9,277 matches
-
limbi, ceea ce înseamnă că popularitatea vulgară (în sens etimologic) nu are în mod necesar de-a face cu decantarea valorică ulterioară. Kafka e un caz notoriu, dar mai sînt și alții. Discuțiile cu ,orizontul de așteptare" se pot prelungi la nesfîrșit. Îmi place să cred că incipitul pe care tocmai l-ați citit nu e pînă la urmă atît de inutil. Încercați să-l definiți pe Italo Svevo în zece cuvinte și veți vedea că nu puteți scăpa de poncife, de
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
aceste constatări post-factum au un umor nebun, ca și cele din primul capitol intitulat sugestiv Fumatul. Zeno Cosini e dependent de nicotină și promite mereu că fumează ,la ultima sigaretta", dar, de fapt, reiterează scenariul ultimativ pentru a simți la nesfîrșit acea teribilă plăcere masochistă, încărcată de tensiunea interdicției. Episoadele sînt copiate cu fidelitate după biografia autorului, le găsiți ,autentic" expuse în corespondența, tradusă și la noi (Italo Svevo, Scrisori, selecție, note, traducere și prefață de Ștefan Crudu, Editura Univers, 1986
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
până la deplina sastisire, introducerea protagonistului sub o umbrelă onomastic-tipologică (moromețianismul) ferindu-ne de ploaia întrebărilor legitime, toate acestea nu pot răpi nimic din bucuria cu care trecem, o dată în plus, prin satul din câmpia Dunării scăldat în soarele unei veri nesfârșite. E în Moromeții. I lumea pe care o cunoaștem: Ilie Moromete stând pe stănoaga podiștei, fumând și uitându-se pe drum, Catrina, roșie la față, trebăluind ca un miraculos miriapod domestic, Paraschiv cu buzele lui împletite, trăgând câte un picior
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
ridică pe Moromete în picioare, pregătit parcă să facă față unei asemenea prăbușiri." (pp. 1233-1234). Între un fragment și altul se întinde, în fapt, romanul, construit de Marin Preda cu un deosebit rafinament compozițional. Partea întâi, spre deosebire de celelalte, lungește la nesfârșit durata a două zile de vară, o sâmbătă și o duminică de iunie în care luăm cunoștință de toate conflictele, mari și mici, ale cărții - și îl putem studia cu atenție pe Ilie Moromete, în spotul de lumină proiectat asupra
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
pică părerile unui martor (mai degrabă ,auditiv" decît ocular, deci nici pe departe mincinos...) într-o cultură care se servește, cu mare dibăcie încă, de pensetă. Alege ce se poate, cruță cît încape, cască, în vieți, ca și în opere, nesfîrșite paranteze. De-asta, spune Virgil Ierunca în argumentul la ediția a II-a, reluat și în a III-a, ,în sfîrșit, poate că unii vor găsi prea severe unele aprecieri privind pe cîțiva dintre scriitorii noștri, astăzi clasici. Mai ales
Busola și penseta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11317_a_12642]
-
jos și încărcat cu stele. Cerul înstelat deasupra mea... În zilele și nopțile de la Sibiel am înțeles că panica mea structurală, agitația mea, anxietățile sînt alimentate infernal de o formă reziduală și continuă a "civilizației" în care trăiesc. O trepidație nesfîrșită îmi bîțîie trupul și mintea, îndepărtîndu-mă de mine însămi, de ritmurile firești, modificîndu-mi accente, estompîndu-mi nuanțele și cheful de viață. În zilele și nopțile petrecute într-o cămăruță de cîțiva metri pătrați, ca într-o chilie, unele coșmaruri s-au
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
putere. Dacă Spada a fost un roman despre mijloacele prin care deciziile puterii ajung la cunoștința opiniei publice și, implicit despre tehnicile prin care actorii politici își construiesc propria imagine publică, Dacic Parc este o carte despre mecanismele puterii, despre nesfîrșitele discuții de culise și negocieri care premerg luarea unei decizii. Personajele acestei cărți (fiecare dintre ele dă titlul unui capitol) sînt, alături de șeful statului (pe care opoziția și străinătatea îl consideră un ,dictator"), personajele cele mai influente, într-un fel
În culisele puterii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11400_a_12725]
-
Marcus în Întîlnirea extremelor, cartea pe care a publicat-o de curînd la Paralela 45. E vorba, de fapt, mai degrabă decît de-un joc de-a doctorul Jekyll și domnul Hyde, în care să stai să te întrebi, la nesfîrșit, care-i care, de-o lamă cu dublu tăiș a cărei înclinare o decide, în bună măsură, uzul. Solomon Marcus spune, în fond, că există, pentru unii artiști, un punct zero, undeva în trecut, cînd ar fi putut-o "coti
Între muze și Atena by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11401_a_12726]
-
așa că nu ne mai trece prin minte ideea că Farfuridi, în imbecilitatea lui, cînd declară că «iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători», nu face, erudit cum e, decît să-l citeze pe Plutarh” (p. 118). Iar exemplele pot continua la nesfîrșit. O consistentă secțiune a volumului este dedicată modului în care opera lui I.L. Caragiale a fost receptată în țară și pe plan internațional. Minimalizat în țară ca om și ca scriitor, plagiat fără rușine la Paris, Caragiale a fost în
