9,035 matches
-
o articulație de tip sincondroză sau este legat de acesta printr-un țesut fibros, fibrocartilaginos sau cartilaginos. Fața inferioară, calcaneană, este și ea articulară, și poate să se articulează cu fața superioară a calcaneului, participând la coaliția (sinostoza) talocalcaneană. Fața posterioară este nearticulară. Osul trigon este cel mai adesea unic și măsoară mai puțin de 1 cm pe axul mare. El poate fi, de asemenea, bipartit (divizat în două părți) sau multipartit (divizat în mai multe părți). Osul trigon fuzionat cu
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
fi, de asemenea, bipartit (divizat în două părți) sau multipartit (divizat în mai multe părți). Osul trigon fuzionat cu tuberculul lateral este numit proces trigonal Osul trigon provine dintr-un centru de osificare cartilaginas secundar, care se formează în partea posterioară a talusului, între 11 și 13 ani la băieți și între 8 și 10 ani la fete. În mod normal, acest nucleu de osificare fuzionează cu tuberculul lateral al talusului în cursul primului an de la apariția sa, participând la formarea
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
talusului, între 11 și 13 ani la băieți și între 8 și 10 ani la fete. În mod normal, acest nucleu de osificare fuzionează cu tuberculul lateral al talusului în cursul primului an de la apariția sa, participând la formarea procesul posterior al talusului. Atunci când această fuziune antrenează formarea unui proces talar posterior mare și intact, acesta este numit procesul talar posterior hipertrofic sau "procesul Stieda." În absența fuziunii centrului de osificare cu tuberculul lateral al talusului, din acest centru de osificare
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
și 10 ani la fete. În mod normal, acest nucleu de osificare fuzionează cu tuberculul lateral al talusului în cursul primului an de la apariția sa, participând la formarea procesul posterior al talusului. Atunci când această fuziune antrenează formarea unui proces talar posterior mare și intact, acesta este numit procesul talar posterior hipertrofic sau "procesul Stieda." În absența fuziunii centrului de osificare cu tuberculul lateral al talusului, din acest centru de osificare se formează un os independent, numit osul trigon. La sportivi și
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
nucleu de osificare fuzionează cu tuberculul lateral al talusului în cursul primului an de la apariția sa, participând la formarea procesul posterior al talusului. Atunci când această fuziune antrenează formarea unui proces talar posterior mare și intact, acesta este numit procesul talar posterior hipertrofic sau "procesul Stieda." În absența fuziunii centrului de osificare cu tuberculul lateral al talusului, din acest centru de osificare se formează un os independent, numit osul trigon. La sportivi și dansatori, osul trigon poate fi comprimat între tibie și
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
vecine prin 3 articulații: articulația talocrurală, articulația subtalară și articulația talocalcaneonaviculară. Articulația talocrurală leagă oasele gambei (tibia și fibula), prin intermediul talusului, de scheletul piciorului. Articulația subtalară unește fața inferioară a talusului și fața superioară a calcaneului prin intermediul fețișoarelor lor articulare posterioare. Articulația talocalcaneonaviculară unește talusul de calcaneu și navicular. Pe talus nu se inseră nici un mușchi, ci numai 11 ligamente sau fascicule ligamentare ale articulațiilor talocrurală, subtalară și talocalcaneonaviculară; tendoanele mușchilor trec pe lângă el, spre a se insera pe diferitele oase
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
talusului se pot însoți de osteonecroza corpului talusului. Prima descripție completă a vascularizației talusului au fost dată de Wildenauer în 1950. "Aportul sangvin extraosos" la nivelul talusului este asigurat de ramurile celor trei artere principale ale gambei respectiv artera tibială posterioară ("Arteria tibialis posterior"), artera tibială anterioară ("Arteria tibialis anterior") și artera peronieră ("Arteria peronea", sin. "Arteria fibularis"). "Artera tibială posterioară" dă 2 ramuri către talus: artera canalului tarsian și artera deltoidiană. "Artera canalului tarsian." Această artera importantă provine de obicei
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
însoți de osteonecroza corpului talusului. Prima descripție completă a vascularizației talusului au fost dată de Wildenauer în 1950. "Aportul sangvin extraosos" la nivelul talusului este asigurat de ramurile celor trei artere principale ale gambei respectiv artera tibială posterioară ("Arteria tibialis posterior"), artera tibială anterioară ("Arteria tibialis anterior") și artera peronieră ("Arteria peronea", sin. "Arteria fibularis"). "Artera tibială posterioară" dă 2 ramuri către talus: artera canalului tarsian și artera deltoidiană. "Artera canalului tarsian." Această artera importantă provine de obicei din artera tibială
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
