11,011 matches
-
o situație general europeană în care se întîlnesc în aceeași limbă formanți pe baza elementelor grec, latin și germanic; în limbile romanice fiind moștenit cuvîntul latin de bază populus, în cele germanice elementul germanic de bază folk, iar în limbile slave elementul slav comun naród (de la cuvintele moștenite uneori s-au creat derivate în limbile germanice și slave care dublează împrumuturile ce pornesc de la baza latină). Asemenea împrumuturi lipsesc în neogreacă unde o influență latină aproape că nu există. Limbile europene
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și germanic; în limbile romanice fiind moștenit cuvîntul latin de bază populus, în cele germanice elementul germanic de bază folk, iar în limbile slave elementul slav comun naród (de la cuvintele moștenite uneori s-au creat derivate în limbile germanice și slave care dublează împrumuturile ce pornesc de la baza latină). Asemenea împrumuturi lipsesc în neogreacă unde o influență latină aproape că nu există. Limbile europene atestă un paralelism accentuat între elementele ce pornesc de la cele trei surse sub aspectul domeniului de aplicare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
De aceea, în cazul limbii române literare, continuarea latinității în formă romanică nu a însemnat renunțarea la latină, ci, dimpotrivă, regăsirea latinei, nu numai ca limbă clasică model, dar și ca mijloc de combatere a unui adstrat nespecific cu dominante slave și neogrecești. Deși marcată de aceste împrejurări speciale ale formării și dezvoltării ei în epoca veche, limba română literară modernă a putut atinge parametrii de comparabilitate cu limbile romanice literare occidentale, prin eforul conștient și tenace al cîtorva generații de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Pe de altă parte, ascensiunea politică și dezvoltarea culturii și științei germane în secolul al XIX-lea au dus la creșterea prestigiului limbii germane pe plan internațional și, în acest mod, în unele țări din centrul Europei, îndeosebi în cele slave catolice, germana a devenit limba principală de informare. Desigur, un rol important în răspîndirea și în normarea limbii germane literare l-au avut gramaticile și dicționarele, care au fost realizate începînd cu secolul al XVI-lea. Pătrunderea de numeroase împrumuturi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
contexte sau situații ca o acțiune frecventativă sau iterativă (obișnuită, repetată), deci el obișnuiește să cînte, cîntă adesea, este cîntăreț etc. Ca atare, în limbile romanice, nu există o distincție marcată între aceste funcții, în vreme ce în alte limbi, precum cele slave, ea există (în rusă, de exemplu, există un sufix special pentru a indica valoarea semelfactivă). Distincție similară, neîntîlnită în limbile romanice, există în limba engleză, între forma nedefinită și cea continuă, care marchează exprimarea categoriei aspectului verbal. Formele aspectului nedefinit
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ca fiind în mod concret săvîrșită într-un moment prezent, trecut sau viitor determinat, care poate fi momentul vorbirii sau un moment marcat de o altă acțiune prezentă, trecută sau viitoare (he is singing, he was singing etc). În limbile slave, categoria aspectului realizează opoziția între formele perfective (care exprimă o acțiune încheiată, terminată) și formele imperfective (care exprimă o acțiune în curs de desfășurare). În aceste condiții, precizările aspectuale, necesare uneori în traducere pentru a reda adecvat conținutul textului original
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prin sporirea cunoștințelor, cultivarea artelor și comportare socială civilizată. În momentul întemeierii statelor feudale românești (prima jumătate a secolului al XIV-lea), clasa înaltă era reprezentată de ocupanții slavi, iar clerul superior era și el de origine sau de formație slavă, încît, în cancelarie și în cult, se folosea limba slavonă și, în aceste condiții, aristocrații erau străini și nu comunicau cu clasele de jos. În același timp, reprezentanții claselor superi-oare nu aveau distincție și purtare aleasă, nu se impuneau prin
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nu comunicau cu clasele de jos. În același timp, reprezentanții claselor superi-oare nu aveau distincție și purtare aleasă, nu se impuneau prin prestigiu, cultură și maniere, pentru a putea reprezenta modele de conduită 114. Cu timpul însă, aristocrația de origine slavă s-a românizat și aceasta a condus la începuturile unei culturi majore românești, cînd au fost realizate cîteva opere notabile, îndeosebi în secolul al XVII-lea. Nu s-a putut crea totuși o tradiție a acestei culturi, deoarece, începînd cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limba norvegiană, Polirom, Iași, 2006 Wahring, Gerhard, Deutsches Wörterbuch, Bertelsmann Lexikon Verlag, Gütersloh/München, 1991 Wald, Henri, Limbaj și valoare, Editura Enciclopedică Română, București, 1973 Wald, Lucia, Progresul în limbă. Scurtă istoria a limbajului, Editura Științifică, București, 1969 Wald, Lucia, Slave, Elena, Ce limbi se vorbesc pe glob, Editura Științifică, București, 1968 Wald, Lucia, Slușanschi, Dan, Introducere în studiul limbii și culturii indo-europene, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987 Walter, Henriette, Limba franceză în timp și spațiu, Casa Editorială "Demiurg", Iași
