9,778 matches
-
are „pielea tăbăcită”, deci poți fi sigur că ar fi În stare să Îndure de toate; dar, la nevoie, la fel de bine s-ar putea preta să facă de toate... inclusiv lucruri mai puțin ortodoxe.) Altă făină se macină acum la moară. (Când lucrurile Încep, În sfârșit, să se schimbe În bine, se mai spune: „I-a venit și lui apa la moară”.) Tonul face muzica. (O sugestie, observație sau mustrare nu se impune de la sine: trebuie să aibă calitatea sau șansa
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
s-ar putea preta să facă de toate... inclusiv lucruri mai puțin ortodoxe.) Altă făină se macină acum la moară. (Când lucrurile Încep, În sfârșit, să se schimbe În bine, se mai spune: „I-a venit și lui apa la moară”.) Tonul face muzica. (O sugestie, observație sau mustrare nu se impune de la sine: trebuie să aibă calitatea sau șansa de a obține coparticiparea intelectuală și afectivă a celui căruia Îi este adresată: „Vorba dulce mult aduce”.) Poartă ochelari de cai
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
din acest respect față de propriile convingeri de viață.) Μ și iluzia este o realitate, desigur, una psihologică; pentru unii, bucuriile sau plăcerile iluzorii sunt la fel de reale ca și celelalte plăceri sau bucurii (Don Quijote, de exemplu, a suportat corecțiile severe ale morilor de vânt, fiind convins că se luptă cu niște uriași răzbunători, care trebuie Învinși). Μ Când lupți numai pentru tine, devii prizonierul propriilor interese; din rândul acestora se recrutează egoistul de speța cea mai joasă, care, pe lângă faptul că Înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
este de regulă secetoasă și solul se usucă repede din cauza vânturilor puternice. Epoca optimă de semănat are o influență deosebită asupra germinației seminței (NATALIA VASILIU, 1958) (tabelul 17). Experiențe cu epoci diferite de însămânțare s-au efectuat și la Staținea Moara Domnească de către A. IONESCU, I. COSTACHI și GH. TUȚĂ care au scos în evidență importanța semănatului în epoca optimă arătând că întârzierea lui scade simțitor producția (tabelul 18). Influența epocii de semănat asupra producției de năut (IONESCU AL. 1956) Epoca
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
asemenea, tot acum "registrul stilistic se schimbă, vocea lirică fiind acum preocupată de stabilirea unei legături cu divinitatea"139: "E atât de greu să ghiciți?/ După numărul de frunze căzute/ Nu vă dați seama?/ Nici după foșnetul de ziar/ Al morilor?// Nici după aceste pietre,/ Gata să mă urmeze prin văzduh/ Vâjâind?/ Nu bănuiți dup ochii mei/ semănând atât de tare cu Ochiul,/ După mâinile mele atât de asemenea/ Mâinii supreme,/ După gura mea pictată/ de atâtea milioane de ori?/.../ Iertați
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ocolire, ambiguizare. Ochii nu caută în lateral, privirea nu se întoarce în altă parte. Dimpotrivă, rețeta utilizată este cea, crudă, a reportajului în (i)realitatea imediată, cu efecte potențate prin insistenta asupra unor scene teribile"174: " Stăm la rând la moara dintre munti,/ Unii sus pe boabe, alții pe protap/ Și, din când în când, ne schimbăm locul/ Să nu amorțim cu noaptea-n cap.// Mulți suntem câți saci avem în sănii,/ Am trecut prin miezul nopții plaiul,/ Fiecare după sacul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
protap/ Și, din când în când, ne schimbăm locul/ Să nu amorțim cu noaptea-n cap.// Mulți suntem câți saci avem în sănii,/ Am trecut prin miezul nopții plaiul,/ Fiecare după sacul lui,/ Să nu-i schimbe cineva mălaiul.// Roata morii stă înțepenită,/ Râul înghețat trosnește-n vânt,/ Boii i-am legat de stâlpii porții/ Și aștept să-i scoată din pământ.// Gerul se asprește și le-ngheață botul,/ Întunericul e neclintit,/ Parc-a mers și timpul după roata morii/ Și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Roata morii stă înțepenită,/ Râul înghețat trosnește-n vânt,/ Boii i-am legat de stâlpii porții/ Și aștept să-i scoată din pământ.// Gerul se asprește și le-ngheață botul,/ Întunericul e neclintit,/ Parc-a mers și timpul după roata morii/ Și la miezul nopții s-a oprit.// Mă agăț de spițele-nghețate/ Să pornească roata, să se facă zi,/ Și se subțiază și mă tem că lemnul/ Măcinat de ape va pieri." (La moară). Jocul copilăriei, la Ileana Mălăncioiu, este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a mers și timpul după roata morii/ Și la miezul nopții s-a oprit.// Mă agăț de spițele-nghețate/ Să pornească roata, să se facă zi,/ Și se subțiază și mă tem că lemnul/ Măcinat de ape va pieri." (La moară). Jocul copilăriei, la Ileana Mălăncioiu, este unul obscur, de tip macabru, grav, prin intenția de a readuce, în prim plan, un trecut deloc confortabil sieși. Este un joc arghezian, de de-a v-ați ascunselea, un joc nou, demontare a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
