8,989 matches
-
funcțional față de istoria imediat următoare care se referă la om: predestinarea sa pentru muncă Îi va permite să-și exprime devoțiunea față de zei prin intermediul actelor de cult (ofrande, jertfe etc.). Va mai putea el să-și legitimeze refuzul de a sluji din moment ce tocmai pentru aceasta a fost creat? 3. Antropomorfismul, simboluri și statui divinetc "3. Antropomorfismul, simboluri și statui divine" a) Antropomorfismul Mesopotamienii, la fel ca alte popoare, și-au creat despre zei o imagine preponderent antropomorfă, fapt ce rezultă din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Baza ideologică a cultului În Mesopotamia, nu numai la sumerieni, ci și la akkadieni și asiro-babilonieni, este cea (cf. subcapitolele 3.2 și 5.3a) conform căreia omul a fost creat pentru a munci În locul zeilor: concret, pentru a-i sluji prin actele de cult, considerând, pe baze antropomorfe, că aceștia au nevoie să se hrănească (să mănânce și să bea) zilnic, asemenea oamenilor. După cum se va vedea mai jos (cf. subcapitolul 4), practicile cultuale sunt variate și articulate. 2. Templele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a divinației (imnuri, rugăciuni, ritualuri, cărți sibiline)2. Și În epoca imperială erau cunoscute culte fără imagini și cu simboluri aniconice ale zeilor; ele alimentează idealul romantic al unei religii primitive simple și pure sub regele Numa, care nu se slujea de edificii de cult costisitoare și era lipsită de imagini de zei În formă omenească, imagini fabricate din metal prețios și de hecatombe scumpe (Cicero, De natura deorum, 2, 9 sqq.). Sacrificiile sângeroase (de animale) constituie o parte integrantă a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hartmann, 1956). Deși rămâne deschisă problema felului În care trebuie Înțeleasă relația ce există Între limbă, cultură, religie, „popor” și teritoriu, merită efortul de a studia istoria Europei Centrale Între mileniile al V-lea și al III-lea Î.Hr., slujindu-ne și de lingvistica și mitologia comparată. Totuși, rezultatele obținute până acum În legătură cu o istorie sigură a originilor religiilor italice din mileniile II și I Î.Hr. sunt, În parte, incerte și, În parte, prea puțin relevante. Problemele de fond
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cădem În ceea ce se poate numi procesul de „condensare holistică”. O panoramă concentrată și sistematică nu este În măsură să evidențieze frecvența reală a acțiunilor religioase, nici durata și semnificația lor În raport cu acțiunile, simbolurile și motivele non-religioase de care se slujește comunicarea socială. 2. Celxe "Cel" care Împlinește acțiunile religioase este doar arareori poporul (populus) În totalitatea sau, adică fără deosebire de loc, Înrudire, clasă, vârstă, profesiune, sex. Supplicationes din epoca republicană sunt rare și se exprimă În sărbători de rugăciune
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tripartită” (theologia tripertita) pe care M. Terentius Varro (116-27 Î.Hr.) a formulat-o sistematic În prima carte a lucrării Arheologia lucrurilor divine. Scrie Varro: Există trei tipuri de teologie: (a) cea mitică (mythicòn genus; fabulare - fabulosum), de care se slujesc poeții, (b) cea fizică (physicòn, naturale), de care se slujesc filozofii, și (c) cea statală (politicòn, civilă), de care se slujesc popoarele. Cea mitică... conține multe lucruri contrare demnității și firii nemuritorilor (contra dignitatem et naturam immortalium). Celxe "Cel" de-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hr.) a formulat-o sistematic În prima carte a lucrării Arheologia lucrurilor divine. Scrie Varro: Există trei tipuri de teologie: (a) cea mitică (mythicòn genus; fabulare - fabulosum), de care se slujesc poeții, (b) cea fizică (physicòn, naturale), de care se slujesc filozofii, și (c) cea statală (politicòn, civilă), de care se slujesc popoarele. Cea mitică... conține multe lucruri contrare demnității și firii nemuritorilor (contra dignitatem et naturam immortalium). Celxe "Cel" de-al doilea tip Învață ce sunt zeii, unde se află
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lucrurilor divine. Scrie Varro: Există trei tipuri de teologie: (a) cea mitică (mythicòn genus; fabulare - fabulosum), de care se slujesc poeții, (b) cea fizică (physicòn, naturale), de care se slujesc filozofii, și (c) cea statală (politicòn, civilă), de care se slujesc popoarele. Cea mitică... conține multe lucruri contrare demnității și firii nemuritorilor (contra dignitatem et naturam immortalium). Celxe "Cel" de-al doilea tip Învață ce sunt zeii, unde se află, de ce fel și de ce condiție sunt ei; dacă au Început să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de vedere filozofic, civic și moral, ea este aceea căreia trebuie să Îi fie aduse acuzele cele mai severe. Nașterea