9,387 matches
-
alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Titlul nuvelei lui Mircea Eliade este preluat de la romanul omonim al scriitorului rus Aleksandr Pușkin, care prezintă supraviețuirea unei povești de dragoste într-o societate guvernată de o ordine socială brutală. Nuvela eliadescă prezintă povestea de supraviețuire a unui băiat orfan ce își dorește să devină un spirit liber și să își depășească semenii, evidențiind supremația spiritului asupra materiei. Profesorul Sorin Alexandrescu îl compară pe Brânduș, copilul găsit, cu Prâslea cel Voinic
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
concluzionează criticul. Prozatorul este interesat de un fantastic de origine folclorică, ce încorporează elemente mitice și religioase. Academicianul Eugen Simion considera „Fata căpitanului” ca fiind o povestire admirabilă, situând-o în linia fantasticului folcloric, dezvoltat de autor mai întâi în nuvela "Domnișoara Christina" (1936). Nuvela conține multe asemănări, potrivit lui Ali Shehzad Zaidi, profesor la State University of New York, atât cu romanul omonim al lui Pușkin, cât și cu poezia mistică a lui Hafiz. Astfel, scrierile omonime ale lui Pușkin și Eliade
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
interesat de un fantastic de origine folclorică, ce încorporează elemente mitice și religioase. Academicianul Eugen Simion considera „Fata căpitanului” ca fiind o povestire admirabilă, situând-o în linia fantasticului folcloric, dezvoltat de autor mai întâi în nuvela "Domnișoara Christina" (1936). Nuvela conține multe asemănări, potrivit lui Ali Shehzad Zaidi, profesor la State University of New York, atât cu romanul omonim al lui Pușkin, cât și cu poezia mistică a lui Hafiz. Astfel, scrierile omonime ale lui Pușkin și Eliade au o temă comună
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
deoarece poetul persan spunea „când inamicul scoate sabia, eu îmi arunc scutul deoparte”, este un îndemn la dezlănțuirea spiritelor libere și la asimilarea principiilor divine și o recunoaștere a dominației spiritului asupra gloriei lumești trecătoare. Gradul ridicat de teoretizare al nuvelei a atras și unele critici. Profesorul Sorin Alexandrescu considera că ea "„părăsește tiparele nuvelei fantastice, în ciuda unor elemente folclorice și lirice atractive”", nefiind susținută de o structură epică complexă și de un sistem de evenimente „incomprehensibile”. De asemenea, criticul Alex.
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
un îndemn la dezlănțuirea spiritelor libere și la asimilarea principiilor divine și o recunoaștere a dominației spiritului asupra gloriei lumești trecătoare. Gradul ridicat de teoretizare al nuvelei a atras și unele critici. Profesorul Sorin Alexandrescu considera că ea "„părăsește tiparele nuvelei fantastice, în ciuda unor elemente folclorice și lirice atractive”", nefiind susținută de o structură epică complexă și de un sistem de evenimente „incomprehensibile”. De asemenea, criticul Alex. Ștefănescu a afirmat că nuvela „Fata căpitanului” este mai puțin inteligibilă, în timp ce filologul Mihai
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
critici. Profesorul Sorin Alexandrescu considera că ea "„părăsește tiparele nuvelei fantastice, în ciuda unor elemente folclorice și lirice atractive”", nefiind susținută de o structură epică complexă și de un sistem de evenimente „incomprehensibile”. De asemenea, criticul Alex. Ștefănescu a afirmat că nuvela „Fata căpitanului” este mai puțin inteligibilă, în timp ce filologul Mihai Gheorghiu considera că nuvela nu reușește să-și dizolve teza metafizică în substanța epică și intelectuală a prozei. Nuvela „Fata căpitanului” a fost tradusă în mai multe limbi străine: poloneză („Córka
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
elemente folclorice și lirice atractive”", nefiind susținută de o structură epică complexă și de un sistem de evenimente „incomprehensibile”. De asemenea, criticul Alex. Ștefănescu a afirmat că nuvela „Fata căpitanului” este mai puțin inteligibilă, în timp ce filologul Mihai Gheorghiu considera că nuvela nu reușește să-și dizolve teza metafizică în substanța epică și intelectuală a prozei. Nuvela „Fata căpitanului” a fost tradusă în mai multe limbi străine: poloneză („Córka Kapitana”, în vol. "Śmierć Ipu. Opowiadania rumuńskie", Państwowy Instytut Wydawniczy, Varșovia, 1971; traducere
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
sistem de evenimente „incomprehensibile”. De asemenea, criticul Alex. Ștefănescu a afirmat că nuvela „Fata căpitanului” este mai puțin inteligibilă, în timp ce filologul Mihai Gheorghiu considera că nuvela nu reușește să-și dizolve teza metafizică în substanța epică și intelectuală a prozei. Nuvela „Fata căpitanului” a fost tradusă în mai multe limbi străine: poloneză („Córka Kapitana”, în vol. "Śmierć Ipu. Opowiadania rumuńskie", Państwowy Instytut Wydawniczy, Varșovia, 1971; traducere de Irena Harasimowicz), franceză („La fille du capitaine”, în vol. "À l'ombre d'une