1: Și barajul. El 1: Și barajul. Și depoul de tramvaie ar mai fi. Ea 1: Trebuie să ne întîlnim! Trebuie să fim! El 1:... Cu limite.... Ea 1:... Cu limite... iubire cu limite... respirație cu limite... moarte cu limite... mori pînă la punct... pînă unde ai voie să mori... El 1: Ce spui de primul loc? Ea 1: Unde e primul loc?! El 1: Trebuie să-1 căutăm... trebuie... sînt obligat... Ea 1: Să nu-ți faci griji... să știi că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Pe mine mă întrebi?! Hm! Ia s-o luăm de la început... Va să zică; te-ai despărțit de soția ta? Bun! De ce? Gh. P. doi: (pe de rost) Pentru că era fiică de chiabur..., cu pămînturi multe..., prea multe..., cu vite numeroase..., cu moară..., cornute... și cal... și căruță, și roabă, și două lopeți... și-o greblă... Gh. P. unu: Și? Gh. P. doi:...Și era dușman de clasă... adică ea... și-mi educa copiii în spirit mic-burghez și moșieresc... asta-i. Gh. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lucrurile În literatura franceză. Este vorba despre o atomizare fără precedent a producției literare, la nivel programatic În primul rînd. Factorul economic Își are rolul său. Instituția premiilor literare este, atrăgea atenția Franșois Nourissier Încă În 1960, apa care Împinge moara de romane a literaturii franceze. Nu se scrie prost, dar publică, În orice caz, mult mai mulți decît cei care au ceva de spus, Încurajați frenetic de editori, În speranța umflării marelui pot. În 1960, așadar, premiul Goncourt propulsa tirajul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
transmise însă cu emoție. Poetul închină un imn soarelui: Înainte de a răsări, o Soare/ mă sufocasem la gândul că te-ai fi putut stinge pe veci". Simte durerea întregii lumi, trăiește sentimental clipa și trecerea timpului, însă cu decență ("Rug"). "Moară a timpului, greier, fierăstrău înfipt în labele/ nevăzuților sfincși/ șampanie zuruind în cupa destinului,/ râu întorcându-se în gura izvorului". V. Nicolescu este un poet al metamorfozelor transpuse în imagini lucrate, căutate până la gratuitate. "Alteori merg pe un culoar nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
rămân de oțel/ și cosașii de piatră." Ileana Mălăncioiu reînvie universul și muzica versului lui George Coșbuc și scrie poezie cu fine observații. "Gerul se oprește și le-ngheață botul,/ Întunericul e neclintit,/ Parc-a mers și timpul după roata morii/ Și la miezul nopții s-a oprit." Ca la toți poeții activi în sfera tradiției, istoria și vestigiile trecutului își fac loc: Și-atunci a venit Doja și s-a urcat pe tron/ și toți au rămas muți de-ndurerare/ Că
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
umorul absurd: Unii abia așteptau să se facă mari/ și să-și pună ștreangul/ De gât/ Ca să se strângă lumea, și ei să facă pe grozavii,/ Morți cu ochi beliți", versuri în care apare și tragicul, ca în poemul "Fusul". Moara amintește sătenilor de moartea morăresei, femeie tânără și frumoasă. Numele personajelor au sonorități stranii, și ele se potrivesc cu firea lor. În zilele de sărbătoare oamenii nu au poreclă și numele lor este șters, "nume de pomelnic". Oamenii se nasc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este divina aventură "Rai altoit pe iad tânjind spre purgatoriu/ Ce însemnăm în jocul de forțe ce-și bat joc?/ Trăim râzând și naștem, pe dealul iluzoriu,/ diverse lumi de ceară de geniu și noroc." Ideea ne amintește de "Memento mori" al lui Eminescu. Ca și altădată, poetul se îndoiește de posibilitatea cunoașterii absolute, însă trăirile le realizează la temperaturi înalte. Lirica se angajează într-o dezbatere teribilă a condiției umane. Se sacralizează universul, Marele Orb este răspândit în lumea din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-l sentimental într-o evocare plină de candoare: "Mai dăinuiesc pe-ascuns în dormitoare/ Iluzii moarte și uitați fiori,/ buchete mici și veștede de flori/ Ce-ar fi rămas în vaza fără soare." 3 "Cântarea cetății lui Bucur" (1959), "Moartea morilor de vânt" (1961), "Inimă desenată (1964); mai cităm "Cheile somnului", "Cocoșii de vânt", "Solara noapte", Mâinile orelor", "Ce oră e în lume" (1973). Dacă mai adăugăm și versurile publicate în 1955 și volumul antologic "Versuri alese", vom sublinia că prezența
