12,849 matches
-
cuviincios. 3. Persecuțiile anticreștine din epoca Tetrarhiei În timpul domniei lui Dioclețian (284-305), înainte de izbucnirea persecuției, alți doi soldați creștini, Maximilianus și Marcellus, au pătimit martiriul în Africa, spunând că anumite obligații militare erau contrare conștiinței lor. Episodul, foarte semnificativ, ne luminează asupra perioadelor în care nu putem vorbi atât despre o persecuție oficială cât mai curând despre motivele ascunse ale unei neînțelegeri reale dintre structura politico-morală și religioasă a Imperiului roman cu ierarhii creștini. Un lucru sigur este și faptul că
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
oficiale. Cazul centurionului Marin, ucis la Cezareea pentru refuzul abjurării credinței creștine și nicidecum pentru cel al încălcării sarcinilor impuse de regulamentele militare, este grăitor în acest sens. Studiul Actelor martirilor, despre obiectorii de conștiință împotriva serviciului militar, nu ne luminează îndeajuns asupra efectului exercitat de către acestea asupra conștiințelor contemporanilor, a căror incidență nu a fost prea mare. Pentru unii istorici persecuția militară dezlănțuită în 298 p.Chr., precedând marea persecuție împotriva creștinilor, străină obiecției de conștiință, fost ceva personal și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sufletul. Inspirata butadă: Carte frumoasă, cinste cui te-a scris! este un elogiu adus creatorilor de cărți bine scr ise și purtătoare de învățăminte. Din îndepărtate vremi, cărțile au însoțit viața oamenilor, le-au fost sfetnic și călăuză, le-au luminat mințile și le-au încălzit inimile. Vertiginoasele progrese în tehnologia informației au detronat cartea, au diminuat dramatic interesul pentru lectură și au condamnat librăriile la sufocare datori tă n umărului imens de volume aflate în depozite și pe rafturi. În
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pe lângă școlile primare din orașe, apoi la sate, munca de răspândire a cărții căpătând un cara cter mai popular, iar succesele depindeau numai de inima și mun ca c e aveau să o depună cei care aveau chemarea de a lumina neamul - de la profesori, la cel mai modest învățător și intelectual din localitate. Din noiembrie 1906, când s-a înființat biblioteca publică la Bârlad, au trecut, iată, peste 100 de ani. Este o bucurie că în fiecare an la Bârlad, toamna
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
în funcție de terenul unde este planta t, p oate și oamenii capătă haruri mai deosebite în funcție tot de loc ul nașterii. Și el crede că dealurile acelea ale comunei unde, de sute de ani, în nopțile de vară, pământul este luminat de flăcări ce izbucnesc poate din comorile ascunse de înaintași, tot ele au și puteri miraculoase de a naște oameni cu talent la to ate. Ca să-i amintesc pe toți, aș avea nevoie de un volum cu multe pagini (lucru
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
mea nebună Tot suspin gândind la el; El s-a dus - lumea se duce Și cu raza-i lină, dulce Au ajuns după muncel. Au ajuns ș-a lui iubire S-a sfârșit a ei menire Viața mea de-a lumina. Dar pe cer au rămas stele Mie lacrimile mele Ce pe lume le voi vărsa.” Versuri care vor continua când Eminescu avea să se îmbolnăvească: „O! Visul meu cel mai slăvit Frumos și cel din urmă Așa cum dulce te-ai
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
oameni, să dureze în aceștia acea încântare care i face să se ridice p e treapta cea mai înaltă a umanității, sunt singurele cari pot să î nscrie în vecinicia vieții o dâră de lumină care conduce potecile omenirii și luminează zările viitorului. Se acoperise din nou, de promoroacă grea, dealurile și văile Moldovei, când, în 31 Decembrie 1863 Constantin Hamangiu a venit pe lume, pentru ca cu suf letul lui bun, cald și nobil, să înscrie în cartea neamului nostr u
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
recomandat să se întrebuințeze și mai mult doc trina română. Afară de lucrările răposaților Nacu, Alexandresco și Cantacuzino, sunt încă lucrări de valoare, fie pentru întreaga materie, fie pentru părți speciale din dreptul civil, în volume, broșuri și reviste, lucrări care luminează multe chestiuni din această ramură a dreptului. Ele vor folosi Tr atat ului, de care ne ocupăm, atât pentru îndreptarea unor puncte de vedere, cât și pentru a arăta cetitorilor o bibliografie mai bogată, în limba română și a i
