8,902 matches
-
de popas și cuibărit pentru păsări de apă, păsări de pradă și alte passeriforme (flamingo, pelicani, stârci). Cu toate că este celebră la nivel mondial pentru numeroasele specii de sturioni care inca abundă în apele sale, crapii și somnii reprezintă grosul populației piscicole de la gurile de vărsare ale Volgăi. Între anii 1984-2001, delta și-a pierdut circa 277 km ² de mlaștini, din pricina agriculturii extensive. În prezent, aici, toate activitățile agricole și industriale sunt interzise, autoritățile străduindu-se să găsească o soluție care să
Delta Volgăi () [Corola-website/Science/326084_a_327413]
-
Ariei de Protecție Specială “Lunca Prutului -Vlădești - Frumușița” procentul este de 63%. Principalele ecosisteme existente în Lunca Joasă a Prutului Inferior sunt cele acvatice (cca. 60% din suprafața) - reprezentate de răul Prut, fluviul Dunărea , lacuri și bălti naturale sau amenajate piscicol și, cele forestiere. Mai puțin sunt reprezentate terenurile arabile și pășunile. Floră este constituită din vegetație palustra (de baltă) asociată cu cea acvatică, precum și comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile, cu specii de: rogoz (Carex reparia), pipirig (Scirpus sylvatjcus
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
zibethica), șacalul (Caniș aureus), vulpea (Vulpes vulpes), câinele enot (Nyctereutes procyonoides), popândăul (Spermophilus citellus). Sunt 15 specii de chiroptere (lilieci), dintre aceastea liliacul de apă (Myotis daubentonii) și liliacul de iaz (Myotis dasycneme) fiind specii indicatoare pentru calitatea apelor. Amenajările piscicole care au fost realizate sunt: Parcul se întinde pe teritoriul administrativ a 9 localități: Municipiul Galați și 8 comune (Tulucești, Frumușița, Folțești, Măstăcani, Vlădești, Oancea, Suceveni, Cavadinești) având în total 18 sate componente. Nu există comunități rurale cu populație mai
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
și 8 comune (Tulucești, Frumușița, Folțești, Măstăcani, Vlădești, Oancea, Suceveni, Cavadinești) având în total 18 sate componente. Nu există comunități rurale cu populație mai ridicată de 5000 de locuitori. Localitățile de pe raza parcului au un profil ocupațional preponderent agricol și piscicol. Suprafețele agricole sunt reprezentate de pășuni, fânețe, vii și pepiniere viticole, livezi și pepiniere pomicole. Pescuitul și acvacultura reprezintă alături de agricultură, activități tradiționale. Amenajările piscicole sunt în sistem semi-intensiv, dispunând în principal de stații de pompare și evacuare a apei
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
de 5000 de locuitori. Localitățile de pe raza parcului au un profil ocupațional preponderent agricol și piscicol. Suprafețele agricole sunt reprezentate de pășuni, fânețe, vii și pepiniere viticole, livezi și pepiniere pomicole. Pescuitul și acvacultura reprezintă alături de agricultură, activități tradiționale. Amenajările piscicole sunt în sistem semi-intensiv, dispunând în principal de stații de pompare și evacuare a apei. Silvicultura nu reprezintă o activitate economică de amploare, pădurea fiind apreciată în zona doar prin valoarea să că resursă economică (material de combustie sau de
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
din România. Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit și Acvacultură este situat în municipiul Galați și a fost înființat în 2002, continuând activitatea din domeniul pisculturii desfășurată anterior în alte două intituții de cercetare din domeniu: "Institutul de Cercetări Piscicole", înființat în 1947, care a fost restructurat în 1981 devenind "Centrul de Cercetare Proiectare pentru Piscicultură, Pescuit și Industrializarea Peștelui Galați". Activitatea de cercetare se desfășoară în următoarelor laboratoare: axându-se pe următoarele direcții : Activitatea de dezvoltare este realizată în
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit și Acvacultură Galați () [Corola-website/Science/326156_a_327485]
-
sub formă de particule mici în bălți, ritmul de dezvoltare și de reproducere al cladocerelor, care dau mai multe generații partenogenetice pe an, este foarte rapid, din care cauză, aceste animale se găsesc în bălți în mari cantități. În apele piscicole cladocerele prezintă mare importanță, întrucât constituie hrana de bază a multor pești.
