8,957 matches
-
rămas la fratele Petre C. Pena, a ajuns la nepotul lor, Marin Scarlat, care l-a dat spre publicare. În povestire, previziunile autorului au mari analogii cu colectivizarea și cooperativizarea (coop-uri, gradinițe, ..), dovedindu-se un bun analist social de anticipație. Prozatorul Constantin Stan (1951 - 2011), în "Ziarul de Duminică", din 28 septembrie 2001, în articolul "Un caz ciudat", vorbește despre faptul că Pena, prin povestirea sa il devansează pe Orwell. În volumule sale „Fotografii la periscop” și „Secvențe de istorie literară
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
eseu contemporan”, care cuprind studii și articole despre Radu Grămăticul, Grigore Gellianu, Șt. O. Iosif, Gala Galaction, Ion Pena, Constantin Noica, Marin Preda și Mircea Scarlat, Stan V. Cristea îl numește pe Pena: Un scriitor „fantazian” nedreptățit . Profesorul, ziaristul și prozatorul Victor Marin Basarab afirma în 2001: „Moneda fantazienilor” ar trebui pusă în circulație și așezată într-o exactă comparație cu proza urmuziană, într-o corectă înțelegere a vizionarismului sud-est european și, de ce nu, la baza teatrului absurdului ionescian. Acum, în
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
(n. 13 martie 1831, Roman - d. 11 mai 1897, Roman) a fost un autor didactic, poet, prozator, publicist și traducător român din generația Unirii de la 1859. Pedagog de vocație, a fost un militant al ideii naționale și a ocupat funcții administrative importante în sistemul de învățământ românesc din Principate și Vechiul Regat, în a doua jumătate a
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
(n. 27 octombrie 1914 - d. 23 decembrie 2001) a fost un eseist, critic teatral și literar, istoric literar, scriitor, prozator și poet polonez. A fost membru în colectivul redacțional al săptămânalului literar-artistic "Kuznica" între 1945 și 1948. A fost unul dintre organizatorii Institutului de cercetări literare, din 1949 profesor la catedra de romanistică din cadrul Universității din Wrocław, iar din 1952
Jan Kott () [Corola-website/Science/333257_a_334586]
-
(n. 20 Octombrie 1956) este un cunoscut prozator, dramaturg și etnolog roman. In anul 2006 a aparut in Dicționarul biografic al literaturii române române, vol. I (A-L), Pitești, Editura Paralela 45. Deasemena este membru al Uniunii Scriitorilor. S-a născut pe 20 Octombrie 1956, în satul Șcheia
Isidor Chicet () [Corola-website/Science/333238_a_334567]
-
(n. 11 noiembrie 1930, la Sikorzyce, lîngă Tarnów - d. 11 august 1991, Skierniewice) a fost un scriitor, poet, prozator și traducător polonez. A absolvit facultatea de filologie din cadrul Universității Jagiellone din Cracovia. Primele două volume de versuri, "Învăț să vorbesc" ("Uczę się mówić", 1953) și "Comparații" ("Porównania", 1954), publicate la Cracovia în timpul studiilor la Facultatea de Filologie a Universității
Tadeusz Nowak () [Corola-website/Science/333261_a_334590]
-
Dumitru Ghiță, director Biblioteca Alexandru Odobescu- Călărași”- fragment din scrisoarea trimisă de juriul concursului “Alexandru Odobescu” - Călărași, 2002 · „Rar mi-a fost dat să citesc o proză atât de puternică precum „Colonia Subterană” de Cristian Meleșteu! Poate de la așa-numiții „prozatori rurali”, de care nici Argeșul n-a dus lipsă în ultimele decenii, care cunoșteau „de la masa lor” realitatea pe care mizau. Gestul sinuciderii încheie o proză plină de simboluri și metafore, care se citește cu sufletul la gură, ca un
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
a dus lipsă în ultimele decenii, care cunoșteau „de la masa lor” realitatea pe care mizau. Gestul sinuciderii încheie o proză plină de simboluri și metafore, care se citește cu sufletul la gură, ca un roman polițist, și care anunță un prozator excepțional” Prof univ( membru al Uniunii Scriitorilor) Sergiu I. Nicolaescu, Revista Argeș și Săgetătorul 2002 · „Cristian Meleșteu are vocația de a se răstigni pe fiecare carte pe care o scrie, răsplată fiindu-i extazul. (...) o carte bizară, care parodiază epopeea
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
Ultimul pahar de vin”, „Săgetătorul” - 07.X.2003 · „Cristian Meleșteu se apropie de Marin Preda prin realismul crud, de Fănuș Neagu prin fantasticul și metafora autentică și de Nicolae Velea prin crearea de situații - șoc sau situații „sucite”. Dar tânărul prozator, care ține singur și sigur condeiul în mână, demonstrează pe tot parcursul acțiunii că e stăpân și este el însuși. M-am convins că avem de-a face cu un autentic prozator” Ion Lică - Vulpești (membru USR), „Săgetătorul”, 27 ianuarie
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
