9,079 matches
-
Meșotă”) unde a primit numeroase premii și a susținut bacalaureatul cu rezultate excepționale. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie (1932-1936) a Universității din București - fiind printre licențiații cu rezultate foarte bune. În anul 1934 intelectualii și alți oameni din Poiana Sărată care participau la o conferință a profesorului Simion Mehedinți, i-au solicitat să încredințeze unui student din localitate un subiect, ca lucrare de licență, cu tema „Valea Oituzului - studiu geografic”, cu scopul de a sprijini reconstrucția satelor. Simion Mehedinți
Ioan Șandru () [Corola-website/Science/324699_a_326028]
-
redus de turiști în țară, numărul turiștilor străini care vin în pădurea bielorusă este foarte mic. În Polonia, o parte din pădurea Białowieża este protejată, formând Parcul Național Białowieża (Białowieski Park Narodowy), cu o arie de circa . Acolo există și Poiana Białowieża (Polana Białowieska), cu un complex de clădiri care au apraținut țarului Rusiei - ultimul proprietar al pădurii (între 1888 și 1917) când întreaga pădure se afla în granițele Imperiului Rus. Acolo se află un hotel, restaurante și zone de parcare
Pădurea Białowieża () [Corola-website/Science/324705_a_326034]
-
care să aibă o valoare istorică sau documentară. Sub aspect administrativ, după cel de-al doilea război mondial, filia Hărcana a ținut până în anul 1960 de parohia ortodoxă Ploșcoș iar ulterior, în urma desființării acestei parohii a fost afiliată parohiei Turda Poiana, de care ținea și în anul 1972. Dintre preoții care au slujit în Hărcana se pot aminti: Aștilean Grigore, preotul Radu, Gligor Gheorghe și preotul Iepure precum și preotul Hânza Ioan de la parohia Turda Poiana iar mai recent preotul Ioan Vălean
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
parohii a fost afiliată parohiei Turda Poiana, de care ținea și în anul 1972. Dintre preoții care au slujit în Hărcana se pot aminti: Aștilean Grigore, preotul Radu, Gligor Gheorghe și preotul Iepure precum și preotul Hânza Ioan de la parohia Turda Poiana iar mai recent preotul Ioan Vălean, Ioan Bocoș sau preotul Octavian Mesaroșiu. În urma strămutării, biserica a suferit câteva modificări, printre cele mai importante ce pot fi amintite sunt renunțarea la pridvorul aflat pe latura de sud a bisericii dar și
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
Transilvania este și numele satului <Râca>( rămas în toponimicele Râca-Veche, Râca-Nouă, Lacul Râchii). Acest termen apare și în regiunea Târnavelor cu sensul de <groapă mică, făcută în pământ> cu scopul de a marca limitele unei proprietăți. În alte regiuni, ca Poiana Sibiului, înseamnă < a marca, a trage o dungă, o linie, pe pământ, cu o bucată de lemn, ascuțită>, căpătând sensul de <hotar>. De la sensul de <hotar>, s-a ajuns în Muntenia, la sensul încetățenit de <ceartă, sfadă, pismă> datorită faptului
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 100 de hectare. Aria protejată reprezintă o poiană (gol alpin în sudul Vârfului Tomnatec - 1.618 m, la obârșia văii omonime) acoperită cu o mare diversitate floristică, unde vegeteză într-o arie compactă o narcisă din specia "Narcissus radiiflorus", în asocire cu specii de gențiană ("Gentiana clusii") și
Poiana cu narcise Tomnatec - Sehleanu () [Corola-website/Science/324824_a_326153]
-
de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitatelor naturale aflate în arealul parcului. Acesta este situat în nord-estul județului Maramureș, pe teritoriile administrative ale orașelor Borșa și Vișeu de Sus și pe cele ale comunelor Poienile de sub Munte, Repedea, Petrova, Bistra, Moisei și Vișeu de Jos. Parcul natural se află în extremitatea central-nordică a României (în imediata apropiere a graniței cu Ucraina) și cea nord-estică a județului Maramureș, în Munții Maramureșului, grupa muntoasă a Carpaților Maramureșului
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
