9,794 matches
-
Mama impresionată de tulburarea noastră își pierduse pentru moment tăria de care dădea mereu dovadă, și plângea înăbușit, împreună cu noi, soarta nefericită a copiilor ei. Dar momentul de slăbiciune a fost depășit iar mama a trecut din nou pe baricadă. Liniștiți-vă, dragii mei. Voi sunteți copii puternici; noi am depășit împreună și alte momente grele. Cu ajutorul lui Dumnezeu vom reuși. Ca întotdeauna în situații deosebite, mama îl consulta pe fratele nostru mai mare. Mircea, te rog du-te aruncă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cui e obiectul ăsta? Al nostru, domnule primar. Ia-ți-l! Îmi pare nespus de rău că ați avut parte de un asemenea tratament. Dobitoc nenorocit! Mergeți acasă fără frică. S-a terminat. Luați-vă și uscătura aia de lângă gard. Liniștiți-o și pe mama voastră care, desigur, este foarte îngrijorată. La revedere copii. Vă mulțumim, domnule primar. La revedere. Apropo, condu-i pe băieți până la strada cu numărul trei. Am înțeles, tovarășe primar! răspunse tânărul milițian. Dar nu puteam merge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
necontrolate. La un moment dat, am simțit o mână plimbându-se afectuos pe creștetul capului meu și în urechi mi-au răsunat cele mai frumoase cuvinte pe care mi-a fost dat să le aud vreodată: Aciocîrlănoaiei, nu mai plânge. Liniștește-te, nu mai plânge. Lasă, va trece și asta. Înțeleg foarte bine ce s-a întâmplat. Nu ești vinovat, nu. Alții sunt vinovați. Și a plecat doamna dirigintă obosită și foarte tristă, strângând catalogul la piept cu duioșie ca pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dormea și din două salturi a fost lângă mama, în grajd. Ce ai, Antonică? Ce s-a întâmplat? Ce ai visat? A îngenuncheat și a luat-o pe mama în brațe lipind-o strâns de pieptul lui puternic. Gata, Antonică, liniștește-te, liniștește-te! Sunt aici, sunt aici lângă tine! Noi toți eram treji, stând băgați unul în celălalt, de frică, de strigătele mamei, uitându-ne la tata care continua s-o țină pe mama lângă pieptul lui în timp ce ea plângea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din două salturi a fost lângă mama, în grajd. Ce ai, Antonică? Ce s-a întâmplat? Ce ai visat? A îngenuncheat și a luat-o pe mama în brațe lipind-o strâns de pieptul lui puternic. Gata, Antonică, liniștește-te, liniștește-te! Sunt aici, sunt aici lângă tine! Noi toți eram treji, stând băgați unul în celălalt, de frică, de strigătele mamei, uitându-ne la tata care continua s-o țină pe mama lângă pieptul lui în timp ce ea plângea cu hohote
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un Geaget Mare (deget mare), iar acesta avea patru frați. Pe primul îl chema... Și începea descrierea fiecărui deget în parte, cu notele lui caracterologice. Apoi urmau suitele de cântece sau mai degrabă niște mormăieli ori psalmodieri sau ectenii greco-bizantine, liniștindu-l pe copilaș, conducându-l pe nesimțite în lumea tuturor posibilităților, a visului atoatebinefăcător. Ăsta era Radu ori Sandu așa cum îi spuneam eu. Era pâinea lui Dumnezeu; și așa a rămas toată viața până în clipa când a trecut pragul veșniciei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a răsunat cel mai frumos cântec de leagăn ce și-a luat vreodată zborul spre infinitul cerului în cinstea celei mai frumoase și inteligente ființe de pe acest pământ: omul. "Dormi copile drag Mama îți trimite Peste-al serii prag Vise liniștite Dormi ușor, ușor Clipele tăcute Se opresc din zbor Fruntea să-ți sărute." ("Cîntec de leagăn" după F. Schubert) Surprinsă și copleșită de o emoție nestăpânită, mama ne-a cuprins în privirea ei iubitoare ca pe cea mai de preț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
școala de pe str. Horia din orașul Rădăuți după care a dat examen de admitere și a intrat elev în clasa I la Liceul “Eudoxiu Hurmuzachi, când aceasta prestigioasa școală avea mulți profesori deosebiți. A fost un coleg mai deosebit, era liniștit, bun camarad, învață bine și era un foarte bun sportiv. Atunci liceul din Rădăuți s-a remarcat, printro activitate sportivă de excepție pe care o realizau mai mulți elevi talentați, sub îndrumarea competența a profesorului Victor Botocan, deși le cerea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93333]
-