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
„Podul” este o nuvelă filozofică scrisă de Mircea Eliade în decembrie 1963 și publicată în anul 1966 în revista "Ființa românească" din Paris (Franța), apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în 1969 de Editura pentru literatură din București. Tematica centrală a
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
scrisă de Mircea Eliade în decembrie 1963 și publicată în anul 1966 în revista "Ființa românească" din Paris (Franța), apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în 1969 de Editura pentru literatură din București. Tematica centrală a acestei nuvele o constituie redescoperirea sensurilor profunde, mistice, ale experiențelor omenești. Această nuvelă este una dintre cele mai teoretice scrieri literare ale lui Mircea Eliade, prelungind și concentrând dimensiunea metafizică indiană, existentă în mai multe din scrierile sale. Nuvela prezintă o discuție
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
1966 în revista "Ființa românească" din Paris (Franța), apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în 1969 de Editura pentru literatură din București. Tematica centrală a acestei nuvele o constituie redescoperirea sensurilor profunde, mistice, ale experiențelor omenești. Această nuvelă este una dintre cele mai teoretice scrieri literare ale lui Mircea Eliade, prelungind și concentrând dimensiunea metafizică indiană, existentă în mai multe din scrierile sale. Nuvela prezintă o discuție stranie purtată într-un tren de patru prieteni, care evidențiază existența
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
centrală a acestei nuvele o constituie redescoperirea sensurilor profunde, mistice, ale experiențelor omenești. Această nuvelă este una dintre cele mai teoretice scrieri literare ale lui Mircea Eliade, prelungind și concentrând dimensiunea metafizică indiană, existentă în mai multe din scrierile sale. Nuvela prezintă o discuție stranie purtată într-un tren de patru prieteni, care evidențiază existența misterului sacru în profan/cotidian. „Podul” are la bază teoria ambivalenței evenimentului, adică a coexistenței în aceeași ființă sau în același lucru a două universuri contrarii
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
discuție stranie purtată într-un tren de patru prieteni, care evidențiază existența misterului sacru în profan/cotidian. „Podul” are la bază teoria ambivalenței evenimentului, adică a coexistenței în aceeași ființă sau în același lucru a două universuri contrarii („coincidentia oppositorum”). Nuvela încearcă să evidențieze existența unor semnificații secrete, transcendentale, în întâmplări aparent banale. Într-una din zile, pe când mergeau cu trenul de la București la via Gorgani din Dobrogea, lângă mare (ceea ce presupunea trecerea pe podul de la Cernavodă), trei prieteni cu vârste
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
ceea ce presupunea trecerea pe podul de la Cernavodă), trei prieteni cu vârste destul de înaintate (naratorul Vladimir, Gologan și Zamfirescu) se întâlnesc în compartiment cu Onofrei, un alt prieten. Între ei începe o discuție, fiecare relatând o povestire stranie cu înțelesuri filozofice. Nuvela este formată din întretăierea celor patru narațiuni, care sunt povestite cu întreruperi și reveniri, niciuna dintre părți nefiind rostită până la sfârșit. Vladimir, naratorul nuvelei, relatează o întâmplare petrecută pe când se afla la cabana unui prieten, pe care o închiriase pentru
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
un alt prieten. Între ei începe o discuție, fiecare relatând o povestire stranie cu înțelesuri filozofice. Nuvela este formată din întretăierea celor patru narațiuni, care sunt povestite cu întreruperi și reveniri, niciuna dintre părți nefiind rostită până la sfârșit. Vladimir, naratorul nuvelei, relatează o întâmplare petrecută pe când se afla la cabana unui prieten, pe care o închiriase pentru o săptămână. El observă un motociclist care urca și cobora răbdător coasta abruptă a unui deal. La a cincea coborâre acesta a suferit un
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
pierdut, un soi de tărâm mitic, auroral în care bătrâna tânjește a se reintegra după «marea trecere»”". În final, se întrevede o ieșire din acel labirint: "„O să treacă pe la pod. Fata spune că au să treacă pe acolo!”". La sfârșitul nuvelei, trenul oprește foarte aproape de Pod, iar Onofrei coboară într-o gară de a cărei existență nimeni nu știa. Personajele nuvelei sunt patru prieteni ce se întâlnesc într-un compartiment de tren și prezintă fiecare o povestire stranie cu înțelesuri filozofice
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
