8,991 matches
-
istorie și fiecare nume are acoperire în fapte. Acest lucru ușurează într-un fel stabilirea conținutului semantic. Într-un studiu de exegeza biblică, numele divine ar fi tratate în ordinea apariției lor, pornind de la textele cele mai arhaice ale Vechiului Testament și ajungând la cele din epoca elenistica, iar apoi continuând în același fel cu textele Noului Testament. Aici însă le vom grupa tematic și, chiar dacă vom trata succesiv numele divine din Vechiul Testament și pe cele din Noul Testament, le vom relevă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Într-un studiu de exegeza biblică, numele divine ar fi tratate în ordinea apariției lor, pornind de la textele cele mai arhaice ale Vechiului Testament și ajungând la cele din epoca elenistica, iar apoi continuând în același fel cu textele Noului Testament. Aici însă le vom grupa tematic și, chiar dacă vom trata succesiv numele divine din Vechiul Testament și pe cele din Noul Testament, le vom relevă continuitatea. Vom vorbi totodată și de problemele ridicate de traducerea lor în limba română. Eșantioanele de traducere
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de un binemeritat renume, pentru fidelitate și aparat critic. Tot pentru fidelitate deosebită, îmbinata cu claritate și elegantă, am ales, din multitudinea de traduceri în limba engleză, Revised Standard Version, în ediția ecumenica, ce cuprinde și cărțile deutero-canonice ale Vechiului Testament. 3.1. Numele divine în Scripturile Vechiului Testamenttc "3.1. Numele divine în Scripturile Vechiului Testament" 3.1.1. Numele generice Acestea sunt: ’Pl, ’Eloah și ’Elohm: „Dumnezeu” (SC, Blaj, BVA, G-R, BS, C); theós (LXX); „Deus” (Vg); „Dieu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și elegantă, am ales, din multitudinea de traduceri în limba engleză, Revised Standard Version, în ediția ecumenica, ce cuprinde și cărțile deutero-canonice ale Vechiului Testament. 3.1. Numele divine în Scripturile Vechiului Testamenttc "3.1. Numele divine în Scripturile Vechiului Testament" 3.1.1. Numele generice Acestea sunt: ’Pl, ’Eloah și ’Elohm: „Dumnezeu” (SC, Blaj, BVA, G-R, BS, C); theós (LXX); „Deus” (Vg); „Dieu” (BJ); „God” (RSV). Traducerile folosite pentru exemplificare nu diferențiază aceste trei nume. Genul de traducere care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
spre literalitate, forțând limba franceză să sugereze cât mai bine originalul. 3.1.1.1. ’Ql: Este numele semitic comun pentru divinitate, dar și cel care desemnează pe Dumnezeul unic al poporului făgăduinței. Apare de 238 de ori pe parcursul Vechiului Testament. Sensul lui pare a fi „putere”, după cum rezultă din expresiile idiomatice harerQy ’Pl („munții lui ’Pl” - Ps 36/35,7), ’arzQy ’Pl („cedrii lui ’Pl” - Ps 80/79,11), care, în context, au sensul de „munții/cedrii puternici”. Apare foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și drept este Domnul și Dumnezeul nostru miluiește.” (BVA) Și verbul, care este denominativ 224, si adjectivul au o legătură semantica cu substantivul reƒem, „uter”. Pluralul acestuia, raƒamm, plural al intensității, are ca sens originar, conform definiției din Old Testament Lexicon „brotherly feeling of those born from the same womb”225. Cand se spune despre Dumnezeu că este raƒóm i se evocă sentimentele „materne”, necondiționate, față de fapturile sale. Traducerile citate nu reușesc să sugereze aceste conotații, cu excepția lui „Dieu de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
we ra> ƒese: we-’emeÖ (cf. Ps 86,15): „Domnul, Domnul, Dumnezeu milostiv și binevoitor, încet la mânie, bogat în indurare și fidelitate.” (t.n.) Această calitate a divinității este însă mult mai frecvent 228 exprimată pe tot parcursul Vechiului Testament de substantivul ƒese:, cu un conținut semantic foarte bogat, îndelung studiat de specialiști. În enciclica să Dives în misericordia, Papa Ioan Paul al II-lea sintetizează astfel concluziile exegeților: ... termenul ƒese: s...ț indică o atitudine profundă de bunătate. Când