de situații - șoc sau situații „sucite”. Dar tânărul prozator, care ține singur și sigur condeiul în mână, demonstrează pe tot parcursul acțiunii că e stăpân și este el însuși. M-am convins că avem de-a face cu un autentic prozator” Ion Lică - Vulpești (membru USR), „Săgetătorul”, 27 ianuarie 2004 · „Proza lui Cristian Meleșteu este, în același timp, jurnal, observație psihologică, meditație pe tema suferințelor lui Iov, poem închinat femeii-obsesie și, paradoxal, nu e nimic din toate acestea. E radiografia unei
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
O privire panoramică poate echivala creația lui Cristian Meleșteu cu o uriașă pictură naivă, neînrămată și neînrămabilă, în care culoarea - cuvânt se comportă cameleonic și polifonic”. Adrian Sămărescu, (prof. univ. dr.- Univ. Pitești, director editura Tiparg) „Argeș” - decembrie 2003 · Tânărul prozator are darul de a scoate în evidență întâmplări senzaționale în absurdul lor, niște adevărate parabole ale timpului nostru scrise cu o candoare a la Salinger, o candoare bine jucată, de altfel. Cristian Meleșteu este un prozator interesant și savuros, el
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
Argeș” - decembrie 2003 · Tânărul prozator are darul de a scoate în evidență întâmplări senzaționale în absurdul lor, niște adevărate parabole ale timpului nostru scrise cu o candoare a la Salinger, o candoare bine jucată, de altfel. Cristian Meleșteu este un prozator interesant și savuros, el scrie vădit cu plăcere, dând frâu liber imaginației creatoare de scene absurde, realiste, onirice, planurile acestea neîncurcându-se unele pe altele, lumile acestea paralele conviețuind firesc. Augustin Doman, revista Arges, nr 11/ noiembrie 2012 Drame bufe
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
ruperi de logică cu potențial de enervare (pentru cititorul care preferă să secondeze construcția). Textele lui Cristian Meleșteu sunt ca un foc de artificii, exuberante, colorate, simpatice. Prezentul volum reușește să îl aducă pe Cristian Meleșteu (din nou) în rîndul prozatorilor care promit. Reușește să demonstreze talentul unui autor foarte tehnic și stăpîn pe scriitură. http://www.uniuneascriitorilor-pitesti.ro/ http://www.tracusarte.ro/?p=1885 http://cristian-melesteu.blogspot.ro/?m-1 http://www.tracusarte.ro/?p=2520
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
(n. 5 noiembrie 1939, București) este un prozator român, membru al Uniunii Scriitorilor. Tatăl său, Bălănoiu Gheorghe, a fost inginer cu studii la Berlin. Mama, Bălănoiu Paraschiva (născută Rădulescu), a fost fiica de mare mutilat de război (1877). Urmează școala elementară "Romanescu", în fostul cartier Uranus, apoi Colegiul
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]
-
oglinzi de bâlci, toată această acumulare, care este românul «Portret de Femeie», ascunde, precum un fruct amar, un sâmbure încă și mai neplăcut la gust: marea resemnare...". (Bogdan Popescu, "Scrisul și patimă revanșei" în Caiete Critice Nr. 12/2003 (194))" ""...Prozatorul nu a fost un răsfățat al criticilor, nu a încercat (programatic poate) să apară în lumina efemera a reflectoarelor, nu a făcut parte dintr-o grupare literară anume. A preferat discreția, s-a ferit de zgomot și și-a văzut
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]
-
același timp și descrieri reușite ale spațiului străbătut de personaje sau ale vestimentației și gesturilor oamenilor. Autorul folosește în numeroase cazuri surpriza ca modalitate epică de desfășurare a acțiunii, înfățișând uneori întâmplările cu totul altfel decât s-ar aștepta cititorii. Prozatorul Dénes Jónás considera că romanul "Fiii omului cu inima de piatră" este o „operă eminamente lirică în care scenele de măcel, de un realism vădit față de celelalte romane ale prozatorului, reprezintă ilustrarea războiului absurd pe care îl duc soldații din
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
uneori întâmplările cu totul altfel decât s-ar aștepta cititorii. Prozatorul Dénes Jónás considera că romanul "Fiii omului cu inima de piatră" este o „operă eminamente lirică în care scenele de măcel, de un realism vădit față de celelalte romane ale prozatorului, reprezintă ilustrarea războiului absurd pe care îl duc soldații din armata austro-ungară, deseori împotriva propriilor confrați revoltați”. Romanul "Fiii omului cu inima de piatră" a fost tradus în mai multe limbi străine: germană („Der Mann mit dem Herzen Steinernen”, "Pester
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
