9,866 matches
-
adjunct al PNȚ, secretar General fiind Ghiță Popp. Este membru, în 1944, al comitetului de acțiune pentru răsturnarea regimului Antonescu, ca delegat, împreună cu Ghiță Popp, al PNȚ. În casa lui, din cartierul Vatra Luminoasă, se semnează, la 19 iunie 1944, pactul celor patru partide, care va fi pus în practică la 23 august 1944. Ministru al Agriculturii și Domeniilor în al doilea guvern Sănătescu și în guvernul Rădescu, până la 6 martie 1946. La alegerile din noiembrie 1946 este ales deputat de
Ion Hudiță () [Corola-website/Science/308848_a_310177]
-
Insulele Kurile. Aceasta a fost doar a doua acțiune militară împotriva Imperiului Japonez, după bătălia din 1939 de la Bătălia de la Halhin Gol. La Conferința de la Ialta, „Cei Trei Mari” au căzut de acord ca Uniunea Sovietică să nu mai reînnoiască pactul de neutralitate cu Japonia și să se implice în războiul din Pacific, după trei luni de la încheierea războiului în Europa. Invazia a început în 8 august 1945, la exact trei luni după capitularea Germaniei Naziste (8 mai). Operațiunea a fost
Operațiunea Furtună de august () [Corola-website/Science/308915_a_310244]
-
a unei sute de milioane". În aparatul guvernamental se auzeau voci care subliniau slăbiciunile poziție japoneze, în special ținând seama de criza de țiței și lipsa stocurilor de alimente. În ciuda faptului că sovieticii anunțaseră că nu doreau să mai reînnoiască pactul de neutraliatate sovieto-japonez, ministul de externe nipon a fost împuternicit să caute o cale prin care să obțină URSS-ul neimplicat în conflict sau, poate chiar să abțină formarea unei alianțe sovieto-japoneze. Japonezii considerau că victoria sovietică împotriva germanilor se
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
precedent ale distrugerilor, dar au mai trebuit să treacă două zile pentru ca guvernul să se întrunească să discute noua situație creată. La ora 4:00 a zilei de 9 august, s-a aflat la Tokyo că Uniunea Sovietică a denunțat pactul de neutralitate, a declarat război Japoniei și a lansat invazia din Manciuria. Conducerea de vârf a armatei japoneze a primit vestea fără mare îngrijorare, subestimând amploarea atacului. S-a început pregătirea pentru impunerea legii marțiale, pentru a împiedica orice încercare
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
Elisabeta I, în ultima scenă. "Tragica istorie a doctorului Faust", bazată pe "Cartea lui Faust" germană "(Faustbuch)", recent publicată, a fost prima versiune dramatică a legendei lui Faust (povestea omului de știință care are legături cu diavolul.) Deși versiuni ale "Pactului diavolului" se pot regăsi în secolul IV, Marlowe deviază în mod semnificativ de la acesta, prin aceea că el creează un erou incapabil să-și ardă cărțile sau căruia nu-i poate fi anulat contractul de către un zeu milos la sfârșitul
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
Ocuparea stetelor baltice se referă la perioada în care statele baltice (Estonia, Letonia, Lituania) au suferit regimul ocupației străine, mai întâi din partea Uniunii Sovietice ca urmare a prevederilor pactului de neagresiune sovieto-german din 1939, mai apoi din partea Germaniei Naziste din 1941 până în 1944 și din nou din partea URSS din 1944 până în 1991. În momentul în care s-a declanșat al doilea război mondial în 1939, soarta statelor baltice fusese
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
din partea Germaniei Naziste din 1941 până în 1944 și din nou din partea URSS din 1944 până în 1991. În momentul în care s-a declanșat al doilea război mondial în 1939, soarta statelor baltice fusese deja hotărâtă prin „Protocolul adițional secret” al pactului de neagresiune sovieto-german din august 1939. Pierderile umane din timpul celui de-al doilea război mondial în statele baltice au fost printre cele mai ridicate din Europa. Estimările oficiale arată o pierdere de 25% pentru Estonia, 30% pentru Letonia și
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
controlul letonă, cu ultimul soldat rus lăsând solul Mării Baltice în octombrie 1999. În problema istoriei statelor baltice există mai multe puncte de vedere divergenete. În perioada perestroicii, reevaluarea istoriei sovietice a dus la condamnarea în 1989 a protocolului secret al pactului de neagresiune sovieto-german, care a dus la ocuparea statelor baltice. Prăbușirea URSS-ului a dus la restaurarea deplină a suveranității statelor baltice în 1991. În conformitate cu interpretarea Curții Europene a Drepturilor Omului, a guvernele statelor baltice, SUA și a UE, ocuparea
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