1950. "Aportul sangvin extraosos" la nivelul talusului este asigurat de ramurile celor trei artere principale ale gambei respectiv artera tibială posterioară ("Arteria tibialis posterior"), artera tibială anterioară ("Arteria tibialis anterior") și artera peronieră ("Arteria peronea", sin. "Arteria fibularis"). "Artera tibială posterioară" dă 2 ramuri către talus: artera canalului tarsian și artera deltoidiană. "Artera canalului tarsian." Această artera importantă provine de obicei din artera tibială posterioară, la 1 cm proximal la originea arterelor plantare medială ("Arteria plantaris medialis") și laterală ("Arteria plantaris
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
artera tibială anterioară ("Arteria tibialis anterior") și artera peronieră ("Arteria peronea", sin. "Arteria fibularis"). "Artera tibială posterioară" dă 2 ramuri către talus: artera canalului tarsian și artera deltoidiană. "Artera canalului tarsian." Această artera importantă provine de obicei din artera tibială posterioară, la 1 cm proximal la originea arterelor plantare medială ("Arteria plantaris medialis") și laterală ("Arteria plantaris lateralis"). Din acest punct, ea se îndreaptă anterior între teaca mușchiului flexor lung al degetelor ("Musculus flexor digitorum longus pedis") și teaca mușchiului flexor
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
corpului talusului și care prin anastomozele intraosoase poate iriga o zonă mult mai mare. Ea îmbrățișează fața internă a ligamentului deltoid al gleznei. Această arteră provine de obicei din artera canalului tarsian. Uneori ea se desprinde direct din artera tibială posterioară; mai rar, ea pornește din artera plantară medială ("Arteria plantaris medialis") care este o ramură a arterei tibiale posterioare. Importanța chirurgicală a acestei artere este evidentă; în fracturile talare ea poate fi unica sursă rămasă a vascularizării arteriale a talusului
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
ligamentului deltoid al gleznei. Această arteră provine de obicei din artera canalului tarsian. Uneori ea se desprinde direct din artera tibială posterioară; mai rar, ea pornește din artera plantară medială ("Arteria plantaris medialis") care este o ramură a arterei tibiale posterioare. Importanța chirurgicală a acestei artere este evidentă; în fracturile talare ea poate fi unica sursă rămasă a vascularizării arteriale a talusului care menține viabilitatea corpului talusului. În primul rând, întrucât cele mai multe fracturi ale talusului apar în dorsiflexie și inversiune, țesuturile
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
cu ramura perforantă a arterei peroniere ("Ramus perforans arteriae fibularis"). Artera sinusului tarsian trimite direct mai multe ramuri în talus irigându-l abundent lateral. "Artera peronieră" numită și "artera fibulară" dă ramuri mici care se unesc cu ramurile arterei tibiale posterioare, formând o rețea posterioară în jurul talusului, însă contribuția acestei artere în vascularizația talusului este nesemnificativă. "Ramura perforantă a arterei peroniere" ("Ramus perforans arteriae fibularis") contribuie la formarea arterei sinusului tarsian. Talusul este solid fixat între cele două maleole, care în
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
arterei peroniere ("Ramus perforans arteriae fibularis"). Artera sinusului tarsian trimite direct mai multe ramuri în talus irigându-l abundent lateral. "Artera peronieră" numită și "artera fibulară" dă ramuri mici care se unesc cu ramurile arterei tibiale posterioare, formând o rețea posterioară în jurul talusului, însă contribuția acestei artere în vascularizația talusului este nesemnificativă. "Ramura perforantă a arterei peroniere" ("Ramus perforans arteriae fibularis") contribuie la formarea arterei sinusului tarsian. Talusul este solid fixat între cele două maleole, care în același timp îi oferă
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
această cauză, luxația la acest nivel este destul de rară. Suplimentar, cele două maleole formează un sistem de direcție împiedicând deplasarea laterală a talusului - rol care revine în special celei laterale (peronieră, care coboară mai mult dect cea medială tibială). Deplasarea posterioară este prevenită de marginea posterioară a epifizei distale a tibiei. Prin poziția lui, talusul are rol atât în statică, cât și în dinamică. Astfel, în statică, talusul primește toată greutatea corporală de la tibie și o transmite în jos calcaneului și
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
nivel este destul de rară. Suplimentar, cele două maleole formează un sistem de direcție împiedicând deplasarea laterală a talusului - rol care revine în special celei laterale (peronieră, care coboară mai mult dect cea medială tibială). Deplasarea posterioară este prevenită de marginea posterioară a epifizei distale a tibiei. Prin poziția lui, talusul are rol atât în statică, cât și în dinamică. Astfel, în statică, talusul primește toată greutatea corporală de la tibie și o transmite în jos calcaneului și anterior spre degete, prin navicular
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
spre tuberozitatea calcaneeană. Articulațiile subtalară, talo-calcaneo-naviculară - împreună cu cea calcaneo-cuboidiană, deși distincte anatomic și cu ax propriu individual, se comportă ca o unitate funcțională, deoarece mișcările se fac în jurul unui ax rezultant, sau de compromis. Acest ax trece oblic spre inferior, posterior și lateral prin colul talusului, sinus tarsi și străbate calcaneul ieșind pe fața lui laterală în apropierea trohleei peroniere. Înafară de acest ax, mai există și unul transversal al articulației talo-crurale și unul sagital al articulației medio-tarsiene - în jurul căruia se
