9,258 matches
-
cu această observație. El susținea că: atît de întins este Imperiul Adevărului, încît trece chiar dincolo de granițele Iadului, și Diavolii înșiși sînt obligați zi de zi să-l respecte; deși pe noi ne păcălesc cu adevărurile Moralei, ei nu se mint unul pe altul; înțelegînd că orice comunitate rămîne unită cu ajutorul Adevărului și că nici Iadul n-ar putea exista fără acesta. (Browne 1964:76). Nu cred că Sir Thomas avea vreo dovadă pe care s-o aducă în sprijinul afirmației
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1978:18-19; Johnson 1963:362), însă, în mod sigur, ea se potrivește cu viziunea noastră sociologică asupra condițiilor necesare unei vieți sociale armonioase. Însă ne putem simți tentați să punem la îndoială presupunerea lui Sir Thomas că diavolii nu se mint unul pe altul; dacă aceștia ar fi asemenea oamenilor, este de crezut nu numai că și-ar minți neîncetat victimele, ci s-ar păcăli și între ei din cînd în cînd. S-au scris multe cărți, documentate sau nu, ce
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
necesare unei vieți sociale armonioase. Însă ne putem simți tentați să punem la îndoială presupunerea lui Sir Thomas că diavolii nu se mint unul pe altul; dacă aceștia ar fi asemenea oamenilor, este de crezut nu numai că și-ar minți neîncetat victimele, ci s-ar păcăli și între ei din cînd în cînd. S-au scris multe cărți, documentate sau nu, ce expun moduri în care se pot depista minciunile și mincinoșii (e.g. Ekman 1985, 1989) și, de asemenea, multe
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
etnică etc. Lipsesc însă studiile asupra modului în care copiii învață să deosebească minciunile grave de cele inofensive în mediul cultural în care cresc, și nici nu se menționează undeva cine le-ar oferi această importantă lecție. A învăța să minți cum trebuie este un pas fundamental în procesul de socializare a ființei umane, deoarece un mare număr de adulți își exersează sociabilitatea în diferite contexte sociale sau culturale prin talentul de a spune minciunile potrivite la momentul potrivit, și persoanelor
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
un mecanism important și poate chiar esențial prin care copilul are ocazia să-și testeze limitele propriului eu, în scopul de a-și defini și a-și institui autonomia. (Ford et al. 1988:555). Kavka (1985: că 401) susține a minți este o modalitate de menținere a "echilibrului narcisistic", în timp ce poetul Joseph Brodsky (1979:32) afirmă că "adevărata istorie a conștiinței începe cu prima noastră minciună". Teoria ce susține că a minți este un element esențial al dezvoltării conștiinței și independenței
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
al. 1988:555). Kavka (1985: că 401) susține a minți este o modalitate de menținere a "echilibrului narcisistic", în timp ce poetul Joseph Brodsky (1979:32) afirmă că "adevărata istorie a conștiinței începe cu prima noastră minciună". Teoria ce susține că a minți este un element esențial al dezvoltării conștiinței și independenței este aplicată și vieții adulte de către romancierul David Malouf (1976:170). El își încheie romanul Johnno, al cărui personaj central este un mincinos notoriu și plin de imaginație, prin spusele: Poate
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
patul conjugal, învățăm cînd ar fi imprudent, neindicat sau nepoliticos să spunem adevărul gol-goluț. Este regretabil, însă ușor de înțeles, că psihologii au evitat să se aventureze în acest domeniu cu cercetările lor, deși studiul asupra situațiilor în care oamenii mint în viața de toate zilele a fost o temă de cercetare propusă psihologilor de către DePaulo și Rosenthal (1979:1720-1721) în programul lor pentru studiul minciunii ca fenomen, din anul 1979. În mod surprinzător, antropologii, pentru care era aproape o tradiție
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de literatură ce s-au scris pe tema moralei, inspirate de Lawrence Kohlberg. A spune adevărul este considerată o normă (Colby și Kohlberg 1987a:42, 51-52; Kohlberg și Turiel 1971:433; Kohlberg et al. 1983:96), însă decizia de a minți sau a fi sincer este foarte puțin explicată în această dezbatere analitică (Colby și Kohlberg 1987b:281, 518, 568-569, 584; Kohlberg și Turiel 1971:422-424; cf. Blasi 1980). După părerea lui Kohlberg (1964:385-387) singura virtute morală este echitatea, pe
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