operațiunea până pe 29 septembrie”. Ordinul nota special că „în ceea ce privește momentul atacului se va emite o directivă separată”. La începutul lunii octombrie, sovieticii concentraseră în total de-a lungul granițelor estono-letone: Finlandei i s-au oferit condiții asemănătoare pentru semnarea unui pact, dar finlandezii au refuzat să accepte trupe sovietice pe teritoriul național, și pe 30 noiembrie 1939 Uniunea Sovietică și-a atacat vecinul nord-vestic, declanșând Războiul de iarnă. Cum acest atac a fost declarat ilegal de comunitatea mondială, URSS a fost
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
părților contractante. Mai mult, părțile semnatare au căzut de acord ca toate disputele, indiferent de caracterul lor, care nu pot fi rezolvate pe căi diplomatice, să fie prezentate pentru arbitraj unui comitet unit. Pe 27 august 1928 a fost adoptat Pactul Kellogg-Briand "de renunțare la război ca instrument al politicii naționale" de următoarele state: SUA, Germania, Belgia, Franța, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, India, Italia, Japonia, Polonia și Cehoslovacia. După acest eveniment, Uniunea Sovietică a semnat un protocol de confirmare a aderării ei la termenii
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
de renunțare la război ca instrument al politicii naționale" de următoarele state: SUA, Germania, Belgia, Franța, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, India, Italia, Japonia, Polonia și Cehoslovacia. După acest eveniment, Uniunea Sovietică a semnat un protocol de confirmare a aderării ei la termenii acestui Pact cu vecinii săi: Estonia, Letonia, Polonia și România (9 februarie 1929). ("Vedeți și": Pactul Litvinov). Lituania și-a proclamat aderarea la termenii Pactului și a protocolului mai sus-numit pe 5 aprilie 1929. Prin semanarea protocolului, părțile semnatare se obligau: Prin
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
Belgia, Franța, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, India, Italia, Japonia, Polonia și Cehoslovacia. După acest eveniment, Uniunea Sovietică a semnat un protocol de confirmare a aderării ei la termenii acestui Pact cu vecinii săi: Estonia, Letonia, Polonia și România (9 februarie 1929). ("Vedeți și": Pactul Litvinov). Lituania și-a proclamat aderarea la termenii Pactului și a protocolului mai sus-numit pe 5 aprilie 1929. Prin semanarea protocolului, părțile semnatare se obligau: Prin semnarea aderării la aceste protocoale (fără să fi ratificat încă Pactul) și prin completarea
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
După acest eveniment, Uniunea Sovietică a semnat un protocol de confirmare a aderării ei la termenii acestui Pact cu vecinii săi: Estonia, Letonia, Polonia și România (9 februarie 1929). ("Vedeți și": Pactul Litvinov). Lituania și-a proclamat aderarea la termenii Pactului și a protocolului mai sus-numit pe 5 aprilie 1929. Prin semanarea protocolului, părțile semnatare se obligau: Prin semnarea aderării la aceste protocoale (fără să fi ratificat încă Pactul) și prin completarea instrumentelor de aderare la Pact, Estonia, Letonia și Lituania
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
1929). ("Vedeți și": Pactul Litvinov). Lituania și-a proclamat aderarea la termenii Pactului și a protocolului mai sus-numit pe 5 aprilie 1929. Prin semanarea protocolului, părțile semnatare se obligau: Prin semnarea aderării la aceste protocoale (fără să fi ratificat încă Pactul) și prin completarea instrumentelor de aderare la Pact, Estonia, Letonia și Lituania pe de-a parte și URSS (care semana ca Rusia) pe de alta au devenit semantare a Pactului Kellogg-Briand din ziua în care el a început să aibă
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
proclamat aderarea la termenii Pactului și a protocolului mai sus-numit pe 5 aprilie 1929. Prin semanarea protocolului, părțile semnatare se obligau: Prin semnarea aderării la aceste protocoale (fără să fi ratificat încă Pactul) și prin completarea instrumentelor de aderare la Pact, Estonia, Letonia și Lituania pe de-a parte și URSS (care semana ca Rusia) pe de alta au devenit semantare a Pactului Kellogg-Briand din ziua în care el a început să aibă efecte legale - 24 iulie 1929. Pe 3 iulie
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
semnarea aderării la aceste protocoale (fără să fi ratificat încă Pactul) și prin completarea instrumentelor de aderare la Pact, Estonia, Letonia și Lituania pe de-a parte și URSS (care semana ca Rusia) pe de alta au devenit semantare a Pactului Kellogg-Briand din ziua în care el a început să aibă efecte legale - 24 iulie 1929. Pe 3 iulie 1933, pentru prima oară în istorie, agresiunea a fost definită în mod oficial într-un tratat semant la Ambasada sovietică din Londra
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