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pers. = persoană pg. = portugheză, portughez pl. = plural pol. = poloneză, polonez pop. = popular prep. = prepoziție prez. = prezent pron. = pronume pron. dem. = pronume demonstrativ prov. = provensală; provensal refl. = reflexiv rom. = română, român rus. = rusă, rus s. = substantiv sec. = secol sg. = singular sl. = slavă, slav; slavon sp. = spaniolă, spaniol sued. = suedeză, suedez ucr. = ucraineană, ucrainean v. = vechi vb. = verb * = neatestat Semne folosite în transcrierea fonetică Necesitatea de a ilustra anumite fenomene și situații a cerut invocarea unor fapte lingvistice, de obicei lexicale, din diferite
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
articulat este un element al vorbirii rezultat prin modificarea trăsăturilor curentului de aer expirat prin aparatul fonator al omului. 32 Există, desigur, și excepții de la acest principiu. Limba rusă, de exemplu, s-a extins în multe zone în care limba-bază, slava comună, nu a fost răspîn-dită, fiind transplantată, prin expansiune imperialistă, în spații ale limbilor romanice, germanice și fino-ugrice. 33 În ultimă instanță, și migrarea este o cucerire, dar, de obicei, nu realizează un imperiu, iar cucerirea este și ea o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prima dată în arealul lingvistic indo-european în limba greacă, unde s-a creat din demonstrativul ˝acesta˝ cu sens anaforic. Unele limbi indo-europene, precum limbile germanice, și-au creat articolul hotărît și nehotărît în Evul mediu, iar altele, ca unele limbi slave, continuă să nu folosească o astfel de categorie morfologică. 42 Formele de persoana întîi plural sem (lat. simus) și persoana a doua plural seți (lat. sitis), atestate în textele românești din secolul al XVI-lea, au fost înlocuite de formele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
român, frații își urmează setea de putere, orgoliul și ambiția fără margini, și nu par să ia seama la chemarea destinului lor potrivnic (Mă trag din regi, și regii să fiu tiran să fiu mă-nvață !/ Vreau să domnesc în slavă, bogat, iubit, temut./ Eu nu mă văd pe drumuri, un biet necunoscut - III, p. 187). Motivația omenească prevalează, parcă, în fața fatalității, ca și în cazul Antigonei animate de afecțiunea fraternă și respectul pentru făptura umană dincolo de moarte. În textele lămuritoare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
peste zei ?/ Atuncea piară zeii și cosmosul cu ei ! - III, p. 320), pentru ca mai apoi, după moartea fetei, să proclame absența zeilor dintr-un Olimp plăsmuit (Olimpu-i o minciună/ L-au născocit tiranii și preoții în cor,/ S-acopere cu slavă ticăloșia lor !... - III, p. 327). S-ar zice că scepticismul amar al reginei este reprezentativ pentru această piesă în care voința omenească prevalează asupra celei divine. De fapt, ceea ce dezlănțuie tragedia, în noua interpretare, nu mai este blestemul Atrizilor sortiți
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
umbra ei, atribuindu-i gloria nemuririi : Din Doamna voastră mântuit-am umbra/ Pe care singuri zeii o mai au/ Nemuritoare (III, p. 244). Pan îi recomandă lui Admetos să-i adreseze Persephoneei rugi fierbinți pentru ca ea s-o așeze-n slava/ Esențelor (III, p. 244). În concepția influențată de platonism a lui Dan Botta, iubirea desăvârșită se împlinește în eternitate, adică în moartea văzută ca o trecere în lumea de dincolo a esențelor și arhetipurilor. În pofida reticențelor corului înspăimântat de ideea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
victime : Zeii s-au încurcat în propria lor țesătură. Eu am ieșit din ochiurile care mă înlănțuiau (III 5). Antigona trebuie în cele din urmă să admită că s-a înșelat tot timpul în care a propovăduit supunerea față de zei : Slavă omului care a înfrânt puterile oarbe [...] Tată ! Se cuvine să îngenunchi la picioarele tale ! Am ținut partea zeilor, dar tu m-ai învățat ce însemnează partea omului ! (III 5). După cum constată oracolul în monologul său final, muritorii se pot răzvrăti