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de la Cotroceni când cară vârtos paharele la gură. Cică ar zice la fiecare pahar: „Hai noroc, și ce-o zis Gheorghe!". Dar ce-o fi spus Gheorghe ăla? Văd că iar v-am prins cu tema nefăcută, așa că o să vă luminez tot eu. Cică trei prieteni din liceu, au făcut școala de ofițeri, iar la terminare, unul a nimerit la artilerie, unul la aviație și Gheorghe la cavalerie. Se întâlnesc ei după mai mulți ani la un păhărel și hai să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
personajul nu mai este tragic, ci vrednic de milă. A.C.Bradley este în favoarea interpretării care îi atribuie lui Lear destulă demnitate pentru a ajunge la un moment de revelație, privilegiu a ceea ce Aristotel numea "descoperire", cînd mintea Regelui smintit se luminează după o noapte petrecută în sălbăticie, permițîndu-i să-i recunoască pe Glaucester mai întîi, iar apoi și pe Cordelia și să mediteze, deși nu într-o manieră coerentă, la greșelile sale. Chiar și atunci cînd rațiunea începe să-l părăsească
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
5-6. footnote>. Prin scrierile lor, Sfinții ne cheamă spre lumina cea adevărată a Ortodoxiei, atrăgându-ne spre izvoarele limpezi ale spiritualității răsăritene, plină de prezența vie a Sfintei Treimi. Operele lor s-au transmis, alături de Sfânta Scriptură, pentru a ne lumina și a ne limpezi calea cea dreaptă către Dumnezeu, a ne înălța sufletul către ceruri și a ne feri de mlaștina confuză a gândirii moderne, ce s-a ivit chiar din părăsirea învățăturii patristice. Părinții au stabilit și ne au
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
Sf. Antonie cel Mare, Învățătură despre viața morală, cap. 45, traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Membru de onoare al Academiei Române, în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, vol. XI, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 21. footnote>; învățăm să ne ferim cu toată puterea de duplicitate, căci Părinții ne îndeamnă ca „ceea ce spune gura să mărturisească cugetul, iar ceea ce spune cuvântul să o simtă inima”<footnote
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
13, 1 la Facere, P. G. LIII, col. 106. footnote>, căci mare câștig dobândim din citirea Sfintei Scripturi și a scrierilor patristice: „mai întâi, ni se îmbogățește limba (nemaigrăind cuvinte urâten.n.): apoi sufletul se întraripează și se înalță; se luminează cu lumina Soarelui Dreptății; scapă totodată de vătămarea gândurilor rele și se bucură de tihnă și liniște multă ... Citirea este hrană duhovnicească; întărește cugetul, face puternic sufletul, îl face mai tare și mai înțelept, și nu-l lasă să alunece
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
criticul se întreabă, dezamăgit: "De ce e atât de banală?". În acest context judecând lucrurile, ultima scenă din Acord final (cu Mili și Bizu îmbrățișați) capătă, pentru biografia lui Lovinescu, o semnificație tulburătoare, de proiecție ideală, de iluzie paradisiacă menită a lumina pustiul unei vieți chinuite fiindcă Mili a rămas, până la urmă, doar un personaj de roman, o pură ficțiune, contrazisă brutal de "realitatea" amorului. Era firesc, așadar, ca însemnările despre boală și singurătate să fie mai abundente. Am ales doar câteva
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
favorită. De aici greutatea gestației și refuzul organic al nașterii încă de la Karlsbad și toate aprehensiunile mele asupra părții a II-a a romanului. Totul pentru că erau gemeni și embrioanele trăiau în simbioză. Abia azi, ora 5, mi s-a luminat că primul roman se termină la Iași, pe peronul gării, după memorabilul apolog al lui Creangă; acest roman se va numi Bălăuca și va cuprinde episoadele Vienei și Iașului; al doilea va conține drama triunghiulară Eminescu-Veronica-Caragiale și se va numi
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Omul zăpezilor o dădu de perete cu o gest rapid. Se vedea că nu are belciuge pentru lacăt și probabil nu era încuiată niciodată când stăpânul lipsea. Din sala mică, intrară în odaia cu miros plăcut de plante de pădure, luminată de o lampă de tablă așa cum erau cele din dotarea CFR, cu lumina coborâtă acum, ca sâmburele unei candele. Necunoscutul îl lăsă ca să cadă pe un scaun și ieși afară fără să mai scoată nici un cuvânt. Se auziră apoi niște
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