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]
-
memoria. Mișcarea purtătoare de substanță obiectivă ( ori similiobiectivă) e abhorată precum la Baudelaire, înecată într-un eleatism metaforizant care antrenează și o desubstanțiere. Imobilitatea se asociază cu un "conținut" redus: "Ca o salivă săracă sîngele meu va umezi puțin/ piatra nesfîrșită/ sub lumina rece, fără pofte, fără boli" ( Scurtă proză). Firește, stările conflictuale se suspendă și ele: "Sînt chemat iar la comisia de împăcare/ parchez în parcul obscur, ceață sură de mierle/ și doar șuierul aparatelor înregistrînd non-combat-ul" ( Semne hrănitoare pentru
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
imprimanta. Am semnat depoziția, l-am condus pînă la ușă. — Îmi dau seama că sînt un martor jalnic, i-am spus. — Toți martorii sînt jalnici, a răspuns el. Am meditat o vreme la acest aforism. În fața noastră se întindea plictisul nesfîrșit al cîmpurilor. Căpitanul s-a urcat în mașină, un Peugeot 305; avea să mă țină la curent cu mersul anchetei. Revenit la birou, am anunțat-o pe Marie-Jeanne că am nevoie de o vacanță. Marie-Jeanne este colega mea; împreună pregătim
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
necunoscut, chiar dacă acolo este vorba despre istorie, despre oameni care au existat și despre evenimente consumate și clasate. Dar totul este reclădit, reactivat, reproiectat din perspectiva unei insolite perceperi multiforme. Romancierul procedează prin aglutinare de particule epice, adăugând parcă la nesfârșit expunerii sale scene, secvențe, tranșe de dialog, dar și considerații istorice, filozofice, economice, militare, fără vreo intenție de organizare vizibilă, deși în tot ce ni se înfățișează deslușim sensul unei lente înaintări graduale. Nu doar Revoluția ne este adusă sub
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
urmă, aproape imediat după traducerea în românește a Florilor pentru Algernon, un profesor occidental - altminteri bun cunoscător al vieții intelectuale bucureștene - spunea că, într-un fel, cultura noastră se aseamănă mult cu un cobai condiționat în timp să parcurgă la nesfîrșit același labirint, la capătul căruia nu găsește niciodată bucata de brînză. Iar dincolo de latura ei umoristică, ceva adevărat există în această asociere; cel puțin asta-ți vine în minte citind o carte ca Teatralizarea și reteatralizarea în România (1920-1960) a
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
dramatică, tinde a îngheța, a se eterniza. Formă de confort în inconfort, se arată satisfăcută de sine, ferindu-se de alterarea proceselor vieții, dorind a fi asemenea scrisului indelebil, sticlei, cristalului, luminilor răsfrînte în pahare, delimitării liniare a obiectelor: „o nesfîrșită încîntare cu fațete neputincioase, pentru cîte un gest, alături, și totuși indiferent - o scriere în timp și care nu se va mai șterge - și în care tu nu exiști. mîinile înguste, alături, prinse într-o viață atît de îndepărtată de
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
făcîndu-le ridicole. Opoziția cere un lucru (de exemplu, adevărul despre revoluție, despre teroriști etc.), șeful țării, șeful guvernului cer și ei cu la fel de mare aplomb același lucru. În felul acesta totul devine derizoriu, nimic nu mai are importanță. Repetînd la nesfîrșit un cuvînt, el încetează să mai semnifice. Această lecție a fost învățată încă din timpul fostei dictaturi și este folosită cu mare succes astăzi”. Cu privire la situația precară în care se află în prezent intelectualitatea, Ana Blandiana se rostește răspicat: „Nu
Cine este Ana Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13111_a_14436]
-
restitutive. Totul se petrece atât de firesc încât ai impresia că această natură pe care Dumnezeu a pus mâna din belșug este un obicei, așa cum obiceiul, la rândul lui, este o a doua natură. La urma urmei, Aurelian exersează o nesfârșită combinație și repetare a unor legi esențiale, punând masca vizibilului pe invizibil, corectând aparența prin transparență. Aproape tot ceea ce atinge devine muzică. Așa se face că nu numai clarinetul său clădește turnuri de sunete desăvârșite, ce scrutează orizonturi stilistice clare
Spațiul care cîntă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13096_a_14421]
-
și credulitatea auditoriului, magicianul oferă iluzia unei dimensiuni fantastice numai pentru a constata cu surpriză în final că totul a fost o simplă FARS|. Există aici planul real - închisoarea, moartea unui personaj ucis de către chiar soția sa, rezolvarea crimei după nesfîrșite urmăriri, piste false - alături de unul fantastic - posibilitatea eroinei principale de a comunica cu spiritul unei adolescente ucise, reîntoarsă spre a se răzbuna. Nu suprapunerea celor două paliere deranjează în Gothika, ci modul în care consistența filmului este afectată de aceasta