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fundamentale a Școalei de Meserii (1928ă și a căror existență nu se poate explica decât admițând că la data sosirii Romanilor la gurile Dunării și în sudul Moldovei, orașul de azi există ca așezare omenească bine închegată. La fel toponimia slavă (Drăslăvăț, Ialan etc.ă Cred, așadar, că cel puțin din „vremea pietrii cioplite” - Neolitic, Hușii au existat ca atare, reprezentând azi o continuitate perfectă de viață umană pe aceste meleaguri, fiind adică o așezare omenească arhi-străveche. 3. Să nu ne
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Episcopul de Huși, și cu toate veniturile sale nerușâtă nici odânăoară în veci și altul să nu mai amestece peste carte noastră. Sam gospodin velel U Hârlău vel(et) 7139 D.A.N.I.C., Fond Manuscrise, nr. 545, f. 3-3v, cu o copie slavă la f. 2-2v; Mențiune la Melchisedec Ștefănescu, op. cit., p. 112 și respectiv 113; Idem, Appendice la Chronica Hușilor, p. 52; Mențiune în C.D.M., vol. II, p. 133, nr. 593 11 Crețești 91 - < 1646 (7154ă august 20, Iași. - > Vasile Voevod întărește
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
de Vale(a) Popii, cu loc de fâneți și cu tot venitul. Nici să aibă a se mai pârî, pentru această pâră nici odinioară, în veci. Sam gospodin velel 7154 D.A.N.I.C., Fond Manuscrise, nr. 545, f. 6; Și în limba slavă la f. 5v-6; Mențiune la Melchisedec Ștefănescu, op. cit., p. 116-117; Mențiune în C.D.M., vol. II, p. 374, nr. 1908; Originalul publicat în D.R.H. A. Moldova, XXVIII, p. 470-471, nr.470 - < 1662 (7170) aprilie 4, Iași > Eustratie Dabija Voevod întărește uric Episcopiei
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
la culoarea și la mirosul plantelor folositoare și a nu da atenție sau a nu cunoaște puterea lor binefăcătoare.” Plutarh 133. „Scris-am stihuri mărețe nu din dorul de isprăvi, Ci a țării măreție s-o înalț mai sus de slăvi...” Firdousi 134. „Mulți oameni iubesc cărțile ca pe niște mobile, mai mult ca să gătească și să înfrumusețeze casele lor, decât pentru a împodobi și îmbogăți mintea lor.” La Rochefoucauld 135. „Nu e alta și mai frumoasă și mai de folos
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
strămoșești - atât cât nu sunt împotriva dreptei cugetări... Istoria românească mai ales să ne fie cartea de căpetenie, să ne fie paladiul naționalității noastre.” Mihail Kogălniceanu 493. „Istoria lumii! Ce minunată carte! Tot altceva citește fiecare, în cartea asta. Unuia slava, altuia blestem. Unuia viață, moarte altuia, Unuia - zice astfel și-i întinde spada; Te du și luptă! Tu nu vei lupta în van, Folositor ești omenirii>>. Altuia: <<tu aruncă spada Zadarnic ai luptat, în veci va fi nefericită lumea, Cum
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Panaiota semăna cu o statuie antică. O statuie căreia i-ar fi răsărit niște tuleie de mustață. Ai vești din Creta, mi se pare, spuse învățătorul. Da, cu vaporul care a venit cu ulei și măsline. Totul e bine deocamdată, slavă Domnului. Părinții mi-au trimis mandarine de la ferma noastră, o să vă dau după." Ai o inimă de aur, Panaiota. N-am mai mâncat de mult. Constantin a trecut azi pe-aici? "Nu, e răcit." Bietul de el, o să mă duc
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
idei pe care mai târziu le va pune în practică, în chip de întâi-stătător al unor obști monahale uriașe. Și tot aici cunoaște pentru prima oară dulceața traiului într-o obște bilingvă. Formată în egală măsură din călugări de origine slavă (maloruși și velicoruși), dar și români (munteni și moldoveni), obștea de la Poiana Mărului era practic bilingvă, limbile slavonă și română fiind folosite simultan atât pentru comunicare între monahi, cât și în cuvintele de învățătură. Este și motivul pentru care Petru
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Athos, la douăzeci și patru de ani. Textul a fost scris în slavonă, ca de altfel toate lucrările sale și a fost continuat, după dispariția sa, în aceeași limbă, de schimonahul Mitrofan. Acesta fusese unul dintre cei mai apropiați ucenici de limbă slavă ai lui Paisie și petrecuse treizeci de ani alături de el, ceea ce îi conferă o perspectivă corectă și o bună cunoaștere a vieții acestuia. Scoasă la iveală abia în 1905, ca manuscrisul cu numărul 58 din fondul colecției A. Iațimirski, Autobiografia
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de către diaconul I. Ivan și s-a publicat în 1964, în revista „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, de către același autor, „O sută șaptezeci de ani de la moartea Starețului Paisie”, an XL (1964), nr. 11-12, p. 656-660. Schimonahul Mitrofan, ucenic de limbă slavă al starețului, scrie o biografie în limba slavonă sub formă de Sinaxar, intitulată: „În ziua a cincisprezecea a lunii noiembrie: Viața și nevoințele fericitului părinte, Starețul Paisie, fuga sa din lume, peregrinările sale, adunarea fraților în jurul lui și viața sa
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]