minuțios într-o grămăjoară cu o formă anume, în gura sobei. De pe sobă luă o altă carte din care cu o mișcare bruscă rupse două foi, le mototoli și le puse sub grămada de vreascuri. Chibritul hârșâi scurt pe scăpărătoare luminând fața mare, nerasă, cu nasul puțin coroiat și ochi cafenii ce sclipiră o clipă în lumina prea bruscă. Simți nevoia să se justifice de ruperea foilor din cartea ceea pe care o aruncă înapoi în locul de unde o luase. - Cartea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de vorbă”. Și parcă pur și simplu înspăimântat de ceva, se aplecă iute luă o piatră și cu o mișcare bruscă o aruncă în apă. Răsuflă apoi ușurat de parcă scăpase de o mare primejdie. De abia atunci m- am luminat și eu, mi-am dat seama că omul acesta se rupsese de timp, de asta mormăise când a fost vorba de anii stați acolo, de numărul lor care deveniseră de acum doar un număr abstract și total irelevant pentru el
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
a aruncat în primul coș de gunoi și, ca un oier din Oaș, în costum englezesc cu cămașă scrobită și lavalieră dar cu opinci în picioare, lipa-lipa pe bulevard. După ce a exclus mai multe variante nesigure, o idee salvatoare îi lumină calea. Avea o mătușă în Piața Rosetti. Aceasta trebuia să-i sară în ajutor, să-l ajute cu bani, îl va împrumuta și de data aceasta cu o sută cincizeci de lei, nu mai mult: "Așa sunt mătușile săritoare și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
revărsa în compartiment, prin sticla transparentă a geamului, paralel cu orizontul, fantele sale de lumină. Acestea, ultimele pentru ziua respectivă, încălzeau parcă mai puternic obiectele pe care le întâlneau în cale. În partea opusă, se perindau prin fereastra dinspre răsărit, luminate pentru câteva secunde de razele aceluiași disc portocaliu, niște forme înalte, cilindrice, din beton. Nu erau altceva decât siluetele zvelte ale coșurilor din cadrul centralei termice din apropiere; semn că ei sunt abia la începutul călătoriei, în timp ce ziua își anunța sfârșitul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
grădini tot fără gard, în care se zărea porumbul înalt și viguros, încă verde cu știuleții în pârgă, printre tulpinile căruia se rătăceau bostanii turcești și se târau betege vrejurile de fasole încărcate cu păstăi aproape uscate. Pe partea dreaptă, luminată de razele jucăușe ale soarelui abia trezit din somn, se contura o clădire ceva mai arătoasă, curată și îngrijită. Era chiar școala, o construcție rurală, cu o arhitectură specifică acelui scurt răgaz interbelic de relativă pace, cu o curte spațioasă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
În intervalul scurt, în care bărbatul din fața lui, cu perciunii scurți, albiți înainte de vreme, a parcurs cu privirea în tăcere documentul prezentat, ceața ce îi acoperise retina până în momentul respectiv s-a destrămat ca din senin, mintea i s-a luminat brusc ca și cum i s-ar fi aplicat pe tâmple o compresă de gheață binefăcătoare după care, un val de căldură îi năvăli în obraz. În acel moment și-a dat seama că ceva nu era în regulă. Precis era vorba
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aceea cărămizie și-a desfășurat primii treisprezece ani de activitate didactică. Poate, cei mai tumultuoși și mai plini din viața sa... Mai aproape de calea ferată, undeva în vale, numai turnul bisericii din centrul comunei se mai zărea distinct în urmă, luminat de soare, mult deasupra caselor din apropiere dominând împrejurimile, ca un catarg fixat în ancore în centrul unei caravele cu pânzele coborâte. Turnul, ce se înalță spre cer, un triunghi cu vârful mult ascuțit terminat cu o cruce ce strălucește
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un joc al naturii. O întrecere între Soare și celelalte corpuri opace ce tind să-l acopere, dar nu reușesc decât pentru scurt timp. În zori Soarele se va arăta din nou în toată splendoarea și măreția sa pentru a lumina cu și mai multă vigoare. Deși toți ascultau șuieratul continuu al aerului spintecat fără milă de vagoanele ce se deplasau în viteză, o liniște solemnă și imaterială se instală în compartiment. În acest timp doamna Marga, participând fără să intervină
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
adevărat altundeva, poate chiar prin apropierea altei planete. Privi curios în jur. Era singur, lângă un bolovan uriaș. Tot ceea ce-l înconjura era, pur și simplu, înspăimântător, straniu și de neînțeles. Cu toate că nu se vedea nici un soare, locul era perfect luminat. Acest fenomen se datora solului fosforescent care, deși părea cam rece, radia lumină de pe toată suprafața lui. Nu exista nici un fel de orizont. Jur-împrejur o imensă boltă, total diferită de cea de pe Terra pe care străluceau nenumărate constelații. Din poziția
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]