Trei filme by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/13119_a_14444]
-
arde soarele în zări. Trag lin cu degetul pe sticlă Și măiestria s-a topit. Apare gingașă din pâclă O fată, un boschet umbrit. Amurg târziu... vuiește focul Boschetul, fata-n aur stins... Doar amintirea-și cată locul Pe drumul nesfârșit și nins. A fost odată primăvară, Au fost odată visuri dragi, Dar s-au topit ușor ca ceara, Ca arabescurile azi. Se schimbă toate-n lumea asta, Ne pare rău de ce-a fost ieri... C-un ceas în urmă
Arabescuri. In: Curierul „Ginta latină” by Anatol Ursu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2255]
-
Toate Articolele Autorului Pe frunzele Toamnei plutind în curcubeu, scriu dorul ce se ascunde-n sufletul meu. În ele brodez privirea de sub pleoape, când Cerul azuriu se scaldă în ape. Ținutei de gală din frunze croită, Vântu-i susține o trenă nesfârșită. Tandru și iubitor pe cap mă sărută și cu el mă face în văzduh pierdută. Mă conduce-n Codru, ca să-i fiu mireasă. Toamna cu belșugu-i de-a ne fi nănașă. Vântul cu-a lui scripcă, șugubăț și hoinar, se
MIREASA CODRULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349716_a_351045]
-
Dumnezeu poate muri! Neprihănirea întrupată ia de bunăvoie păcatul meu asupra Sa și Se expune loviturii de moarte. Ce lecție învață Petru! El nu știa că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea”, că atât de înaltă, de adâncă, de nesfârșită este iubirea unui Dumnezeu neprihănit pentru omul păcătos. Și cum s-a rezolvat acest păcat al lui Petru? Toate cele patru Evanghelii povestesc despre lepădarea sa, însă doar Evanghelia lui Ioan relatează un episod cutremurător: întâlnirea dintre Hristosul înviat și
ALERGATI LA DOMNUL! de RODICA STOICA în ediţia nr. 48 din 17 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349728_a_351057]
-
se afla la Paphos iar cultul ei era celebrat în întreaga lume helenică, mai ales în însula Cipru. Mutând parcă orologiul timpului cu multe secole în urmă, ne-am așezat pe malul Mediteranei, aproape de stâncile Afroditei și am privit la nesfârșit orizontul, observând cum cerul se unea cu marea iar unirea lor te făcea, fără să vrei, să aștepți ivirea seraficei ființe din valurile care se spărgeau de stâncile ce radiau și-acum, doar dragoste și frumusețe ... Toate împrejurimile locului de
CIPRU (3) – SCURTE EVADĂRI, DESCOPERIRI MĂREŢE! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349730_a_351059]
-
subiacent, speranța: "Ziua străbate în viața mea că printr-o strecurătoare/ zdrențuita; la vîrsta această poți fi proclamat în ovații/ împărat, scuipat, în obraz că impostor, poți să fii,/ poți muri cu măruntaiele ucigîndu-se unul pe celălalt/ poți paste o nesfîrșită turmă de porci prin jirul/ alunecos. Totul poate fi viața și nu este. Totul poate fi moarte/ și n-are putere să fie nici atît. Ziua străbate cu greu dar o face, ochii ei sînt ochi de statuie - albi și
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
încît, făcîndu-ne atenți cu frecvente Uite, Iată, el știe că apelul sau e doar o floare de stil, ca noi sîntem orbi și surzi în acel teritoriu, iar el se cuvine să ne descrie totul (...). Exemplele se pot înmulți la nesfîrșit, poetul folosește variate mijloace de acest gen pentru a ne da iluzia participării la povestirea să, ajungînd la interpelări directe, precum ăAi auzit? în sineala nopții a ciripit o pitulice / Ai văzut? urca apă la deala etc.". Creația lui Virgil
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
tălpi sfinte de mucenic" - Maria Magdalina) și, în cele din urmă, a sinelui de sine: De-atîta timp Maria Magdalina sapă-n mine cu lopata de sticlă și mă caută că pe-un mormînt gol" (ibidem). Producția Ruxandrei Cesereanu: o întortocheata, nesfîrșită, sinistra pesteră-cavou a ființei. Bacovia e infinit complicat, sărăcia să e adusă la luxul satanic, ascetismul sau trece în strălucirea dezmățului blasfemator. De pe atari poziții, poeta purcede la extinderea ipostazei personale, la proiecția chipului propriu asupra celuilalt. Căzînd în abis
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
Europa", grup condus de Adriana Babeți și Cornel Ungureanu, are misiunea de a rupe Transilvania și Banatul de România, că proiectele cercetătorilor români au un scop antinațional și antistatal! Firește că aberațiile de acest gen nu puteau să ocolească la nesfârșit Timișoara, percepută încă de acum zece ani drept un spațiu suspect, care geme de trădători de țară, de vânduți agenturilor străine și de provocatori. Nu mai vorbesc de faptul că amenințările la adresa unora dintre intelectuali s-au întețit în ultima
Cârnati pentru Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18130_a_19455]