.05%) și 16 români (8.42%). În perioada interbelică, a funcționat în sat organizația culturală „Centrala Caselor Naționale”. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a
Șichirlichitai-Noi, Ismail () [Corola-website/Science/318356_a_319685]
-
înregistrare la CFR au fost 40.001-40.112. Cum cărțile de evidentă pentru locomotivele cu abur nu au fost păstrate în totalitate, este greu de determinat repartiția inițială a acestor locomotive între diversele depouri. Cert este că în toată perioada interbelică seria CFR 40.000 a fost folosită în majoritatea depourilor din Vechiul Regat. Nu există informații despre folosirea seriei CFR 40.000 înainte de 1945 și în Ardeal. Forța de tracțiune și viteza relativ mică au făcut ca locomotivele din seria
Locomotive cu abur în România () [Corola-website/Science/318366_a_319695]
-
89%), 1 grec și 628 de altă etnie. La 1 ianuarie 1940, din cei 2.530 locuitori ai satului, 2.502 erau ruși (98.89%), 24 români (0.96%) și 4 bulgari. În sat exista o mănăstire ortodoxă . În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin care era coordonat de la Ismail. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS
Muravleanca, Ismail () [Corola-website/Science/318373_a_319702]
-
8 români (0.34%), 8 evrei, 1 bulgar și 1 care nu și-a declarat etnia. La 1 ianuarie 1940, din cei 2.552 locuitori ai satului, 2.543 erau ruși (99.65%) și 8 români (0.35%). În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin care era coordonat de la Ismail. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS
Necrasovca-Nouă, Ismail () [Corola-website/Science/318377_a_319706]
-
2.821 erau bulgari (79.38%), 712 români (20.03%), 18 ruși și 3 țigani. La 1 ianuarie 1940, din cei 4.100 locuitori ai satului, 2.803 erau bulgari (68.37%) și 1.297 români (31.63%). În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea revoltei, au fost
Doluchioi, Ismail () [Corola-website/Science/318375_a_319704]
-
său strângeau aceste obiecte vechi într-o ladă mare. Moștenind pasiunea pentru obiectele de anticariat de la înaintașii săi, a colindat localitățile din jurul satului Arbore și a cumpărat, acolo unde i s-au cerut bani, obiecte din gospodăria țăranilor. În perioada interbelică, el a luat parte la diferite congrese ținute la Cernăuți sau la București. S-a implicat în conducerea comunei Arbore între anii 1930-1948, îndeplinind în mai multe rânduri funcția de primar și de membru al Consiliului local. În perioada regimului
Toader Hrib () [Corola-website/Science/319528_a_320857]
-
ce a devastat Europa, și imigranții nou-sosiți au găsit locuri de muncă în programe guvernamentale. Două milioane de imigranți au sosit între 1948 și 1975. Robert Menzies a înființat Partidul Liberal din Australia, care a dominat o mare parte din perioada interbelică, învingând Partidul Muncii condus de Ben Chiflez în 1949. Industria de prelucrare, jucând în prealabil o mică parte într-o economie dominată de producția primară, s-a extins considerabil. Din anii 1970 și abolirea albă privind politica Australiei din Asia
Euro-australian () [Corola-website/Science/319559_a_320888]
-
Societăților Atletice din România), fondată în octombrie 1909. A cuprins trei cluburi: Colentina și Olimpia din București (care a câștigat titlul), si United din Ploiești. Primul campionat național a fost Divizia A, iar cele mai titrate echipe românești din perioada interbelică sunt Venus București, cu opt titluri și Chinezul Timișoara cu șase titluri consecutive. După război echipe că UTA Arad, FC Argeș Pitești și Universitatea Craiova câștiga campionatul și se califică în fazele superioare ale competițiilor europene. Cel mai cunoscut club
Fotbalul în România () [Corola-website/Science/319576_a_320905]
-
de secol: expozițiile artistelor pictori și sculptori. 1916-1927, în Artelier, nr. 5, 1999-2000 Histoire, vandalisme et monuments publiques en Roumanie des derniers 50 ans, în Le Patrimoine Culturel Național. Colloque Internațional, Bucarest 2000. Ioan Andreescu și miturile criticii de artă interbelice, în Academică, nr. 5, 2000 Andrei Cădere, un artist rătăcitor, Caietele Meta, nr. 4, 2000 Artă românească și istoria ei la Galeria Națională, în România literară, nr. 26, 2001 Brâncuși and his disciples. An Insight în Brâncuși’s Pedagogy, în
Ioana Vlasiu () [Corola-website/Science/319600_a_320929]
-
einer Reise - Pelegrin prin Transilvania, Sibiu - Cultural Capital of Europe și Muzeul de istorie București, 2007 Réflexions sur leș arts décoratifs et la décoration en Roumanie au début du XXe siècle, în RRHA. Série Beaux-Arts, tome XLIV, 2007 Modernitățile picturii interbelice românești, în Culorilea avangardei. Artă în România 1910-1950, Institutul cultural român, București, 2007. [Catalogul expoziției itinerate la Sibiu, București, Lisabona, Praga] Grigorescu and Japanism, în RRHA. Série Beaux-Arts, tome XLVI, 2009 Istoria științelor în România. Istoriografia de artă în România
Ioana Vlasiu () [Corola-website/Science/319600_a_320929]
-
Argeș), bibliotecar la Ștefănești (1958-1963), îndrumător cultural. A încetat din viață la Găești, pe 12 februarie 1983. A debutat în perioada studenției, cu versuri, în revistă "Licăriri" (1930) și a întemeiat revista Cristalul (Găești-București, 1930-1932). A colaborat la numeroase reviste interbelice, între care Revista scriitoarelor și scriitorilor români, Revista Fundațiilor Regale, Convorbiri literare. A fost redactor al revistelor Litere (1933-1935) și Șabărul (Găești, 1935-1937).
