8,966 matches
-
să nu remarci că Iorga se află deja acolo... ", Călinescu, op. cit., p. 542. 61 Acest epitet poate fi găsit frecvent în "Neamul românesc", mai ales în perioada conflictelor politice din 1933 62 Șeicaru, op. cit., p. 78 63 Tudor Vianu, Arta prozatorilor români, București, 1941, p. 153 64 În 1911, un jurnalist francez a criticat presa română, afirmînd că "românii au un talent neîntrecut să se insulte prin presă". Iorga a replicat, citînd exemple de insulte din presa franceză și de acțiuni
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
CUȘNARENCU, George (27.I.1951, Dorohoi), prozator. Este fiul Elvirei și al lui Boris Cușnarencu, funcționar. Familia se stabilește în București, iar C. urmează aici cursurile gimnaziale și liceale, absolvind în 1977 Facultatea de Limba și Literatura Română, secția română-engleză. Frecventează cenaclul universitar de proză Junimea. Funcționează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
Volumul nu iese în afara traforului de grup, menținându-se pe linia polemică a sfidării canonului oficial de proză, a procesului intentat în paralel literaturii, dar și vieții, de un profesionist cu mâna formată, evident, la școala gazetăriei. Tușeul original al prozatorului - pregnant și în scrierile următoare - rezultă din capacitatea sa, puțin obișnuită, de a stăpâni cu mână fermă registre eterogene ca apartenență, într-o structură de orientare centrifugă, care funcțional rămâne coerentă, fiindcă servește o teoremă unică. C. își compune povestirile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
, Vartan (21.X.1936, Constanța), prozator și publicist. Este fiul lui Haciadur Arachelian, comerciant, și al lui Supie (n. Ovanesian). După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București (1965), îmbrățișează cariera jurnalistică: redactor la „Scânteia tineretului” (1965-1970) apoi, până în 1999, cu două întreruperi, în 1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285411_a_286740]
-
Secretul femeii dispărute, București, 1996; Misterul din strada Paris, București, 1998; Judecata de apoi, București, 2000; Liberul arbitru, București, 2002. Repere bibliografice: Piru, Poezia, II, 518-520; Constanța Buzea, „Orion, constelația mea”, AFT, 1977, 2; Nicolae Ciobanu, O poetă și un prozator, LCF, 1977, 5; Mihai Dinu Gheorghiu, Trecere și petrecere în poezie, CL, 1977, 9; Andrei Roman, Documentele unei atitudini, LCF, 1978, 25; Ulici, Prima verba, II, 110-112; Pompiliu Marcea, Prima carte despre C. Stere, CNT, 1979, 4; Mihai Ungheanu, „C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288323_a_289652]
-
, Șerban (pseudonim al lui Șerban Ioan Denk; 10.V.1945, București), poet, dramaturg și prozator. Este fiul Serenei și al lui Adolf Gheorghe Denk, inginer silvic, descendent al unei familii austriece din Bucovina. După clasele primare urmate în comuna Ceahlău (județul Neamț) și studiile liceale la Liceul „G. Bacovia” din Bacău, a absolvit, în 1968
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
dar și pe Marian Papahagi, Ion Vartic, Mircea Iorgulescu și Laurențiu Ulici. Eseul e reprezentat de N. Steinhardt, Nicolae Manolescu și Octavian Paler, de Mircea Malița și Florin Mugur, după cum nu lipsesc „Școala de la Târgoviște” (sintagma e lansată de C.), prozatori ca Mihai Sin, Mircea Nedelciu ș.a. Prin câteva „note sociografice”, într-un volum din 1981 este avansat conceptul de generație (serii, grupuri, pe sistem filatelic), care avea să facă o carieră strălucitoare în anii ’80. SCRIERI: Un loc geometric, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286566_a_287895]
-
, Marin (12.V.1921, București - 21.X.1994, Constanța), prozator. După absolvirea liceului bucureștean „Mihai Viteazul” (1941), urmează, între 1945 și 1949, studii de drept. Participă la al doilea război mondial ca sublocotenent în rezervă, prozele sale de mai târziu descriind de regulă universul absurd-apocaliptic al războiului și tragicele bulversări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
propria formulă și schițele de acum sunt fragmente caricatural-absurde ale textelor anterioare: fie metafore dezvoltate ale războiului (Ceasul viu), fie „parabole dramatizate” pe tema morții (Cumătra joacă loto), fie „satire audio-vizuale” în registrul absurdului, fie îmbină fabula cu straniul (Casa). Prozatorul depășește faza minimalistă în textele din Păsări subterane (1972), unde, silit să evolueze pe spații mai ample sau să articuleze un discurs epic, se retrage în cele din urmă în aceeași cochilie a bizareriei ca formulă de construcție. În nuvela