Cladocer () [Corola-website/Science/330630_a_331959]
-
în grăsimi (până la 13% și chiar 23%). Hrănindu-se cu plancton, această specie nu este concurentă la hrana crapului, care consumă în special, hrană de pe fund. Sângerul consumă plancton vegetal, asigurând o mai bună valorificare a potențialului trofic al bunurilor piscicole, a vegetației dezvoltate în exces.
Sânger (pește) () [Corola-website/Science/330227_a_331556]
-
Ulterior a lucrat în cadrul Direcției Economiei Vânatului din Ministerul Silviculturii, unde printr-o muncă - în mare măsură de pionierat, a abordat munca de gospodărire a apelor de munte cu devotament și curaj, drept care autoritățile i-au dat în grijă fondul piscicol al apelor de munte. Astfel, a reușit populare cu salmonide a lacurilor alpine, amenajarea și repopularea cu puiet a râurilor de munte, precum și modernizarea păstravariilor care existau și construirea altora noi. De asemenea, a sprijinit inaugurarea unor zone de protecție
Paul Decei () [Corola-website/Science/329112_a_330441]
-
cărui denumire în mai multe limbi este identică cu cea din limba română: asprete. Aspretele a fost descoperit în august 1956 de către Nicolae Stoica, student din anul doi al Facultății de Biologie din București, pe timpul pregătirii unei lucrări despre speciile piscicole din baznul superior al Vâlsanului. El a pescuit cu mâna în râul Vâlsan un pește cu solzi cu margini zimțate, aspru la atingere, pe care nu l-a putut identifica în literatura de specialitate, ceea ce l-a făcut să presupună
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
cu lut, cunoscută fiind preferința lui pentru substratul pietros. Trăiește pe fundul apelor râurilor de munte, pe lângă/sub bolovanii sau pietrele mari sau mijlocii din mijlocul râurilor acolo unde curentul e puternic. Răspândirea speciei în Argeș corespundea perfect cu zona piscicolă a lipanului și moioagei, iar în Vâlsan cu porțiunea superioară a zonei moioagei. Aspretele a supraviețuit ca un relict preglaciar numai în Râul Vâlsan într-un areal restrâns cu o lungime de aproximativ 1 km. Râul Vâlsan este un curs
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Romanichthyini include 2 genuri: "Zingel" cu 3 specii ("Zingel zingel", "Zingel streber" și "Zingel asper") și "Romanichthys" cu o singură specie ("Romanichthys valsanicola"): Aspretele este în prezent considerat o specie cu cel mai mare risc de dispariție din toată fauna piscicolă europeană. Aspretele are o raspandire extrem de redusa, fiind in pragul extinctiei. Efectivul aspretelui în momentul când a fost descoperit era mic. În perioada 1958-1966 aspretele era mai abundent în râul Argeș decât în râul Vâlsan. Abundența maximă era în râul
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Complexul enzimatic al mucegaiurilor ce se dezvoltă pe struguri", conducător prof. dr. doc. Dumitru Moțoc; 1968 - conferențiar la disciplinele Tehnologia conservării fructelor și legumelor și Tehnologia generală în industria alimentară; 1968 - secretar științific al Facultății de Tehnologia Produselor Alimentare și Tehnică Piscicolă Galați; 1971 - conducător doctorat pentru domeniul Tehnologia industriilor alimentare; 1975 - profesor universitar la Universitatea din Galați; 1985 - primește distincția de Profesor universitar evidențiat cu titlu onorific acordat de Ministerul Educației și Învățământului; 1987 - distins cu Diploma de onoare a Ministerului
Brad Segal () [Corola-website/Science/331519_a_332848]
-