Mihail Ilovici () [Corola-website/Science/319627_a_320956]
-
este un aeroport situat în partea de Nord-Vest a municipiului Timișoara. Este cunoscut și sub numele de Aerodromul Cioca sau, uneori, Aerodromul Timișoara-Vest. Aerodromul a fost construit în perioada interbelică, ca aeroport al orașului Timișoara. A fost utilizat de LARES, Aviasan, iar între 1941-1944 și de Luftwaffe. În prezent, terenul pe care este situat aeroportul aparține Consiliului Județean Timiș, iar clădirile aferente sunt în proprietatea Consiliului Local Timișoara. Există planuri
Aeroportul Utilitar Timișoara () [Corola-website/Science/319738_a_321067]
-
an de război. După încheierea luptelor celui de-al Doilea Război Mondial, Ucraina sovietică, care a avut o contribuție majoră la victoria URSS-ului, a incorporat și teritoriul Transcarpatiei. De asemenea, o serie de teritorii care aparținuseră Poloniei în perioada interbelică au intrat în componența Ucrainei sovietice. Ultimul teritoriu trecut sub administrația Kievului a fost Crimeea, transferată din componența RSFS Ruse în aceea a RSS Ucrainene în 1954, la inițiativa premierului Hrușciov.
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
erau traduse în limba cehă. El a oferit sprijinul său acelora din Slovacia și Rusia Subcarpatică care atunci erau în componența Cehoslovaciei, și care doreau să se reîntoarcă la credința lor tradițională ortodoxă din unire. În acest fel, în perioada interbelică, Episcopul Gorazd a construit mica Biserică a Cehiei care în timpul celui de Al Doilea Război Mondial va arăta cât de strâns legată era de națiunea cehă. Când Hitler și naziștii au mărșăluit prin Europa, apăsătoare dominație a coborât peste toate
Biserica Ortodoxă Cehă și Slovacă () [Corola-website/Science/319839_a_321168]
-
(n. la 4 noiembrie 1927, Mănicești, comuna Băiculești, județul interbelic Argeș - d. 5 decembrie 2010) a fost un colonel de Securitate român, fost director al Direcției de Anchete Penale a Ministerului Afacerilor Interne. Pentru cruzimea de care a dat dovadă în timpul interogatoriilor a fost supranumit „Măcelarul de la Interne”. În 1942
Gheorghe Enoiu () [Corola-website/Science/319021_a_320350]
-
Craii de Curtea-Veche este un roman interbelic scris de autorul român Mateiu Caragiale. Publicat în 1929, a luat autorului mai mult de două decenii pentru a-l finaliza. Romanul constituie lucrarea sa majoră. Romanul nu este celebru pentru intriga sa ci mai mult pentru stilul său, cu
Craii de Curtea-Veche (roman) () [Corola-website/Science/319103_a_320432]
-
(în rusă Пётр Константинович Лещенко; n. 2 iunie 1898, Isaevo, Gubernia Herson, Imperiul Rus - d. 16 iulie 1954, Târgu Ocna) a fost un cântăreț de muzică ușoară din perioada interbelică. De origine rusă, a cântat aproape exclusiv în limba rusă. A devenit cetățean român după alipirea Basarabiei de România în 1918. A devenit cunoscut prin tangourile sale fiind supranumit „Regele tangoului rusesc”, dar a cântat și numeroase cântece populare rusești
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
granița se îndreaptă spre nord până când se intersectează cu fluviul Nistru. Granița se termină într-un alt colț unde se intersectează frontierele Poloniei, României și URSS, ultimul punct de frontieră polono-român fiind la vărsarea râului Zbruci în Nistru. În perioada interbelică, au funcționat mai multe puncte de trecere a frontierei între Polonia și România, cele mai importante fiind Zalescic (azi orașul Zalișcikî din Ucraina) - punct rutier și feroviar de pe malul Nistrului și care ducea la Cozmeni și Cernăuți, prin stațiile Schit
Frontiera între Polonia și România () [Corola-website/Science/319149_a_320478]