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
din articulația talocrurală sunt flexia dorsală (flexia) și flexia plantară (extensia) a piciorului, care se fac așadar în jurul unui ax transversal ce unește vârful celor două maleole trecând prin corpul talusului. Datorită trohleei talusului, care este mai lată anterior decțt posterior, în sindesmoza tibio-fibulară apar în tipul flexiei dorsale și plantare a piciorului mișcări de apropiere și depărtare între oasele gambei. Dacă - așa cum a fost menționat mai sus talusul este solidar cu gamba în mișcările piciorului, în flexia dorsală se solidarizează
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
în mișcările piciorului, în flexia dorsală se solidarizează cu acesta din urmă. Atât în flexia dorsală cât și în cea plantară, unul dintre elementele care limitează cursa de flexie, este colul talusului, care intră în contact cu marginile anterioară, respectiv posterioară a scoabei tibio-peroniere. În tabel sunt redate denumirile după Terminologia Anatomica (TA) 1998. Talusul - prin fața sa superioară, contribuie la formarea limitei profunde a regiunii dorsale a piciorului. Prin planul osteo-articular - în care talusul este inclus, regiunea dorsală este separată de
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
TA) 1998. Talusul - prin fața sa superioară, contribuie la formarea limitei profunde a regiunii dorsale a piciorului. Prin planul osteo-articular - în care talusul este inclus, regiunea dorsală este separată de regiunea plantară. Prin suprafața sa medială, talusul contribuie la formarea părții posterioare a canalului tarsian. Talusul - la acest nivel, servește ca loc de inserție al unor septuri fibroase cu origine la nivelul retinaculului flexorilor, septuri care delimitează culise fibroase prin care trec mușchii tibial posterior, flexorul lung al degetelor și flexorul lung
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
sa medială, talusul contribuie la formarea părții posterioare a canalului tarsian. Talusul - la acest nivel, servește ca loc de inserție al unor septuri fibroase cu origine la nivelul retinaculului flexorilor, septuri care delimitează culise fibroase prin care trec mușchii tibial posterior, flexorul lung al degetelor și flexorul lung al halucelui. Talusul este acoperit în proporție de aproximativ 60% din suprafața sa de cartilaj și face parte din articulația talocrurală. Pe el nu se inseră nici un mușchi, dar compensator prezintă o mulțime
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
face parte din articulația talocrurală. Pe el nu se inseră nici un mușchi, dar compensator prezintă o mulțime de inserții capsuloligamentare. Are un aport sangvin deficitar. Vascularizația lui este asigurată de ramurile celor trei artere principale ale gambei respectiv artera tibială posterioară (prin artera canalului tarsian și artera deltoidiană), artera tibială anterioară (prin artera sinusului tarsian și ramuri pentru fața superioară a colului talusului) și artera peronieră (contribuția acestei artere în vascularizația talusului este nesemnificativă). În cazul când linia de fractură a
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
lor este compromisă, evoluând cu necroză avasculară. Interlinia articulară talo-crurală se poate palpa prin mișcări pasive de flexie și extensie aplicate piciorului. Anterior, această interlinie se palpează pe părțile laterale ale mănunchiului de tendoane musculare aflate pe dorsul piciorului, iar posterior lateral și medial de tendonul ahilean. Capul talusului se palpează pe fața postero-laterală a piciorului, anterior de maleola fibulară sau, cu piciorul în valgus medio-distal de maleola tibială. Între cele două maleole, ventral și distal, se palpează proeminența unghiului ventro-lateral
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
profil a gleznei sau piciorului, precum și în incidența oblică pentru articulația talo-calcaneeană. Pe radiografia de față a gleznei se identifică alături de talus și interlinia articulară a gleznei (tibio-fibulo-talară), iar pe cea de profil alături de talus (cu capul, colul și procesul posterior), spațiul articular talo-crural, articulația talo-naviculară, precum și articulația talo-calcaneeană. Tot pe radiografia de profil, se poate observa arhitectura regiunii, remarcându-se continuitatea traveelor osoase din tibie spre talus și calcaneu, iar de aici spre restul plantei. La sfârșitul celei de-a
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
laterală a talusului printr-o bandă osoasă subțire. Adâncitura de pe fața superioară a talusului separă viitoarea porțiunea articulară proximală (trohleea talusului) de capul talusului aflat distal, în timp ce adâncitura de pe fața inferioară a talusului separă viitoarele fețe articulare calcaneene anterioară și posterioară și coincide cu poziția șanțului talusului. La 2,5-3 luni postnatal, colul talusului este bine delimitat. Osificare procesului lateral al talusului începe în jur de 5 luni, la fel ca și dezvoltarea sinusului tarsului; la 7 luni regiunea colului talusului
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]