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mă voi încrede și nu mă voi mai teme, căci tăria mea și laudă mea e Domnul și El mi-a fost mântuire.” (t.n.) Când folosește numele de moša‘ sau una din expresiile sinonime cu el, omul Vechiului Testament se gândește la Dumnezeu că salvator din primejdii și strâmtorări. Abia în Noul Testament mântuirea va dobândi conotația eshatologica pe care o are pentru creștini și numele de Mântuitor îi va fi aplicat lui Isus Hristos 238. Semnificație: salvator al credinciosului sau
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Efeseni el face din Israel și neamurile păgâne un singur popor, dărâmând zidul dușmăniei dintre ele și omorând pe cruce ură (cf. Ef 2,14-16). 3.2. Numele divine în Scripturile Noului Testamenttc "3.2. Numele divine în Scripturile Noului Testament" Pentru a facilita comparația numelor divine din Biblie cu cele din Coran, consideram potrivit să deosebim numele hristice și cele care îl desemnează pe Duhul Sfânt, pe de o parte, de numele date divinității în general și în particular celui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
revelat (ho) pater: „Părintele/ Tatăl”, voc. „Tatăl” (Rom 8,15)/ „Părintele” (Gal 4,6) (SC); „Tatăl”, voc. „Părinte” (Blaj, BVA, G-R); „Tatăl”, voc. „Tata” (BS, C); „Pater” (Vg); „(le) Père” (BJ); „(the) Father” (RSV). Acest nume exprimă esență revelației Noului Testament cu privire la Dumnezeu, fiind comparabil ca importanță și procent de ocurenta cu YHWH/ ’A:Än"y în Vechiul Testament. Așa i se adresează sau vorbește despre el Isus în evanghelii: Páter, kýrie to¤ ourano¤ kaì tQÎs gQÎs..., „Tata, Domn al cerului și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
realitate”. Țin de sfera credibilității. Vocabulele grecești alQthes, aletheia, alQthinós acoperă și domeniul semantic al familiei lui ’ emeÖ, dar semnifică și conformitatea imaginii mentale cu realitatea, ținând astfel și de sfera cunoașterii 261. Trebuie avut în vedere că autorii Noului Testament au o formă mentis semita, iar cititorul european, una plămădita de civilizația greco-latină. Traducerea acestor două adjective în contextele de mai sus cu „adevărat” creează enunțuri vagi sau uzate, asupra cărora atenția nu zăbovește. „Vrednic de crezare” ni se pare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
BJ); „the first-born of all creation” (RSV). Notă din versiunea BVA este bine venită, întrucat traducerea este literala și neclară. Genitivul grecesc poate fi interpretat fie că separativ („mai înainte de”), fie partitiv („dinștreț). În consonanta cu întreaga teologie a Noului Testament, optam aici pentru cel separativ și considerăm că traducerea „întâiul-născut mai înainte de toată făptura” rezolva problema. Semnificație: preexistent creării lumii. 3.2.2.6.8. ho zÄÎn: „Cela ce trăiesc” (SC); „Cel ce șanț viu” (Blaj); „Cel-Viu” (BVA); „Cel ce
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
duhuri care sunt înaintea tronului lui și de la Isus Hristos, Martorul credincios, Întâiul-născut din morți și Stăpânitor peste regii pământului.” (1,4-5) Deși „Martor” e nume divin și în Vechiul Testament 297, aici sensul nu este juridic, ci, în spiritul întregului Nou Testament, are semnificația „cel care dă mărturie”. Hristos da mărturie fidelă despre Dumnezeu-Tatăl, pentru că „pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată; Fiul Unul-născut, care este în sânul Tatălui, El l-a făcut cunoscut” (În 1,18) și Isus spune: „Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în sânul Tatălui, El l-a făcut cunoscut” (În 1,18) și Isus spune: „Cel care m-a văzut pe mine l-a văzut și pe Tatăl” (În 14,9). Observăm că, în ciuda virgulei pe care edițiile moderne ale Noului Testament o pun între ho mártys și ho pistós, toate traducerile citate le-au transferat că pe o expresie sudata: astfel pistós ajunge să conoteze de fapt fidelitatea mărturiei. Semnificații de bază: cunoscător și revelator desăvârșit al lui Dumnezeu. 3.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Arhiereu” (BVA); „Mare Preot” (C); „pontifex” (Vg); „grand prêtre” (BJ); „high priest” (RSV). Este echivalentul grecesc al ebraicului hakkohQn sau hakkohQn hagg":Äl , desemnându-l pe cel aflat în fruntea ierarhiei preoțești. Epistola către evrei este singura carte a Noului Testament care vorbește despre preoția lui Hristos și face din ea tema să centrală, pentru a demonstra superioritatea noului legământ față de cel vechi. - Hristos a voit „să se facă asemenea fraților săi intru toate, spre a fi Mare Preot îndurător și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