vecub, dar mai stipula și că „Înalțile părți contractante sunt de acord mai departe să accepte că această convenție "nu poate legitima niciodată orice violare a dreptului internațional care poate fi implicat în circumstanțele cuprinse în lista de mai sus"”. Pactele de asistență mutuală reconfirmau drepturile suverane ale statelor baltice. De exemplu, Pactul de asistență mutuală sovieto-leton semant pe 5 octombrie 1939, prevedea la articolul V: „Executarea Pactului prezent nu poate submina în niciun fel drepturile suverane ale părților contractante, în
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
mai departe să accepte că această convenție "nu poate legitima niciodată orice violare a dreptului internațional care poate fi implicat în circumstanțele cuprinse în lista de mai sus"”. Pactele de asistență mutuală reconfirmau drepturile suverane ale statelor baltice. De exemplu, Pactul de asistență mutuală sovieto-leton semant pe 5 octombrie 1939, prevedea la articolul V: „Executarea Pactului prezent nu poate submina în niciun fel drepturile suverane ale părților contractante, în special în ceea ce privește sistemele structurii lor politice, economice sau sociale, sau a măsurilor
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
internațional care poate fi implicat în circumstanțele cuprinse în lista de mai sus"”. Pactele de asistență mutuală reconfirmau drepturile suverane ale statelor baltice. De exemplu, Pactul de asistență mutuală sovieto-leton semant pe 5 octombrie 1939, prevedea la articolul V: „Executarea Pactului prezent nu poate submina în niciun fel drepturile suverane ale părților contractante, în special în ceea ce privește sistemele structurii lor politice, economice sau sociale, sau a măsurilor militare”. URSS a devenit membru al Cartei Atlanticului pe 14 august 1941, rezoluția de aderare
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
parte din componența României, în Plasa Răstoacelor a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, iar o minoritate importantă o formau evreii. În perioada interbelică, a funcționat în sat o Casă ucraineană de lectură . Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina de Nord a reintrat în componența României în perioada 1941-1944, fiind reocupată de către URSS în anul 1944 și integrată în componența RSS Ucrainene. Începând din
Vijnicioara, Vijnița () [Corola-website/Science/309920_a_311249]
-
Cercul de lectură polonez, Societatea izraelită "Th. Herzl", un cinematograf) sau biserici (una ortodoxă, una greco-catolică, una romano-catolică, o casă de rugăciuni adventistă și o sinagogă). De asemenea, pentru ocrotirea sănătății își desfășura activitatea un dispensar medical . Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944. În cursul celui de-al doilea război mondial, 635 evrei din Zastavna, care, ca și alți evrei din Bucovina
Zastavna () [Corola-website/Science/309331_a_310660]
-
în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Pătrăuții de Sus a făcut parte din componența României, în Plasa Flondoreni a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români (aproape în totalitate). Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. După ocuparea satului de către sovietici, mai mulți săteni au încercat să treacă în România. Ca urmare a zvonurilor lansate de NKVD că s-ar permite trecerea
Pătrăuții de Sus, Storojineț () [Corola-website/Science/309340_a_310669]
-
1.46%), 47 germani (1.27%), 9 polonezi, 5 greci, 4 cehi și 1 armean. În anul 1924, localitatea a fost centrul revoltei țărănești armate instigate și susținute de către bolșevici, cunoscute sub denumirea de Răscoală de la Tatarbunar. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
Pe 6 octombrie 1759, a abdicat de pe tronul lui Napoli și Siciliei, în favoarea celui de-al doilea fiu al său, Ferdinand I al celor Două Sicilii. Ca rege al Spaniei, politica sa externă a fost marcată de alianța cu Franța ("Pacte de Famille") și de conflictul cu Marea Britanie privind controlul posesiunilor din America. Susținerea oferită Franței la sfârșitul Războiului de șapte ani (după ce britanicii ocupaseră Honduras și Franța pierduse Quebecul), a dus la pierderea Floridei în favoarea britanicilor, deși această pierdere a
Carol al III-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310363_a_311692]
-
cu numele propriu sau cu pseudonimele Basile N., Cezar, Clio, Dan, Iassiensis, N. a Irinei și altele. El a colaborat la diverse ziare și reviste din țară și străinătate. El a scris la următoarele periodice românești: "Steaua României", "Zimbrul", "Liberalul", "Pactul social", "Curierul intereselor generale", "Arhiva", "Mișcarea", "Evenimentul", "Opinia", "Ecoul Moldovei", "Telegraful", "Femeia Română", "Constituționalul", "Familia", "Gazeta săteanului" din Râmnicu Sărat, "Amicul familiei" din Gherla, "Glasul Basarabiei", "Curierul Slănicului" sau "Carmen Silva". A colaborat și la periodice din străinătate, cum sunt
Nicolai Andriescu-Bogdan () [Corola-website/Science/310362_a_311691]