valabil, minciuna fiind un exemplu, majoritatea participanților trebuie să aibă o contribuție, ca pentru a-și plăti "călătoria"; numai o mică parte dintre aceștia pot "merge pe gratis". Ca urmare, încercarea de a găsi nivelul adecvat la care se poate minți, dacă acest nivel ar însemna succesul maxim, ar trebui înlocuită de încercarea de a găsi un număr adecvat de "pasageri clandestini". Minciuna, ca temă de studiu, se întinde pe o arie foarte largă, în timp ce noțiunea de înșelătorie, care o include
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o bază solidă, ideile clare lipsesc în științele sociale (Barnes 1990:13). "Minciuna" este un concept alunecos (Coleman și Kay 1981:42; Ludwig 1965:7). Nu pot decît să sper că voi reuși măcar să evidențiez felurile diverse în care se minte în anumite sectoare ale vieții sociale și de la un mediu cultural la altul. Acest exercițiu va servi drept introducere într-un domeniu de cercetare care, după părerea mea, a fost neglijat în mod inexplicabil. Chiar dacă n-ar reuși să schimbe
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în mod inexplicabil. Chiar dacă n-ar reuși să schimbe nimic, cel puțin această carte va semnala zonele care trebuie studiate dacă vrem să atingem un nivel mai profund de înțelegere a situațiilor, a modurilor în care oamenii sînt înclinați să mintă și a motivelor care îi determină să o facă. Unii scriitori au dat un sens foarte larg cuvîntului "minciună", în timp ce alții au evitat complet acest termen, înlocuindu-l cu expresii eufemistice cum ar fi "prelucrări ale adevărului", "inexactități terminologice" în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
baza lor să existe o intenție de bună credință, deși în limbajul copiilor mici și în unele exprimări populare ele sînt uneori etichetate drept minciuni. De exemplu, Duncan și Weston-Smith (1979:1 ) spun în introducerea culegerii de lucrări Adevăruri care mint că "ceea ce noi numim astăzi climatul de opinie este de fapt un șir de minciuni... Cartea conține cîteva capitole care se referă la neînțelegeri curente, ca de exemplu o discuție a unui fizician asupra teoriei cuantice (Davies 1979), și care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
avînd intenția de a induce în eroare"; în scopul acestui studiu eu voi considera că înseamnă a avea intenția de a determina o persoană credulă să adopte o anume viziune asupra lumii și/sau asupra structurii mentale a celui care minte, punct de vedere despre care înșelătorul știe că este fals. Cel mai simplu mod prin care acesta din urmă și-ar putea atinge scopul este să afirme un neadevăr pe care naivul să-l accepte ca valabil, însă nu este
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în schimb, țin de caracterul moral al intenției. Dacă manifestăm intenția de a păcăli, atitudinea noastră este neveridică; dacă acțiunea neveridică pe care o întreprindem este de a afirma ceva cu intenția de a induce în eroare, atunci înseamnă că mințim. Habermas (1979:68) face o distincție similară între adevăr și veridicitate, ca principii valabile, în discuția sa pe tema pragmaticii universale. Drept urmare, conform definiției noastre, minciunile consistă fie în afirmații adevărate sau false, fie în afirmații care sînt pe jumătate
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu la un aspect din realitatea înconjurătoare. Mincinosul poate avea o viziune greșită asupra realității și se poate înșela chiar în privința propriilor convingeri. În conformitate cu Bok, definiția noastră nu ține cont de adevărul sau falsitatea existente în afirmația mincinoasă. Pentru că a minți nu înseamnă neapărat opusul faptului de a spune adevărul. E posibil să vorbim foarte sincer, cu bună credință, gîndindu-ne că spunem adevărul, și de fapt să greșim. Poate că Ptolemeu a prezentat informații eronate, însă n-a mințit atunci cînd
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Pentru că a minți nu înseamnă neapărat opusul faptului de a spune adevărul. E posibil să vorbim foarte sincer, cu bună credință, gîndindu-ne că spunem adevărul, și de fapt să greșim. Poate că Ptolemeu a prezentat informații eronate, însă n-a mințit atunci cînd a afirmat că soarele se învîrte în jurul pămîntului. El avea convingerea că acest lucru este adevărat, și drept urmare a cerut și publicului să accepte aceeași viziune. De asemenea, chimiștii de la începutul epocii moderne nu mințeau cînd puneau pe seama
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
însă n-a mințit atunci cînd a afirmat că soarele se învîrte în jurul pămîntului. El avea convingerea că acest lucru este adevărat, și drept urmare a cerut și publicului să accepte aceeași viziune. De asemenea, chimiștii de la începutul epocii moderne nu mințeau cînd puneau pe seama existenței flogistonului producerea fenomenului de combustie, chiar dacă în zilele noastre se știe că și ei, ca și Ptolemeu, se înșelau. Sursa posibilelor efecte destructive ale minciunii, la scară socială, și amprenta sa sociologică nu este eroarea sau