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de o bună camuflare a morții, de izgonirea acestei permanențe în spatele panourilor publicitare. Încep să zăresc un sens tare în modul nostru de a marca moartea fiecărui membru al societății prin aglomerație, blocarea circulației, zgomot și slujbe. E un memento mori ce străbate, odată cu fiecare moarte, comunitatea. Mi-ar place să cred este principalul motiv al ineficienței noastre. Însă nu văd despărțirea de superficialitate nici măcar în acest context grav. * În raport cu veșnicia, superficialitatea este modul de a fi al existenței. * O carte
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
timică fundamentală a stării de dispoziție emoțional-afectivă, o stare de suferință resimțită interior. Plictiseala, spleen-ul, tristețea sunt semne ale unei dureri care mă apasă sufletește. Această durere Îmi amintește că eu sunt singur și destinat morții. Este acel memento mori. Literatura de specialitate numește această stare de apăsare morală, pe care o apropie de melancolie, sentimentul de depresie vitală. Durerea morală este resimțită ca o pedeapsă pentru greșelile sau păcatele comise de către individ. Ea se asociază cu ideile de culpabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
una dintre surori „ce era învățătoare într-un sat nu tocmai departe de oraș”. în timp ce ei mergeau pe cărarea de pe malul stîng al Bistriței, se stîrnește o ploaie mare, cu vînt grozav, care-i obligă să se adăpostească într-o moară părăsită: „Moara lui Bibire”. De acolo ajung apoi la școală, dar n-o mai găsesc pe sora povestitorului, întrucît aceasta pornise spre casă pe șoseaua națională. Nemai încumetîndu-se s-o ia din nou la drum, cei doi rămîn pe loc
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
surori „ce era învățătoare într-un sat nu tocmai departe de oraș”. în timp ce ei mergeau pe cărarea de pe malul stîng al Bistriței, se stîrnește o ploaie mare, cu vînt grozav, care-i obligă să se adăpostească într-o moară părăsită: „Moara lui Bibire”. De acolo ajung apoi la școală, dar n-o mai găsesc pe sora povestitorului, întrucît aceasta pornise spre casă pe șoseaua națională. Nemai încumetîndu-se s-o ia din nou la drum, cei doi rămîn pe loc, în clădirea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lui poate fi orice catedrală, ea este însă catedrala Sf. Neculai din Bacău; grădina - este grădina publică a orașului; școala este școala domnească la care am învățat, codri sînt de la Hemeiuș(i), din zare; abatorul este cel de pe malul Bistriței, moara... pînă și ploaia și toamnele sînt ale Bacăului”.1) în „Toamnă”, primele două „colțuri de provincii” din enumerarea profesorului sînt amintite în strofa a treia: „Se uită în zări catedrala/ Cu turnu-i sever și trufaș;/Grădina orașului plînge/Și-aruncă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cuprinde-o jale...// Căci parcă-mi spuneun nu-știu-ce.../ Ca mîine poate am să mor -/ Și dînșii n-or mai fi priviți/ De nici un trecător...” („Regret”)13) în „Pastel”, chiar cu o nuanță în plus de compasiune: „Sărmanii plopi de lîngă moară/ Cum stau de singuri, singurei -/ Și cum mai ninge peste ei.../ Sărmanii plopi de lîngă moară!// Cum negre gînduri cad pe mine/ Cînd mă gîndesc că am să mor.../ Așa cad corbi pe vîrful lor, -/ Cum negre gînduri cad pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
n-or mai fi priviți/ De nici un trecător...” („Regret”)13) în „Pastel”, chiar cu o nuanță în plus de compasiune: „Sărmanii plopi de lîngă moară/ Cum stau de singuri, singurei -/ Și cum mai ninge peste ei.../ Sărmanii plopi de lîngă moară!// Cum negre gînduri cad pe mine/ Cînd mă gîndesc că am să mor.../ Așa cad corbi pe vîrful lor, -/ Cum negre gînduri cad pe mine”14). Plopii sînt amplificatorii propriilor îndoieli și suferințe: „Clavirile plîng în oraș/ Pe-o vreme
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acesta se referă și în trei locuri din proză: „Creierul palpita acolo de tristețe și tăcere...”; „Și o spaimă de tot ce citisem, de cîte auzisem, mă cuprinse, și regretam că, creierul meu, ca și al altora, a devenit o moară hodorogită care nu se mai poate opri, care, poate, nu se va mai opri niciodată, tremurînd într-un coșmar continuu de cunoștințe netrebnice...” Creierul e partea cea mai solicitată a omului modern. Totuși, dintre contemporanii poetului, doar F. Aderca - pare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]