e pedepsită cu maximum 6 luni închisoare sau 500 dolari amendă. 15: Caz aproape unic în analele criminalisticii: Oswald Kaluk, la Auschwitz, a spânzurat încă o dată un deținut, după ce frânghia s-a rupt. Un alt ștab al lagărului nu se liniștea decât dacă-i dădeai să semneze cu numele lui un stoc de dosare. 16: O fetiță neagră, în vârstă de două luni, căreia i s-au grefat inima și plămânii unui prunc alb, moare la Houston, la douăsprezece ore după
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
final al „capodoperei” de pe linia Glasgow-Londra. 9: „Teignmouth” plutește de-a lungul coastei spaniole. Catargul cel mare de la pupă trebuie reparat: „Această barcă afurisită se desface în bucățele... Pentru a te face să pătrunzi în sufletul meu, care acum este liniștit, îți dau cartea mea. Sunt norocos. Am reușit în sfârșit să realizez ceva interesant. În sfârșit, sistemul universal m-a înregistrat... Dacă rechinul care se freacă de chila ambarcațiunii mele m-ar înșfăca astăzi, lucrul n-ar avea importanță, din moment ce
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Le Monde-urile unui fost director general din Transporturi care i le plătea mai bine decât mine. Cred că Adonai Eloheinu m-a auzit și mi-a trimis pe cele două femei în semn că a fost atent; fiindcă m-am liniștit cât de cât. La ambasadă, până mi se întocmi biletul de intrare, doi tipi de la poartă îmi explicară, voioși, că „așa e pe aici, în zonă, există o presiune necunoscută care cade pe brațe, de-ai zice că e reumatism
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
zahăr. De ce nu-mi spusese până acum? „Fiindcă ați cântat foarte frumos...” - și pentru prima oară din tristețea ei se contură un surâs. Șoferul - cu blândețea necesară pentru a-l face pe un bețiv să coboare dintr-un taxi - mă liniști în sensul că și el are zahăr și n-a murit din asta, „da’ trebuie să mănânci bine de dimineață”. „La revedere, la revedere” - le-am spus de pe alt tărâm. Maladia se fixă, mai mult ca sigur, pe drumul dintre
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
brusc, orice încredere în bucuria de a cânta, de a vorbi, de a fi sănătos; trei-patru bruscări de acest tip - la Moscova a fost prima - sunt suficiente ca să fii alt om, ca după trei-patru electroșocuri. Nu aveam de ce să fiu liniștit - m-am uitat la unghiile mele tot albe, tot albe, ca în melodia aceea „tot mort? tot mort?” cu care se încheia un banc bucureștean; mi-am luat din nou pulsul, de data asta cu un anume calm: era 33
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
calea oamenilor și le-am spus: Slavă vouă, meritați de mult această izbândă, V-ați ales un bărbat curajos cum îl merită țara Măsura și speranța voastră nu vor fi știrbite, Ceaușescu este dreptul vostru, datoria voastră către lume. Fiți liniștiți, Fiți lângă el tot timpul; De acum se poate zice acest lucru în fața viitorului; Ceaușescu este o izbândă a poporului său, Cum l-a primit el și cum îl conduce nu-i o întâmplare Mai presus de patimi și ambiții
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
apropierea fizică dorită de noi, conștient sau nu. Era o vraiște și o hărmălaie de nedescris. Iar vigilentul nostru maistru nu avea suficiente mijloace intelectuale și lingvistice ca să ne pună la treabă. Argumentul suprem era scăderea notei, care ne mai liniștea un pic. Cu alte cuvinte, în loc să șteargă diferențele dintre noi, orele astea nu făceau decât să ne dea prilejul să le trăim mai din plin decât în clasă, unde mișcările ne erau limitate de obligația de a sta locului. Sau
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în alte biblioteci, mai serioase, mi-am dat seama că „specializarea“ te putea scuti de o prea atentă epurare: volume care, în bibliotecile mari, inclusiv în cele universitare de la Cluj-Napoca sau București, erau în anii ’80 puse la index stăteau liniștite în rafturile mai dosite de lângă spital. La vreo zece ani de la cruda inițiere din copilărie, după ce trecusem prin multe stagii (mai degrabă intrabibliotecare decât intraspitalicești) și printr-un scurt eșec la medicină, m-am trezit, nu prea știu cum, având
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
alăturat, îndreptată spre mine. Ceva începe să mă agaseze, ceva nu era în ordine, erau locuri peste tot, ceilalți erau la distanță unii de alții (tocmai ca să nu se deranjeze reciproc), dar individul vine chiar lângă mine. Încerc să mă liniștesc singur, să-mi spun că mi se pare, că exagerez, dar la un moment dat am o senzație venită ,,de undeva” de ...pericol! Mă mai întorc o dată, individul în aceeași poziție, iar eu am pentru a doua oară o senzație