florisic și peisagistic) ce adăpostește rarități floristice, printre care: afin vânat, floare de colț, bumbăcarița sau vulturica.; Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsinii - arie naturală de tip faunistic instituită în scopul protejării cocosului de mesteacăn, o specie de pasăre din familia fazanilor; Poiana cu narcise Tomnatec - Sehleanu, rezervație naturală de tip floristic și peisagistic creată în scopul protejării unei comunități de narcise din specia "Narcissus radiiflorus" care vegetează la o altitudine de 1600 m. în versantul drept al vârfului Tomnatec (1.618) și
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
județul Maramureș, pe teritoriul administrativ al comunei Băiuț. Aria naturală se află în partea centrală a județului Maramureș în Munții Lăpușului (grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali), în partea nord-estică a satului Poiana Botizii, în apropierea drumului județean (DJ171A) care leagă localitatea Suciu de Sus de Botiza. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr. 5 din 6 martie 2000" publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie
Peștera cu Oase de la Poiana Botizii () [Corola-website/Science/324843_a_326172]
-
milioane de ani a mării preistorice Paratethys. Ansamblul (în aparență un martor de eroziune diferențiala) dă impresia că a fost construit de mână omului. Se întinde pe o lungime de aproximativ zece kilometri și are destul de multe întreruperi. Acces: Mănăstirea Poiana Mărului de riț ortodox, este situată pe teritoriul administrativ al satului Băltăgari din Comuna Bisoca. A fost ctitorita în anul 1730 de către Constantin Mavrocordat fiind un important centru monastic și cultural în secolul al XVIII-lea. Se evidențiază ca fiind
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
importantă pentru valoarea geofondului și genofondului forestier prin specia de Pin silvestru (Pinus sylvestri). Valoarea peisagistica și Mănăstirea Găvanu - cu interes istoric - completează valoarea rezervației. Mănăstirea Găvanu este o ctitorie moșnenească-țărănească, Mănăstirea Găvanu are un istoric, ce începe din 1707. Poiana mănăstirii este unul dintre locurile deosebite ale Buzăului, prin poziționarea la baza unui deal subcarpatic spectaculos, precum și prin izolarea deosebită în care se află. Dacă până în anul 1988 pătrunderea spre Găvanu era greoaie, din anul 1989 prin drumul forestier de
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
omonime. În satul Fișici (comună Bozioru) se înâlnesc izvoare sulfuroase. Spre satul Nucu, pe drumeagul de căruță ce însoțește în aval Gârla Nucului, se întâlnesc izvorașe minerale ("ciuciure" în limbajul localnicilor), de o mare varietate coloristica, olfactiva și gustativa. În Poiana Cozanei, poteca ce urmărește peretele sud-estic al stâncii, întâlnește câteva izvoare sulfuroase. Brăești: Sulfuroase și feruginoase Este format din vestigii rupestre medievale, aflate mai ales în împrejurimile comunelor Bozioru, Colți, Cozieni și Brăești, în zona Aluniș - Nucu - Fișici - Rugionasa. Amenajările
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
face parte din ceea ce mai este cunoscut și sub denumirea de "Athosul Românesc" "Piatră cu semne": Este un bolovan situat pe culmea "Arsenia" limitrof schitului "Piatră Îngăurită" , pe care se conturează multiple impresiuni ce seamănă cu variate urme de animale. Poiana Cozanei se află mai sus de satul Nucu, pe firul apei, după îngrămădirea de stânci ce par să închidă valea. Este împresurata de ziduri de stâncă. În imediata vecinătate domină abruptul vârfului Colcovan (Piatră fetelor) numit și Piatră Șoimului - deoarece
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
să închidă valea. Este împresurata de ziduri de stâncă. În imediata vecinătate domină abruptul vârfului Colcovan (Piatră fetelor) numit și Piatră Șoimului - deoarece ascunde într-o firida neaccesibila locul de cuibărire al șoimilor. Pereți verticali (numiți și "ziduri ciclopice"), limitrofi poienii și care sunt formați pe alternante de strate dure (gresie cu ciment silicios , calcare) cu altele moi (marne, pietrișuri slab consolidate), dispuse vertical. Este un grup de 7 contraforturi de gresie întrepătrunse de vai împădurite, situate asemenea dinților unui pieptene