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
, Aurel Dragoș (16.I.1942, Buda, j. Lăpușna - 20.V.2005, New York), prozator și eseist. A absolvit Liceul „Mihai Viteazul” din Turda și Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1964). În 1968, 1970 și în 1980 beneficiază de burse de studii în Statele Unite ale Americii, la San Paul University, Iowa, și la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
destinul scriitorului, București, 1972; Marile iubiri, București, 1977. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, „După-amiază neliniștită”, GL, 1967, 27; Nicolae Manolescu, „Singuri”, CNT, 1969, 13; Dana Dumitru, Autonomia intelectuală a romanului, RL, 1970, 47; Al. Dobrescu, „Scarabeul sacru”, CRC, 1970, 50; Dimisianu, Prozatori, 116-122; Stănescu, Cronici, 129-138; Protopopescu, Volumul, 206-211; Nicolae Manolescu, Două cărți de critică, RL, 1973, 9; Constantin, Prozatori-critici, 115-119; Petrescu, Scriitori, 109-112; Iorgulescu, Rondul, 160-163; Ungheanu, Arhipelag, 157-161; Laurențiu Ulici, Tensiunea lucidității, CNT, 1977, 42; Roxana Sorescu, Dincolo de veleitate, talentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
îndeosebi sunt imagini și stări zugrăvite în așa fel încât culorile să cânte, lăsând să se întrezărească acele semnificații accesibile doar unui inițiat. Încrezător dintotdeauna în „virtutea cuvântului”, arhitectul de elită se arată a fi, în scrierile lui, și un prozator plin de seducții. SCRIERI: Introducere în studiul arhitecturii, București, 1926; Palladio, București, 1928; Arcade, firide și lespezi, București, 1932; Izvoare și popasuri, București, 1934; ed. îngr. și introd. Adrian Anghelescu, București, 1977; Lumina românească, București, 1937; Pătrar de veghe, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
, Constantin (7.IX.1887, Milcov, j. Olt - 22.VII.1933, Sighetu Marmației), poet, prozator și publicist. Își ia licența în drept și obține doctoratul în același domeniu la Paris (1911). Apoi, după mai multe perindări prin țară, se stabilește în 1919 la Sighetu Marmației, localitate în care va rămâne tot restul vieții. Aici va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
, Grigore (26.I.1940, Șigău, j. Cluj), prozator. Este fiul Mariei (n. Todean) și al lui Todor Zanc, țărani. Urmează școala primară în satul natal, își continuă învățătura la Dej (1950-1956) și la Liceul Pedagogic din Cluj (1960-1961), iar între 1964 și 1969 este student al Facultății de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
TEODORESCU, Cristian (10.XII.1954, Medgidia), prozator. Este fiul Constanței Teodorescu (n.Teodorescu), funcționară, și al lui Vladimir Teodorescu, inginer. Urmează la București școala generală (1961-1970), Liceul „George Coșbuc” (1970-1974) și cursurile Facultății de Filologie, secția română-engleză (1976-1980). Între timp lucrează ca muncitor (1975-1976), merceolog (1976-1978), iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
Tapetul îi sunt tipărite în volumul colectiv Desant ’83, iar prima carte, volumul de proză scurtă Maestrul de lumini, îi apare în 1985, fiind distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor și cu Premiul Fundației „Liviu Rebreanu”. Salutat de critici ca un prozator stăpân pe mijloace și cu un univers bine conturat încă din paginile de început, T. cercetează cu bonomie malițioasă comportamente de navetiști, stagiari, pensionari, poștași, funcționari sau muncitori pe șantiere, ființe care evoluează mecanic și stereotip într-o lume derizorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
de om lipsit de vocație profesională pentru o viață marginală pe șantiere sordide și în vagoane dezafectate, părând să nu fie la înălțimea propriei sale căutări, încât inițierea rămâne fără obiect. Este numai unul din singuraticii a căror existență măruntă prozatorul o observă cu înțelegere, evitând în egală măsură sarcasmul facil și emoția ieftină. În finaluri adesea incerte, aceste personaje se estompează și dispar. După o febrilă activitate de jurnalist în perioada imediat postdecembristă, T. revine pe scena literară cu o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