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
la care nu m-am distrat deloc voi spune "Ce seară minunată am petrecut!", pot presupune că atitudinea mea va fi considerată politicoasă, dar nu am cum să pretind să fiu și crezut pe cuvînt. Însă nu este ca și cum aș minți, dacă subînțeleg faptul că gazdele mele se conformează acelorași norme de politețe ca și mine. Totuși, ce se întîmplă dacă ele n-au adoptat aceleași reguli de comportament social? Dacă eu știu că afirmația mea va fi considerată falsă, și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și altă dată la o serată plictisitoare, din cauză că am fost imprudent. Pe de altă parte, dacă mă înșel în convingerea mea că afirmația făcută va fi considerată o formalitate, interlocutorii mei se vor păcăli în ciuda faptului că eu n-am mințit. Și dacă ei vor descoperi, mai tîrziu, care au fost adevăratele mele sentimente în privința petrecerii, vor spune că sînt un mincinos. În viziunea lucrării de față, majoritatea așa-ziselor minciuni sociale nu sînt de fapt minciuni, deoarece ele nu au
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ziselor minciuni sociale nu sînt de fapt minciuni, deoarece ele nu au scopul de a induce în eroare. Înșelătoria neintenționată și acuzațiile nejustificate apar atunci cînd există o discrepanță între punctul de vedere al celui care face afirmația, indiferent dacă minte sau nu, și percepția celui care a receptat mesajul. După cum vom vedea și mai tîrziu, acest gen de discrepanță nu apare numai în legătură cu minciunile sociale. Numeroase alte tipuri de minciuni au fost diferențiate de teologi și moraliști ca fiind: jucăușe
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care încercăm să descoperim adevărul ascuns în spatele afirmațiilor despre care ne-am dat seama că sînt false. După spusele lui Montaigne (1926:36), "reversul adevărului are sute și mii de fețe, fiind un domeniu nedefinit, care nu cunoaște granițe". A minți este o modalitate de a înșela. Goffman (1975: 83-123) oferă o tipologie detaliată a ceea ce el numește "născociri": efortul unuia sau mai multor indivizi de a acționa în așa fel încît o altă persoană sau alt grup de persoane să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mincinosul să se folosească, inconștient sau conștient, și de ceea ce în mod normal numim limbajul gesturilor, mărindu-și astfel șansele de a reuși să inducă în eroare; pe de altă parte, anumite gesturi involuntare îl pot trăda pe cel care minte. Există și alternativa de a păcăli numai prin minciună și gesturi. Un exemplu fascinant al deosebirii dintre cum induc în eroare spusele cuiva și cum ne poate păcăli felul în care se spune ceva îl oferă Oliver Sacks (1986:76-80
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cînd privesc figura unui politician care ține un discurs la televizorul lipsit de sonor. Deși unele înșelătorii, cum ar fi falsele piese de mobilă de antichitate sau pasele prefăcute în timpul unui meci de fotbal, nu implică neapărat actul de a minți, minciunile pot apărea în cadrul unui plan mai complex de inducere în eroare. Homer și Vechiul Testament oferă numeroase asemenea situații. Un exemplu din epoca modernă se găsește în "Programul de protejare a martorilor" al Statelor Unite. Acesta a oferit identități false nenumăratelor
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
colegilor de serviciu pe care i-au păcălit, ci pentru că aveau nevoie să păstreze secret faptul că identitățile lor false fuseseră inventate. Minciunile lor sînt doar rezultatul unei înșelătorii la scară mai largă. Unii dintre acești martori pot să fi mințit deseori la viața lor, însă nu este și cazul membrilor familiilor din care proveneau și pentru care faptul că erau obligați să mintă constituia un factor important de stres (Montanino 1984). Pe scurt, putem spune că oamenii, ca membri ai
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lor sînt doar rezultatul unei înșelătorii la scară mai largă. Unii dintre acești martori pot să fi mințit deseori la viața lor, însă nu este și cazul membrilor familiilor din care proveneau și pentru care faptul că erau obligați să mintă constituia un factor important de stres (Montanino 1984). Pe scurt, putem spune că oamenii, ca membri ai societății, comunică între ei în diverse moduri, și nu numai prin cuvinte. Însă ei nu-și pot ghici unul altuia gîndurile, de aceea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]