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
formați pe alternante de strate dure (gresie cu ciment silicios , calcare) cu altele moi (marne, pietrișuri slab consolidate), dispuse vertical. Este un grup de 7 contraforturi de gresie întrepătrunse de vai împădurite, situate asemenea dinților unui pieptene în arealul limitrof poienii. Pe culmea Ivănețu sunt mai multe lacuri care au luat naștere între valuri de alunecare. Cele mai numeroase se află pe valea Hânsarului. Dintre ele se detașează "Lacul Tâlharilor" (sau "Lacul Hânsaru") , mai mare, aflat pe treaptă superioară de alunecare
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
din Vrancea, dintre care cel de la nord de Rotilești - valea Șușiței conține rezerve uriașe de sare pură (1972). În perioada 1962 - 1970 a demonstrat existența unor structuri subvulcanice neogene necunoscute în sectoarele dealul Boteș - valea Izbicioara, Bucium Rodu și Bucium Poieni, de care se leagă o seamă de mineralizații filoniene auro - argentifere și polimetalice (Cu, Pb, Zn). În aceeași perioadă a evidențiat prezența în bazinul Roșia Montană a unor corpuri subvulcanice dacitice necunoscute, asemănătoare cu cele din dealurile Cetate și Cârnic
Justin Andrei () [Corola-website/Science/326175_a_327504]
-
În aceeași perioadă a evidențiat prezența în bazinul Roșia Montană a unor corpuri subvulcanice dacitice necunoscute, asemănătoare cu cele din dealurile Cetate și Cârnic. În 1972 a contribuit decisiv la delimitarea, cu ajutorul unor date geofizice, a corpului subvulcanic de la Roșia Poieni, cel mai mare zăcământ diseminat de cupru și aur din România. În 1999, după o activitate rodnică de 43 de ani, ing. Justin Andrei, cercetător științific gradul I, s-a pensionat de pe funcția de director științific al Institutului Geologic al
Justin Andrei () [Corola-website/Science/326175_a_327504]
-
oameni, printre care și meteorologi și ingineri. În anul 1968 a fost fotografiat un obiect zburător de formă discoidală ce se deplasa lent, la joasă înălțime, deasupra pădurii Baciu, de lângă Cluj. Plecat să se relaxeze alături de prietenii săi într-o poiană din inima pădurii, un bărbat ar fi observat pe cer un obiect mare argintiu, de formă rotundă, aplatizat, care se mișca pe direcția NV-SE, ce aducea cu o farfuire întoarsă. Omul a scos aparatul de fotografiat și a făcut
Contacte cu OZN-uri în România () [Corola-website/Science/326169_a_327498]
-
întâlnirea în gară a Suzanei Pitulice (Maria Voluntaru) și a fraților ei pe care-i escrocase anterior îl determină să ia un tren ce mergea la munte. Cei doi escroci o abordează pe Mimi (Vasilica Tastaman) pe peronul gării din Poiana Țapului, folosind textele din scheciul "Tanța și Costel". Temistocle o cere în căsătorie și obține 5.000 de lei pentru a-l aduce să cânte la nuntă pe Giani Morandi. Părinții fetei (interpretați de Ștefan Mihăilescu-Brăila și Nineta Gusti) îl
Astă seară dansăm în familie () [Corola-website/Science/322530_a_323859]
-
de teatru se juca în acea perioadă o piesă cehă cu acest subiect). Filmul a intrat în faza de producție în vara anului 1971. Filmările au loc în perioada septembrie - noiembrie 1971 și s-au desfășurat la Turnu Severin, Brașov, Poiana Țapului, pe litoralul Mării Negre și la Buftea. Pe lângă actorii profesioniști în film apar și trei regizori: Geo Saizescu, Mircea Mureșan și Gheorghe Naghi, precum și compozitorul Temistocle Popa. Acest film a reprezentat și debutul ca actor al lui Geo Saizescu, care
Astă seară dansăm în familie () [Corola-website/Science/322530_a_323859]
-
pentru o comedie epigonică difuzată 20 de ani mai târziu: Adio, dragă Nela. Câteva dintre frumusețile timpului colorează tipologia variată a „logodnicelor”.”" Câteva cadre din "Astă seară dansăm în familie" (scena abordării lui Mimi de către Temistocle pe peronul gării din Poiana Țapului, cea a sărutului lui Temistocle cu Mary și cea a vizitei făcute de Temistocle la locuința blondei) sunt prezentate în filmul "Expresul de Buftea" (1979).