(n. 13 mart. 1913, Nesfoaia, fost jud. Hotin; d. 22 sept. 1994, Botoșani a fost un prozator, folctorist si publicist român. A absolvit școala primară în satul natal, Seminarul Teologic (1927-1935), Facultatea de Teologie din Chișinău (1935-1939), fapt deosebit de rar pentru aceea perioadă, având în vedere ca preoții făceau numai seminarul teologic, apoi finalizează Seminarul Pedagogic Universitar
Alexandru Bardieru () [Corola-website/Science/334604_a_335933]
-
Sacerdotală (1941), Povățuitor pentru suflet și viață (1943), dar, din cauza condițiilor neprielnice, nu a reușit să-și publice în volum versurile, proza și culegerile folclorice, lucru regretabil, mai ales că nuvele sale din această perioadă demonstrează un remarcabil talent de prozator: Pe drum de iarnă, Icoane de la țară, Presimțire, Visul Lisavetei lui Nilici. În Botoșani a funcționat ca preot la Biserica „Duminica Mare”, continuându-și activitatea literară și de cercetare, scriind cărți de povești și publicând în presa locală și națională
Alexandru Bardieru () [Corola-website/Science/334604_a_335933]
-
în 15 capitole numerotate cu cifre arabe și fără titluri. Potrivit criticii literare, Mircea Eliade s-ar fi inspirat în scrierea acestei nuvele de o întâmplare reală petrecută cu câțiva ani în urmă pe lacul Snagov, la care a asistat prozatorul Ioan Alexandru Brătescu-Voinești. Povestitorul ar fi mărturisit public că a asistat la fermecarea unui șarpe acvatic de către localnicul Nicolae Pescaru în timp ce se afla într-o luntre la pescuit pe acel lac; pescarul i-a mărturisit ulterior că a învățat vraja
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
pentru marile mituri cosmogonice, având o intuiție a misterului și un dar al evocării care șterge frontiera ce desparte realitatea cotidiană de miraculos. „Literatura lui înfăptuiește o remarcabilă prospectare a lumii interioare, înspre acele zone-limită de ordin abisal”, concluzionează criticul. Prozatorul este interesat de un fantastic de origine folclorică, ce încorporează elemente mitice și religioase. Criticul Șerban Cioculescu considera că autorul exploatează teme fantastice din folclorul universal „cu luciditate, dar și cu o dexteritate însușită din lecturile englezești”. Scrierile sale au
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
nemulțumit de începutul nuvelei pe care a descris-o ca fiind „lâncedă”. Academicianul Eugen Simion afirma că „Șarpele” lui Eliade este „o frumoasă poveste în care erosul, magia, simbolul, feericul se întâlnesc grație unei bune tehnici de a organiza surpriza”. Prozatorul, eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu o considera ca fiind „una dintre cele mai frumoase fabule ale literaturii române moderne”, născută dintr-un elan nocturn irațional. Nuvela „Șarpele” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Andronic und
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
deosebită sensibilitate și evocarea unei comuniuni indestructibile între om și natură. Colecția de povestiri "" a fost scrisă în scopul de a reaminti o serie de întâmplări adevărate trăite de Mihail Sadoveanu și de tovarășii săi în expedițiile lor de vânătoare; prozatorul constată cu regret că întâmplările petrecute în „Țara dincolo de negură” din bălțile Dunării și personajele cunoscute atunci au început să fie uitate de prietenul său George Topîrceanu și încearcă astfel să salveze acele amintiri chiar dacă trecerea timpului face ca poveștile
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
colaborare cu N.N. Beldiceanu volumul "Povestiri vânătorești" (1852) de Ivan Turgheniev; traducerea lor a fost publicată în 1901 de către Tipografia M. Saidman din Fălticeni, fiind semnată cu pseudonimul Ilie Pușcașu. Edițiile ulterioare ale traducerii au purtat titlul "Povestirile unui vânător". Prozatorul a scris o prefață la ediția revizuită publicată în 1909 de către Institutul de Arte Grafice și Editură Minerva din București. În prefața traducerii el mărturisea că vânătoarea a fost o lungă perioadă pasiunea sa dominantă și își justifica entuziasmul juvenil
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
realizate în atmosfera îmbâcsită de fum de țigară din cluburile orășenești. Într-o prefață intitulată „Despre această țară și despre vânat și pescuit” datată 1 octombrie 1936 și care făcea parte din volumul "Istorisiri de vânătoare" (Ed. Cugetarea, București, 1937), prozatorul scria astfel: „Fără îndoială că vânatul și pescuitul sunt cele mai vechi sporturi, cu observația că s-au născut sub presiunea necesității și n--au devenit divertisment decât cu timpul. Pescuitul primitivilor era agerime; vânatul - forță și rezistență. Omul de azi
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]