unui zeu din capul, coapsa ori picătura de sânge a altui zeu, felul În care zeii pradă, sunt adulteri, Îi slujesc pe oameni - toate acestea sunt, pentru Varro, o născocire și o minciună care nedreptățesc natura și demnitatea zeilor. El amintește concursul de frumusețe dintre cele trei zeițe În fața lui Parisxe "Paris" și răzbunarea celor două Înfrânte, Iunonaxe "Iunona" și Minervaxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este atestată și generarea unor oracole „teologice”, mai precis a unor răspunsuri oraculare care, adesea În spatele cererii explicite a credinciosului, intenționează să ofere revelații despre natura divinității, despre lume și om. Dintre toate, un caz, de altfel destul de cunoscut, poate sluji drept exemplificare a unui Întreg gen ce Îmbină interesele speculative și religiozitatea populară, arătând că cele dintâi nu sunt patrimoniul exclusiv al unor cercuri restrânse de „filozofi”, ci, dimpotrivă, sunt pătrunse larg În straturile sociale mari. Este vorba despre un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este expresia unei voințe conștiente a corpurilor cerești, ci a unei legi naturale ce nu exclude libertatea omului. Vrăjitorul, inserându-se În această urzeală de raporturi, este capabil, cu meșteșugurile lui, să o manipuleze și să o facă să Îi slujească propriilor scopuri, dar aceste meșteșuguri nu au nici o valoare Împotriva luminii limpezi a rațiunii ce Îl călăuzește pe Înțelept În efortul lui de purificare etică și de unire contemplativă cu divinitatea. În același timp, filozoful nu admite că rugăciunile i-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1963, pp. 11 sq., 278, nota 8). Zoroastruxe "Zoroastru" distinge, așadar, Între un ahu al „gândirii” (mananh½) sau mental (manahya) și un ahu „osos” sau „trupesc, material”. De exemplu, putem citi În Ahunavaitș G³th³: „Eu care am intenția să te slujesc prin Gândul cel Bun, o Domnxe "Domn" Înțelept, pentru ca Tu să-mi dai, după Adevărxe "Adevăr" șliteral, «În funcție de așa»ț, favorurile celor două existențe, cea a trupului și cea a gândirii” (Yasna 28, 2). Trebuie să se țină cont de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ales, a păstorilor” (ibidem, p. 66), care trăiește din pământ și din roadele acestuia. Diferențele modului de trai, de valori, de etică opuneau diferitele clase ale unei societăți dominate Încă de aristocrațiile militare turbulente și de clerul profesionist care o slujea; la fel ca În religia vedică (Renou, 1953, p. 6), preotul era specialist al sacrului, al jertfelor și practicilor rituale care urmărea să Întărească prestigiul și puterea unei elite dominante. Așadar, tocmai pe acest fond social se găsesc rădăcinile noii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
31, 20) pentru că Domnul Înțelept „dă ce e mai bine celui bun, celui care se supune voinței sale” (trad. Kellens-Pirart, 1988, p. 182), iar „la sfârșitul existenței, dă ce e mai rău celui care este rău și care nu Îl slujește” (Yasna 51, 6). Astfel, nu mai are rost să ne Întrebăm de ce cei puternici Îi conduc pe cei slabi (³dra): În Ahunavaitș G³th³ pare să se spună, la fel, În traducerea lui Kellens și Pirart (1988, p. 108), că, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și mai vital la origini și că acesta tinde apoi să se diminueze, În diverse moduri și sub diferite influențe și condiționări culturale. Monoteismul, evident În G³th³, este o tendință constantă Într-o mare parte a tradiției religioase și a slujit uneori, mai ales În epocile târzii, În urma contactului cu religii ideologic antidualiste, cum ar fi creștinismul și Islamul, la atenuarea forței ideii dualiste, care se află totuși la baza mesajului lui Zoroastru; cu toate acestea, lupta Înverșunată Între două puteri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este vorba despre Leabhar Gabála Éirenn (Cartea cuceririi Irlandei), redactată În secolul al XII-lea, probabil În aceeași perioadă ca și Cath Maige Turedh (Bătălia șa douaț de la Moytura). Am văzut deja mai sus, În legătură cu genurile literare, că acestea au slujit la păstrarea unor elemente de credință precreștină; și În aici, un gen literar - narațiune istoriografică - funcționează ca instrument În păstrarea culturii indigene. Desigur, nu fără infiltrări creștine, un lucru cât se poate de firesc, având În vedere că aceste povestiri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și opțiunea pentru dramaturgie și memorialistică. Volumul Dramaturgia între clipă și durată confirmă prima preferință, extinsă acum asupra teatrului românesc postbelic - teren al unui canon încă nefixat, ceea ce potențează spiritul critic al autorului. Performanțele acestei panorame stau în caracterizările sintetice, slujite de harul metaforei critice. Cea de-a doua orientare e ilustrată de Semnele lui Hermes (1993; Premiul „Vasile Pogor”, Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), prima sinteză amplă asupra memorialisticii noastre de călătorie de până la 1900. Cartea propune o tipologie guvernată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