Astă seară dansăm în familie () [Corola-website/Science/322530_a_323859]
-
Coloman Davidhazy, unde au participat un număr de 114 concurenți. Anul 1952 a marcat o activitate intensă și primul concurs oficial interregional, organizat în ziua de 28 septembrie la cabana Diham. În decembrie 1953 - primul concurs de Orientare - Schi la Poiana Mărului, organizat de timișoreni. Concursurile interregionale se dezvoltă după apariția primului Regulament la nivel național și în alte zone, cum ar fi: Baia Mare, Oradea, Târgu Mureș, Pitești, Craiova și Ploiești care organizează concursuri de Orientare Turistică și participă cu sportivi
Federația Română de Orientare () [Corola-website/Science/322649_a_323978]
-
hărți de Orientare moderne în culori: Oradea, Cupa Poligrafiei, 2 culori și Bușteni, Cupa României (concurs internațional), ediția a III-a, 4 hărți în 4 culori. Primul Campionat Național Individual la Orientare în Alergare are loc în anul 1968 la Poiana Brașov la: seniori, tineret și juniori. Primele titluri de Campioni Naționali la Individual au fost obținute de: Constantin Alexandrescu - juniori, Ileana Chivu (Sculy) și Scarlat Rosetti - tineret, Mariana Abrudan și Klaus Schuller - seniori și Heintz Dezideriu - old boys. Primul Campionat
Federația Română de Orientare () [Corola-website/Science/322649_a_323978]
-
1994. Primul Campionat Național de Orientare al Ministerului de Interne se organizează la Plopeni, județul Prahova în anul 1993. La inițiativa președintelui federației, prof.Constantin Alexandrescu se organizează prima ediție a Cupei Țărilor Latine, în 13 - 15 octombrie 1995, la Poiana Pinului, Buzău, concomitent cu Cupa României, ediția a XXX-a. Tot în acest an s-au obținut rezultate deosebite la Campionatul Mondial de Tineret, 9 -12 iulie 1995, Danemarca în probele individuale: Clasic - Fey Eniko locul IV, Scurtă Distanță-Fey Zsuzsa
Federația Română de Orientare () [Corola-website/Science/322649_a_323978]
-
și valorile accelerației/decelerației instalației (adică în cât timp încetinește telecabina de la viteza maximă în apropierea stației și de la ce distanță începe această încetinire). Cea mai apropiată distanța de decelerare la telefericele din România este cea de la telecabina Capra Neagră (Poiana Brașov), unde încetinește de la viteza de deplasare, destul de aproape de stație (aici este un exemplu). La ora actuală, comandarea instalației se face automatizat, accelerarea telecabinei din stație și decelerarea ei când sosește în stație fiind reglate automat. Personalul de la pupitrul de
Telecabină () [Corola-website/Science/322679_a_324008]