9,547 matches
-
-lea, comuna făcea parte din plasa Dâmbovița-Dealul a județului Dâmbovița și era compusă din satele Hulubești, Gămești și Strâmbu, cu o populație de 1276 de locuitori. Comuna, cu un teritoriu foarte împădurit, avea o școală, trei biserici și mai multe mori de apă. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa, în aceeași plasă, și comuna Butoiu, formată din satele Butoiu de Jos, Butoiu de Sus și Valea Dadei, cu o populație de 995 de locuitori. În comună funcționau
Comuna Hulubești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310478_a_311807]
-
în aceeași plasă, și comuna Butoiu, formată din satele Butoiu de Jos, Butoiu de Sus și Valea Dadei, cu o populație de 995 de locuitori. În comună funcționau o școală clădită de locuitori, o biserică și o mănăstire, precum și 6 mori de apă. Și această comună fiind una acoperită de păduri, locuitorii se ocupau mai mult cu lemnăria. În 1925, cele două comune sunt consemnate în plasa Bogați a aceluiași județ, în aceleași alcătuiri respective. Comuna Hulubești avea 2675 de locuitori
Comuna Hulubești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310478_a_311807]
-
plasa Câlniștea a județului Vlașca și era formată din satele Gostieni, Asan Aga, Răsucenii de Jos și Răsucenii de Sus, având în total 2089 de locuitori. Existau în comună o școală mixtă cu 77 de elevi, patru biserici și trei mori cu aburi. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în plasa Marginea a aceluiași județ și comuna Cucuruzu, formată doar din satul de reședință cu mahalalele Cucuruzu de Jos și Cucuruzu de Sus, având 1752 de locuitori
Comuna Răsuceni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310498_a_311827]
-
rabin al comunității evreilor din Timișoara (1949-2004). A aparținut curentului neolog al iudaismului transilvănean. Rabinul dr. s-a născut la 12 ianuarie 1917 în Ceica (jud. Bihor), un sat românesc cu o comunitate evreiască mare. Părinții erau salariați la o moară de ulei, proprietatea unui unchi al lui Neumann, domiciliat în Oradea. Din copilărie a stăpânit limbile maghiară, română, idiș și ebraică, la care s-au adăugat în timpul vieții alte câteva limbi de circulație internațională. A învățat la Liceul "Samuil Vulcan
Ernest Neumann () [Corola-website/Science/310463_a_311792]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Sabarul a județului Ilfov și era formată din satele Buturugeni, Prisiceni, Plopi și Saxoni, având în total 1139 de locuitori ce trăiau în 252 de case. În comună existau o moară cu aburi, o biserică (la Saxoni) și o școală mixtă. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în plasa Neajlov a județului Vlașca și comuna Gâstești-Români, formată din satele Gâstești-Români și Gâstești-Sârbi (Coteni), cu 962 de locuitori
Comuna Buturugeni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310495_a_311824]
-
variate valori istorice, culturale, de port din zona Vișeu de Sus. Un eveniment important îl reprezintă Hora la Prislop, organizată în fiecare an, în luna august, la pasul Prislop. În zonă se mai poate vizita: Complexul țărănesc de la Ieud - cuprinde moară, piuă, vâltoare, război de țesut Încercați și dumneavoastră să realizați un vas din lut...... Veți vedea cum se obține pânză pendru diferite articole de îmbrăcăminte și nu numai. Tradiția lemnului este vie în Maramureș. Gradul de acoperire locala: televiziunea are
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
reședința plășii Ianca din județul Brăila, și era formată din satele Ianca și Niculești, cu o populație totală de 1483 de locuitori ce trăiau în 820 de case. În comuna Ianca funcționau o fabrică de spirt înființată în 1878, 12 mori de vânt și una cu aburi, 2 biserici ortodoxe una datând din 1834 și alta din 1885 și două școli: una de băieți cu 69 de elevi înființată în 1863 și alta de fete, cu 42 de eleve, înființată în
Ianca () [Corola-website/Science/297048_a_298377]
-
în 1877. Pe teritoriul orașului actual mai funcționau pe atunci și comunele Ionești-Berlești și Perișoru, tot în plasa Ianca. Comuna Ionești-Berlești avea reședința în satul Berlești începând din 1840; ea avea o populație de 244 de locuitori; aici funcționau o moară de vânt și o școală mixtă cu 16 elevi, dintre care 2 fete. Comuna Perișoru avea în componență satele Perișoru, Plopu, Oprișenești și Jipești, cu 1164 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă cu 61 de elevi înființată în
Ianca () [Corola-website/Science/297048_a_298377]
-