Crucigenia tetrapedia" (11 specii). Starea microbiologică a râului Răut la izvor este satisfăcătoare, cantitatea totală a bacteriilor heterotrofe variază în limitele admisibile (0,3 - 0,6 mln. cel/ml.), în aval de orașul Bălți bacterioplanctonul sporește de 7-10 ori. Ihtiofauna piscicolă a râurilor Răut și Răuțel este compusă din specii ce aparțin complexului limnofil. Din cele 22 de specii care populează în bazinul Răutului, în sectorul orașului Bălți predomină fufa ("Leucaspius delineatus"), porcușorul ("Gobio obtusirostris") și carasul argintiu ("Carassius gibelio"). În
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
devenit un bun prieten, cu care a scris în colaborare peste 40 de lucrări de specialitate, în 50 de ani. După absolvire, Teodor Nalbant a lucrat ca biolog la Institutul de Studii și Cercetări Hidrotehnice, apoi la Institutul de Cercetări Piscicole. Între 1970-1975, Teodor Nalbant a lucrat la Muzeul Grigore Antipa din București, unde a fost muzeograf principal. Apoi a lucrat la Institutul de Cercetări în Biologie, ca specialist în evoluționism. Teodor Nalbant, de-a lungul a 60 de ani, a
Teodor T. Nalbant () [Corola-website/Science/331045_a_332374]
-
eurihaline, fie dulcicole, fie marine, precum și de specii migratoare. Speciile migratoare (peștii diadromi) întreprind migrațiuni periodice din mare în apele dulci (pești anadromi) și invers (pești catadromi). Pe litoralul românesc al Mării Negre au fost identificate 131 specii de pești (fauna piscicolă de la litoralul românesc cuprinde, potențial, peste 140 de specii și subspecii ), pe litoralul bulgăresc 187, turcesc 167, ucrainean 155, rusesc 112 și pe cel georgian 110 specii. După starea de conservare după criteriile IUCN, 9 specii sunt critic amenințate cu
Peștii din Marea Neagră () [Corola-website/Science/335109_a_336438]
-
hidrobiologie în general și de oceanografie în special. În 1932 Grigore Antipa pune bazele Institutului de Oceanografie de la Mamaia. În 1954, sub auspiciile Comisiei pentru hidrologie, hidrobiologie și ihtiologie a Academiei Române, Institutul de biologie “Traian Săvulescu” și Institutul de cercetări piscicole, se inițiază prin sectorul de biologie marină din Constanța cercetări complexe asupra vieții și condițiilor de mediu din Marea Neagră. La scurt timp, Institutul de Cercetări Hidrotehnice a creat, în 1960, Stațiunea de Cercetări Oceanografice din Constanța și o stațiune de
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
Institutul Delta Dunării Tulcea, care pe parcursul timpului a avut mai multe denumiri: Institutul de Cercetare Proiectare Delta Dunării, Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării (INCDDD Tulcea), ș.a.m.d. Pănă în anul 1990 a întreprins cercetări în domeniul patologiei piscicole, obținând gradele de cercetător științific și apoi cercetător principal gr. III. A condus mai multe proiecte de cercetare in acest domeniu. In 1983 a fost numit șef al Laboratorului de Cercetări Piscicole, iar în 1986 a devenit director al Stațiunii
Vasile Oțel () [Corola-website/Science/332969_a_334298]
-
anul 1990 a întreprins cercetări în domeniul patologiei piscicole, obținând gradele de cercetător științific și apoi cercetător principal gr. III. A condus mai multe proiecte de cercetare in acest domeniu. In 1983 a fost numit șef al Laboratorului de Cercetări Piscicole, iar în 1986 a devenit director al Stațiunii de Cercetare-Producție Maliuc. In 1987, ca urmare a rămânerii fratelui său peste hotare, este înlăturat din cercetare și numit șef de fermă la Ferma Piscicolă Caraorman, ce făcea parte din patrimoniul Institutului
Vasile Oțel () [Corola-website/Science/332969_a_334298]
-