întrevede o ieșire din acel labirint: "„O să treacă pe la pod. Fata spune că au să treacă pe acolo!”". La sfârșitul nuvelei, trenul oprește foarte aproape de Pod, iar Onofrei coboară într-o gară de a cărei existență nimeni nu știa. Personajele nuvelei sunt patru prieteni ce se întâlnesc într-un compartiment de tren și prezintă fiecare o povestire stranie cu înțelesuri filozofice. Cei patru prieteni sunt următorii: Nuvela „Podul” a fost scrisă în decembrie 1963, după cum menționează însuși autorul la sfârșitul scrierii
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
iar Onofrei coboară într-o gară de a cărei existență nimeni nu știa. Personajele nuvelei sunt patru prieteni ce se întâlnesc într-un compartiment de tren și prezintă fiecare o povestire stranie cu înțelesuri filozofice. Cei patru prieteni sunt următorii: Nuvela „Podul” a fost scrisă în decembrie 1963, după cum menționează însuși autorul la sfârșitul scrierii.<ref name="Ștefănescu 1/2003">Alex. Ștefănescu, „La o nouă lectură: Mircea Eliade”, în "România literară", anul XXXVI, nr. 1, 8-14 ianuarie 2003.</ref> Autorul își
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
trăiesc ca ceva de la sine înțeles, ceva de care nici nu socotesc că au de ce să se mire. [...] Mi-e silă să repet ceea ce Onofrei a explicat cu atâta originalitate și forță în trenul care-l ducea la Cernavodă”. Această nuvelă a fost publicată în anul 1966 în "Ființa românească", revistă de cultură editată de Fundația Regală Universitară Carol I din Paris (Franța), anul IV, nr. 4, pp. 71-94. Comitetul de redacție al revistei era format la acel moment din Mircea
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
Vintilă Horia, Virgil Ierunca, Emil Turdeanu și Virgil Veniamin. Ca urmare a faptului că, după cel de-al Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Podul” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Tema principală a acestei nuvele o reprezintă redescoperirea sensurilor profunde, mistice, ale
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Podul” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Tema principală a acestei nuvele o reprezintă redescoperirea sensurilor profunde, mistice, ale experiențelor omenești, adică relevarea fantasticului camuflat în cotidian. Camuflarea sacrului în cotidian este evocată în mai multe paragrafe ale nuvelei, dar mai ales în următoarea reflecție: "„Uneori, la anumiți oameni, sub aspectul celei
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Tema principală a acestei nuvele o reprezintă redescoperirea sensurilor profunde, mistice, ale experiențelor omenești, adică relevarea fantasticului camuflat în cotidian. Camuflarea sacrului în cotidian este evocată în mai multe paragrafe ale nuvelei, dar mai ales în următoarea reflecție: "„Uneori, la anumiți oameni, sub aspectul celei mai stridente banalități, ți se revelează structurile profunde ale realului. Structuri care altminteri, rațional, vreau să spun, ne sunt inaccesibile. [...] Dar realitatea ultimă nu poate fi surprinsă
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
numim realitatea imediată, în ceea ce indienii numesc maya, termen pe care l-aș putea traduce prin irealitatea imediată”". Uitarea esențialului este considerată a fi cauza principală a degradării spiritului omenesc și a rătăcirii oamenilor prin labirintul aparențelor. Personajele din această nuvelă sunt angrenate într-un joc al vieții și al morții în plasa iluziilor, ele rătăcindu-se și reîntorcându-se permanent. Singura posibilitate a „ieșirii” din labirintul iluziilor este „educarea” unei cunoașteri latente, preexistente, a sinelui; cunoașterea se realizează numai printr-
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
-l strivească pe omul prins acolo. Singura ieșire a omului din această capcană poate avea loc doar într-un plan al irealității. Momentul găsirii ieșirii presupune experimentarea unei senzații amestecate de teamă și de beatitudine, după cum afirmă Onofrei în finalul nuvelei. Trecerea într-un plan superior de existență determină probleme de identitate ce duc la revelația Ătman-Brahman, adică la conștientizarea faptului că sufletul individual (Ătman) al oricărei ființe (animal sau plantă) provine din sufletul universal, adică din Sinele suprem (Brahman), fiind
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
superior de existență determină probleme de identitate ce duc la revelația Ătman-Brahman, adică la conștientizarea faptului că sufletul individual (Ătman) al oricărei ființe (animal sau plantă) provine din sufletul universal, adică din Sinele suprem (Brahman), fiind una cu acesta. Personajele nuvelei trăiesc experiențe credibile, ceea ce face ca autorul să le confere un „statut” de oameni reali. Deși accede la o treaptă superioară a cunoașterii, locotenentul de roșiori își menține legăturile cu viața profană pe care o ridică la stadiul de ritual
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]