Buzău. Astfel, centrul orașului împreună cu localitățile vecine (Păltineni, Curmătura) formau comuna Păltineni, formată din cătunele Albinari, Botele, Cătiașu-Ploscari, Curmătura, Fundătura, Fundu Nehoiului, Gura Cătiașului, Muscani, Nehoiu, Păltineni, Pâslari și Piatra, având în total 1920 de locuitori. În comuna Păltineni, 3 mori de apă, 2 făcae, o stână la Fundu-Nehoiului, 3 biserici (la Păltineni, Nehoiu și Curmătura) și o școală cu 28 de elevi în Păltineni. Reședința comunei era încă de pe atunci cătunul Nehoiu. Satele din extremitatea nordică a orașului (Nehoiașu, Lunca
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
Mlăjet, Chirlești) alcătuiau comuna Mlăjetu, formată din cătunele Chirlești, După-Piatră, Între Sibice, Mlăjet, Păcura, Stănila, Topilele, Trestioara, Valea Lupului, Valea Rea și Valea Sibiciului, având în total 3150 de locuitori ce trăiau în 588 de case. În comună funcționau 2 mori, un făcău, o școală cu 30 de elevi și 4 biserici ortodoxe la Mlăjetu, Stănila, Valea Lupului și Valea Sibiciului. În 1925, cele trei comune își păstraseră în mare parte componența, erau arondate aceleiași plăși Buzău și aveau respectiv 2620
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
o stație telegrafică, o stație de cale ferată pe linia București-Pitești, 2 școli primare urbane (una de băieți si una de fete) instalate în localul cumpărat de comuna cu 70.000 lei de la D.R.Cordescu. Se mai indica existenta unei mori de apa si a uneia de aburi, organizarea a doua târguri anuale (20 iulie și 8 septembrie) și se face mențiunea ca in Găești, in afara de grâu si porumb, se produce cel mai bun tutun din România. Tutunul de
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
bisericile construite de enoriași. O dată cu înlăturarea monarhiei și proclamarea republicii, la 30 decembrie 1947, România a intrat într-o altă fază a dezvoltării sale. În iunie 1948, la Găești, s-au naționalizat 15 unități economice, trecându-se în proprietatea statului mori, prese de ulei, mijloace de transport, depozite de cherestea, magazine și clădiri. Astfel, apare în economia orașului, sectorul de stat. Propaganda comunistă de atragere la socialism a gospodăriilor țărănești mici și mijlocii s-a intensificat, fiind însoțită de măsurile coercitive
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
dezvolte prea mult. La mijlocul secolul al XIX -lea (1859), orașul Găești avea numai 1380 de locuitori, din care 97 erau comercianți și 38 meseriași, iar restul agricultori. La sfârșitul aceluiași secol în Găești, ca unități economice, nu existau decât o moară cu apă și una cu aburi. Pe moșia orașului se produceau cereale și cel mai bun tutun din România. ("Dicționarul geografic al județului Dâmbovița", 1890) Populația orașului ajunsese în 1899 la 3320 de locuitori. În primele decenii ale secolului al
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
era slab dezvoltată și legată doar de prelucrarea produselor agricole. În noiembrie 1819, în satul țarist pe atunci, este sfințită nouă biserică a localității, cu hramul Sf. Voievozi. La nivelul anului 1868 în Nisporeni erau 4 uscătorii de fructe, 20 mori de vânt, 3 mori cu cai, 340 de crame și teascuri, un atelier de produs butoaie. Potențialul înalt eolian și existența morilor de vânt din secolul al XIX-lea au stat la baza elaborării stemei și drapelului orașului în 2005
Nisporeni () [Corola-website/Science/305046_a_306375]
-
legată doar de prelucrarea produselor agricole. În noiembrie 1819, în satul țarist pe atunci, este sfințită nouă biserică a localității, cu hramul Sf. Voievozi. La nivelul anului 1868 în Nisporeni erau 4 uscătorii de fructe, 20 mori de vânt, 3 mori cu cai, 340 de crame și teascuri, un atelier de produs butoaie. Potențialul înalt eolian și existența morilor de vânt din secolul al XIX-lea au stat la baza elaborării stemei și drapelului orașului în 2005. Către anul 1875 populația
Nisporeni () [Corola-website/Science/305046_a_306375]
-
a localității, cu hramul Sf. Voievozi. La nivelul anului 1868 în Nisporeni erau 4 uscătorii de fructe, 20 mori de vânt, 3 mori cu cai, 340 de crame și teascuri, un atelier de produs butoaie. Potențialul înalt eolian și existența morilor de vânt din secolul al XIX-lea au stat la baza elaborării stemei și drapelului orașului în 2005. Către anul 1875 populația Nisporenilor era de 3.532 oameni, inclusiv 1.840 bărbați. În secolul XX localitatea s-a dezvoltat într-
Nisporeni () [Corola-website/Science/305046_a_306375]
-
au fost 11 familii din Dondușeni, care numărau 41 de suflete, inclusiv 19 copii. Scoși cu sila din propria lor vatră și mânați ca animalele la gară, unde erau îmbarcați în vagoanele pentru transportarea vitelor, apoi expediați în străfundurile Siberiei. Moara stalinistă a deschiaburirilor și deportărilor, ce a măcinat destinele acestor familii, a pus temelia colectivizării forțate în Dondușeni, care se face în a doua jumătate a anului 1949. În anul 1957 este dată în exploatare fabrica de zahăr cu o