fost numit șef al Laboratorului de Cercetări Piscicole, iar în 1986 a devenit director al Stațiunii de Cercetare-Producție Maliuc. In 1987, ca urmare a rămânerii fratelui său peste hotare, este înlăturat din cercetare și numit șef de fermă la Ferma Piscicolă Caraorman, ce făcea parte din patrimoniul Institutului Delta Dunării. Este reangajat la Secția de Cercetare a aceluiași institut în anul 1988, cu același grad științific și funcție avute anterior (responsabil proiect cercetare, șef laborator). Cîteva tentative de a se înscrie
Vasile Oțel () [Corola-website/Science/332969_a_334298]
-
Dunării, dar și la nivelul întregii țări ca de exemplu “Strategia națională și planul de acțiune pentru conservarea biodiversității. Zone umede’’ (1995-1996). In perioada 2006 -2010 (un an ca pensionar) colaborează la proiectul Natura 2000, fiind principalul evaluator al faunei piscicole de interes comunitar la nivelul întregii țări. In acest sens , întreprinde mai multe expediții de cercetare a ihtiofaunei în multe corpuri acvatice naturale din majoritatea zonelor României. In 2008 este numit expert guvernamental în domeniul Ihtiologiei în negocierile cu Comisia
Vasile Oțel () [Corola-website/Science/332969_a_334298]
-
fost președintele Consiliului Științific al Institutului Delta Dunării. In 1998 obține titlul de doctor în știință la Facultatea de Medicină Veterinară Cluj-Napoca, Catedra de Parazitologie, cu o teză din domeniul Ihtio-parazitologiei și anume, ”Cercetări asupra Diplostomozei la pești în mediul piscicol amenajat și natural din Delta Dunării”. In anul 1992 este ales vicepreședinte al Asociației Parazitologilor din România, iar în anul 2005 vicepreședinte a Societății Ihtiologice din România. Este membru al Societății Europene de Ihtiologie din anul 2001. Este nominalizat de către
Vasile Oțel () [Corola-website/Science/332969_a_334298]
-
ihtiologi, printre care Petru Bănărescu, Theodor Nalbant, Eugene Balon, etc. A descris și publicat cîteva specii în premieră, după cum urmează: A publicat în țară și peste hotare un număr 63 articole științifice, majoritatea din domeniul ihtiologiei, apoi din domeniul patologiei piscicole și un număr mai mic din domeniul herpetologiei și ramuri conexe genofondului sălbatic și protecției acestuia. Lucrările sunt orientate în primul rând pe aspectele de noutate, fiind structurate pe probleme sistematice, ecologice și de protecție. De asemenea, este autorul și
Vasile Oțel () [Corola-website/Science/332969_a_334298]
-
a arătat Bufnilă. Acesta a prezentat și un adăpost pentru observarea păsărilor construit la Caraorman, 'o ofertă foarte interesantă pentru cei care vor să se apropie de păsări, care merg în Deltă, vor să facă fotografii'. Acolo, o fostă incintă piscicolă a fost transformată în observator pentru păsări, într-o zonă unde nu este voie să se pescuiască, să se întindă plase, în cadrul unui proiect în colaborare cu Asociația Ivan Patzaichin - Mila 23.
Dezastru în Deltă. Acord între vânători și ecologiști by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101054_a_102346]
-
lăsat de izbeliște s-a format un ecosistem acvatic cu întinderi de mlaștini, ochiuri de apă, stufăriș, perdele de trestie și stuf. Totodată, în zonă au fost identificate specii din mai multe grupe, respectiv: mamifere, păsări, reptile și amfibieni, faună piscicolă cu peste 90 de specii. În 2015 a fost aprobată o HG prin care Lacul Văcărești era desemnat parc natural. Bineînțeles că procedurile au fost îngreunate și anul trecut a fost semnat actul legislativ prin care această zonă este desemnată
”Delta” Văcărești, impact devastator. Profesor: Inventată de oameni cu interese by Irina Constantin () [Corola-website/Journalistic/104178_a_105470]