Tainele inimei”, București, 1988; Faust repovestit copiilor lui..., București, 1991; Povestiri din lumea nouă, București, 1996; Îngerul de la benzinărie, Pitești, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Povestitori II, RL, 1985, 18; Marian Papahagi, Școala cotidianului, TR, 1985, 27; Nicolae Manolescu, Un prozator realist, RL, 1985, 35; Iorgulescu, Prezent, 327-330; Dan Culcer, „Maestrul de lumini”, VTRA, 1986, 3; Dimisianu, Subiecte, 270-275; Holban, Profiluri, 430-432; Mircea Iorgulescu, Lozul cel mare, RL, 1988, 37; Ioan Buduca, Cercul care se închide, AFT, 1988, 10; Florin Manolescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
, Serafim (16.III.1935, Vancicăuți - Hotin), prozator și eseist. Este fiul Mariei (n. Bordeianu) și al lui Teodot Saca. Rămas orfan de ambii părinți - tatăl cade în august 1944 în război, iar mama moare de tifos în 1945 - , S. va fi crescut de un unchi, apoi de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
a pornirilor sale nu se stinge. Nevoia de rezistență, de luptă îi reînnoiește puterile secătuite și el pornește spre alte vămi. În schimb, în romanul Linia de plutire există numai învinși, oameni înecându-se în inerție, stereotipie („uniformizare”, după cum spune prozatorul), în neîmplinire. Puterea inerției este irezistibilă, e hăul care înghite omul, factorul care îl depersonalizează și îl transformă într-un naufragiat, într-un obiect rătăcit în niciunde. Linia de plutire prezintă radiografia provincialismului ca mentalitate și fenomen social: închistare, incultură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
91; Mihai Cimpoi, Fenomenologia inerției, RL, 1991, 26; Dan Mănucă, Un romancier și trei personaje, LCF, 1991, 32; Nicolae Popa, Între Potop și Apocalipsă, „Sfatul Țării”, 1992, 220-224; Ioan Adam, Dincolo de oceanul Prut, „Vocea României”, 1994, 122; Laurențiu Ulici, Un prozator basarabean, RMB, 1994, 1 323; Vladimir Beșleagă, Linia Serafim, „Contrafort”, 1995, 5-6; Victor Teleucă, Cine suntem?, „Moldova suverană”, 1995, 43-44; L. Dorian, „Basarabia în Gulag”, „Porto-Franco”, 1996, 2; Nicolae Negru, Înțelegerea suferinței, „Basarabia”, 1996, 5-6; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 195-196
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
RĂDULESCU, Neagu (26.XII.1912, București - 3.VI.1972, București), prozator. Este fiul Ecaterinei Rădulescu, balerină, și al lui Radu Rădulescu, funcționar. Urmează la București cursurile primare (la „Sf. Iosif”) și secundare (Liceul „Sf. Sava”), apoi Facultatea de Litere și Filosofie, al cărei licențiat devine în 1936. Talent precoce și fire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
prezenți. De altfel, scriitorul își va însoți opera literară cu desenele proprii, caricaturistul, care își alege modelele îndeosebi din lumea literar-artistică și sportivă, numărându-se între cei mai apreciați profesioniști ai genului. Dragostea noastră cea de toate zilele anunța un prozator cu ochi de caracterolog și de umorist, recrutându-și materia din lumea mahalalei bucureștene, a vieții de provincie și a mănăstirii. Dacă se adaugă și lumea cazonă, școlărească și sportivă, sunt aici principalele ținte asupra cărora moralistul R. își fixează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
origini până în prezent din 1941, îl plasa în secțiunea Momentul 1932, menționându-l, după Mircea Damian și Stoian Gh. Tudor, la „umorul proletar”: „evocă umoristic, pe urmele lui Bacalbașa, mizeriile vieții de cazarmă și stenografiază nu fără pitoresc limbajul mahalalelor”. Prozatorul practică incizii scurte, dar cu alonjă nuvelistică, în biografia oamenilor obișnuiți, valorificând resursele cotidianului, deopotrivă dramatice, mizere și stereotipe, ca și potențialul său de insolit și pitoresc: un amploiat ajuns muritor de foame din cauza firii lui idealist-fantaste e luat, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
eliberare de tutela și convențiile adulților, eliberare de propriile complexe. În obsesia erotică, apropiată ca manieră de abordare de proza lui Gib I. Mihăescu, s-au identificat influența lecturilor din Freud, dar și o dimensiune coextensivă firii de artist a prozatorului: „Caricaturală în genere, viziunea lui Neagu Rădulescu e structural senzuală [...]. Fenomen natural la un scriitor secondat de un artist al formelor, al volumelor, al culorilor, al liniilor, al imaginației plastice” (Aurel Martin). Narațiunile pe teme sportive - hipismul în Napoleon fugea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]