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
întreg restul zilelor pe care ni le-a hărăzit încă, Bunul Dumnezeu. Suntem pe deplin conștienți că lucrarea noastră are încă multe pete albe, de aceea cerem iertare de pe acuma cititorului pentru lipsurile pe care le va depista, dar ne liniștim cu gândul că am lansat poate, o provocare unor urmași mai harnici, dispuși să ne completeze, atunci când vor considera c-a sosit momentul s-o facă, cunoscut fiind, că nimic nu e perfect și definitiv, ba dimpotrivă totul este provizoriu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
au nimicit. Pe de altă parte românii fac sașilor din Cârța nenumărate supărări, atacuri și pagube în semănături, pășuni și vite. Sașii cer din nou protecția regală, acesta aprobândule la 1469 «Regulamentul săsesc de protecție împotriva românilor». Lucrurile nu se liniștesc cu asta, iar regele vâzând că sașii nu se descurcă, plictisit probabil de problemă, dă Țara Făgărașului spre administrare boierului Udriște din Țara Românească. Pe de altă parte, încă la 1241 mânăstirea Cistercită a fost prădată și jefuită de tătari
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pentru serviciul domnului. Pentru aceste slujbe spuse trebuie noi în deosebi să pribegim și să ne pustiim. prestația mare și grea, slujbe peste puterile noastre, hotarul nostru slab și sărăcăcios. Din partea domnului căpitan, noi am putea trăi și să fim liniștiți. În această declarație depusă sub semnătură cu jurământ abia putem să vedem că numai în al noulea rând iobagii se hotărăsc să facă oarecari referiri și la persoana stăpânului lor, ceea ce probabil le-a adus supărări ulterioare, pentru că măsuri în vederea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
la ceafă, cu ochii închiși și nemișcată, la untraviolete, Dănuț o luase de-a lungul țărmului, de unul singur, și căuta cochilii nesparte, din acelea mari. Noaptea precedentă fusese furtună și puteai găsi, cu puțin noroc, lucruri minunate. Marea era liniștită, valurile îi atingeau uneori gleznele sau ștergeu urmele pe care tălpile lui le lăsau pe nisip. Deodată băiatul a ridicat privirea și a descoperit la cîțiva pași în fața lui un grup de oameni care nu știu ce făceau. S-a apropiat curios
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu rău de la stomac. În plus, cînd am făcut pipi m-a usturat îngrozitor. Nu mai vorbesc de usturimile suportate cînd am încercat să mă spăl. Căcat ! O beștelisem ! Auzisem eu ceva de „ruperea aței“, dar chestia asta nu mă liniștea deloc. Cînd îți vezi puța ferfeniță n-ai cum să nu te pierzi cu firea ! Apoi, era clar că nu mai puteam s-o fac în seara aia. Ce o să-i spun tipei ? M-am întors în cameră ; ea era
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să protesteze : erau ținute de ambele subsuori și purtate lin, ca în zbor. Prinse de picioare însă, rămî neau cu aripile libere și deci puteau să dea din ele. De dat, dădeau, dar numai puțin, la început, iar apoi se linișteau, cu aripile blegi și deschise în evantai. Cînd cumpărau mai multe, oamenii strîngeau găinile ca într-un buchet. Tatăl lui Dănuț nu lua găina de picioare, și asta îl bucura pe băiat foarte mult. Dănuț nu putea să suporte gîndul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
el și, ținîndu-i în continuare mîna strîns, dar de data asta punîndu-i-o în poală, începea să-i istorisească pentru a nu știu cîta oară episoadele din viața zbuciumată pe care o dusese. Acesta era, de fapt, modul în care îl liniștea pe Daniel, pentru că, o dată povestea începută, băiatul asculta fermecat tot ce îi spunea, cu un interes și cu o supunere destul de greu de priceput pentru agitația vîrstei lui. Frazele bunicii îl învăluiau, îl mîngîiau și-l legănau. „Numele meu de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
tăios și rece. Fără îndoială posibilă, împrejurările acestea au intrat și ele cu partea lor eficientă în emoțiunea cu care am trecut poarte, dincolo. Căci în colțul acela retras, care deși în plin centru al orașului, păstra totuși în el liniștea liniștea-i veche și statornică, iluzia că mă desprind de cele din jurul meu, pentru a mă reîntoarce în trecut, lua o formă și o intensitate neașteptată, într-atât îmi părea că Iașul de atunci, Iașul războiului, Iașul inundat de trupe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]