Dondușeni () [Corola-website/Science/305089_a_306418]
-
voie, de nevoie n-au protestat, n-au strigat, n-au demonstrate împotriva acestei încercări nesăbuite. Ei au părăsit colonia, începînd chiar cu a doua zi. Cei care au mai rămas, s-au instalat pe teritoriul actualei brutării și actualei mori. De la moară și pînă la bancă pe atunci se afla piața de produse alimentare, iar acolo, unde azi se află Societatea Orbilor și Direcția de drumuri se aflau piețele de vite și, respective, de cai. În 1859 aici se numărau
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
nevoie n-au protestat, n-au strigat, n-au demonstrate împotriva acestei încercări nesăbuite. Ei au părăsit colonia, începînd chiar cu a doua zi. Cei care au mai rămas, s-au instalat pe teritoriul actualei brutării și actualei mori. De la moară și pînă la bancă pe atunci se afla piața de produse alimentare, iar acolo, unde azi se află Societatea Orbilor și Direcția de drumuri se aflau piețele de vite și, respective, de cai. În 1859 aici se numărau doar 86
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
și li s-au dat numai 500 ruble, au strîns bani de la credincioși. În octombrie în Romanovca trăiau 1.741 de locuitori, averea cărora era evaluată la 346.826 ruble. În 1914 oloinița este reutilată în secție de țesături. Două mori de aburi ale lui Lemche Adam și Semche Hristian erau prețuite cu 9.420 ruble. Una însă, cea construită în 1916, este aruncată în aer de către fasciștii germane. Prima moară fusese construită încă în 1908 de către frații Levinzon cu utilaj
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
În 1914 oloinița este reutilată în secție de țesături. Două mori de aburi ale lui Lemche Adam și Semche Hristian erau prețuite cu 9.420 ruble. Una însă, cea construită în 1916, este aruncată în aer de către fasciștii germane. Prima moară fusese construită încă în 1908 de către frații Levinzon cu utilaj adus din Franța și funcționează și în zilele noastre. Apare Casa de credit reciproc din sat. În 1923 aici se numărau 690 de case, 1.520 de bărbați și 1
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
de către frații Levinzon cu utilaj adus din Franța și funcționează și în zilele noastre. Apare Casa de credit reciproc din sat. În 1923 aici se numărau 690 de case, 1.520 de bărbați și 1.597 de femei; aveau o moară, un abator, o farmacie, o școală primară și 15 cîrciume. Înainte de anul 1940 localitatea avea două străzi fără denumiri și fără numerație a caselor, în care trăiau 2.000 de oameni. Orășelul avea un doctor pe nume Gherțovici și trei
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
Basarabia a revenit în granițele României. Armata română a intrat în Telenești în anul 1941, iar în august au fost deja restabilite organele administrării publice românești. În perioada războiului, în Telenești au fost reparate școli, străzi, poduri, case. Funcționau 4 mori, spitalul, școli, 16 meseriași independenți (frizer, tâmplar, croitor, fierar...). În primăvara anului 1944 au început din nou operații militare pe teritoriul Basarabiei, după care a fost restaurată puterea sovietică. În anul 1940-41 și 1949 autoritățile sovietice au masacrat și deportat
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
săditor, colectează 20-25 specii medicinale în volum de 20 tone anual. La întreprindere se confecționează peste 30 modele de obiecte din răchită care sunt exportate în diverse țări, ca România, Polonia, Germania, Franța, etc. Pe lângă aceasta în oraș funcționează două mori, două întreprinderi de panificație și 3 oloinițe. Deservirea populației este asigurată de 120 unități de comerț cu amănuntul, 5 piețe și 6 unități de alimentație publică. Primarul orașului Telenești este Vadim Lelic (PLDM), reales în iunie 2015. Componența Consiliului Local
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
evreiască. Colonia a crescut rapid și către anul 1923, sub autoritatea Regatului României(la care a aparținut regiunea începând din 1918) avea 285 case, o populație de peste 2000 suflete. În localitate funcționa o bancă populară, o cooperativă de consum, o moară cu aburi, 7 fabrici de ulei, ateliere industriale, o școală primară mixtă, un liceu mixt. Al doilea război mondial cu Holocaustul evreilor a avut urmări tragice pentru Mărculești.În 1940 localitatea a fost anexată de Uniunea Sovietică împreună cu întreaga Basarabie
Mărculești () [Corola-website/Science/305100_a_306429]