în 1868, piesa are în centru figura tribunului italian Cola da Rienzi. Fără a reuși să contureze cu prea multă vigoare personalitatea lui Rienzi, B. a creat totuși un tip de posedat, a cărui viață nu are preț decât în măsura în care slujește unui scop. Rienzi e un idealist care se bizuie pe vise și iluzii. El se socotește un iluminat, venit să propovăduiască „omenia” într-o lume pe care o consideră „oarbă”. Declarativ și juvenil, rămâne totuși un personaj interesant prin poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
GALAXIA ROMÂNEASCĂ, periodic apărut la București, lunar, între ianuarie 1990 și aprilie 1991, cu subtitlul „Magazin ilustrat de cultură, informație și reportaj”. Director este Radu Theodoru, redactor-șef, Olimpian Ungherea, secretar general de redacție, Anton Bălan. Publicația își propune să slujească „spiritul culturii românești în structurile care au definit-o dintotdeauna”. Rubrici: „Vitrină cu spectacole”, „România, încotro?”, „Arhivele neamului românesc”, „Religie și societate”, „România văzută prin gaura cheii”, „Planetă cu picanterii istorice”, „Perle de presă”, „Din dosarele închise ale revoluției”, „Misterele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
El este un produs liber, și astfel - nicicum amestecat în conferirea propriei sale libertăți. Fondul intim-străin Așadar, „altcineva“ sau „nimeni“ a ales în locul nostru. Acomodarea la condițiile libertății gravitaționale constă tocmai în acceptarea faptului că „cineva“ sau „nimeni“ s a slujit de noi ca ființe libere. Nu putem decide în privința lui „cineva“ sau „nimeni“; tot ceea ce putem ști este că nu noi am decis, creând-o, în privința libertății noastre. Existența în noi a unui fond care premerge alegerii noastre, a unui
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
puternic să perpetueze comanda. Supunerea devine reflex al supunerii și comanda reflex al comenzii. Supunerea care a uitat că e supunere în vederea eliberării a indus celui puternic uitarea comenzii puse în slujba libertății. Agentul puterii pervertite nu face decât să slujească uitarea căutării. Dar uitarea căutării este vina celui ce rămâne mereu supus. Iar cel care ajunge să slujească, în locul căutării libertății, uitarea căutării ei, deci agentul puterii pervertite, îl disprețuiește pe cel mereu supus. Pentru că este puternic peste cel mereu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
că e supunere în vederea eliberării a indus celui puternic uitarea comenzii puse în slujba libertății. Agentul puterii pervertite nu face decât să slujească uitarea căutării. Dar uitarea căutării este vina celui ce rămâne mereu supus. Iar cel care ajunge să slujească, în locul căutării libertății, uitarea căutării ei, deci agentul puterii pervertite, îl disprețuiește pe cel mereu supus. Pentru că este puternic peste cel mereu supus, el și-a pierdut libertatea, și astfel puterea. La rândul lui, cel mereu supus ajunge să-l
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sale. El nu poate să admită că cel ce perpetuează comanda reprezintă polul monumentalizat al neputinței sale, slujirea fidelă a decăderii și vinii care sălășluiesc în cel mereu supus. Căci agentul puterii pervertite se supune în fapt celor mereu supuși, slujindu-le bolile și exprimând astfel o perversiune obiectivă, răsturnarea și distorsiunea lor în spațiul libertății. Din vina celui mereu supus, care a căzut în uitarea căutării, „cel mai puternic“ și „cel mai supus“ au devenit acum „cei mai neliberi“. Rămânerea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
El era o figură mai mare decît viața. Cît timp a trăit, geniul său s-a reflectat în activitățile sale. A suferit multe transformări, dar exista în toate o consistență indestructibilă: a fost credincios României și a încercat să-și slujească națiunea într-un mod altruist. Trebuie să avem în vedere activitățile sale ca un tot. Ceea ce nu este o sarcină ușoară: opera lui Nicolae Iorga este alcătuită din circa 1 200 de volume și 20 000 de articole; el a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sub Ecaterina cea Mare. Începînd cu domnia ei, rușii au traversat în marș principatele române în drum spre Constantinopol de mai mult de zece ori, spre intangibilul țel al Țarigradului, primul dascăl al slavilor de răsărit, spre visul de a sluji liturghia în Catedrala HagiaSofia, curățată între timp de necredincioși. Ori de cîte ori au trecut, au lăsat în urma lor o dîră de jaf, moarte, boli și ruine. Un stat rus centralizat începuse să se extindă încă de pe vremea lui Ivan
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]