semnificația. În expresiile ho archQgòs tQÎs zÄQÎs (3.2.2.9.1.) și hQ anástasis kaì hQ zÄe (3.2.2.9.3.), zÄe se traduce, firește, cu „viața”, dar nu se poate transfera și faptul că, în greacă Noului Testament, acest cuvânt este rezervat vieții dumnezeiești la care este făcut părtaș omul ca urmare a mântuirii aduse de Hristos, spre deosebire de bíos, care semnifică viața naturală. Alte nume care au nevoie de explicații sunt cele ce fac tainice aluzii la texte
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2.2.6.5.) și tò Alpha kaì tò Ä méga (3.2.1.3.4., 3.2.1.3.5. și 3.2.2.6.4.) sunt cvasi-echivalente cu cele de mai sus. Ambele sunt însă specifice doar Noului Testament, si traducerea lor literala („Începutul și Sfârșitul”, respectiv „Alfa și Omega”) este consacrată în limba română. 4.1.4. al-W"≤id (2.1.4.1.), ’A≤ad (2.1.4.2.) și ’eƒ": (3.1.5.1.), respectiv hežs (3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
4.2.11. al-′akm (2.1.8.12.) și sophía (3.2.2.11.1.). Numele coranic este adjectiv, caracterizându-l pe Dumnezeu că „înțelept”, pe când cel biblic este substantiv: înțelepciunea personificata din unele texte sapiențiale ale Vechiului Testament devine în Noul Testament nume hristic. 4.2.12. Muntaqim, 9ó al-intiq"m (2.1.10.6.) și ’Pl neq"mÄÖ (3.1.11.5.)/ ’Pl gemulÄÖ (3.1.11.6.) au semnificații foarte asemănătoare (Cel care pedepsește pentru rău), însă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ya‘aqo>/ Yiœer"’Ql („Cel Tare/Puternicul lui Iacob/lui Israel”), ’Pl hakka>Ä: („Dumnezeul slavei/măririi”), ho hyiòs to¤ anthrÀpou („Fiul omului”). Rezultatul acestor calcuri, la numele biblice, constituie așa-zisa categorie a „semitismelor”, prezente și în greacă Noului Testament: ho ártos tQÎs zÄQÎs („Pâinea vieții”), ho patgr tÄÎn oiktirmÄÎn („Părintele indurărilor”). - structuri lexicale complexe ce traduc structuri incorporante derivate 315. Este cazul numeroaselor participii prezente care nu au corespondent în limba română și sunt adesea traduse cu structuri relative
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Timișoara. Leboucher, Louis, 1963, Leș problèmes théoriques de la traduction, Editura Gallimard. Leech, Geoffrey, 1990, Semantics - The Study of Meaning, Penguin Books (first printed în Pelican Books 1974). Louw, Johannes, P., Nida, Eugene, A., 1989, A Greek-English Lexicon of the New Testament based on Semantic Domains, New York. Martin, Robert, 1983, Pour une logique du sens, col. „Linguistique nouvelle”, PUF. Martin, Robert, 1976, Inférence, antonymie et paraphrase. Éléments pour une théorie sémantique. Ouvrage publié avec le concours du C.N.R.S., Librairie C. Klincksieck. Munteanu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
traducteur, Paris. Marracci, Ludovico, 1698, Refutatio Alcorani, Patavia, Typogr. Seminarii. Masson, D., 1980, Essai d’interprétation du CORAN Inimitable, Dar al-Kitab al-Lubnani, Beirut (text bilingv arab-francez). 2. Biblia Biblia, 1795, Blaj. Biblia adică Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și a Noului Testament, 1938, traducere din textele originale de Gală Galaction și Vasile Radu, Editura Fundațiilor Regale, București. Biblia Hebraica Stuttgartensia, 1977, ed. K. Elliger et W. Rudolph, Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart. Biblia lui Șerban Cantacuzino, 1688, București. Biblia sau Sfântă Scriptură,1988, tipărită
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
adnotata de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Vadului Feleacului și Clujului, tipărită cu binecuvântarea și prefață Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Inst. Biblic și de Misiune al B.O.R., București. Biblia sau Sfântă Scriptură a Vechiului și Noului Testament, 1923, Societatea Biblică (Britanică). Evanghelia după Ioan, 2001, col. „Bibliotecă Scripturii”, XX, Arhiepiscopia Romano-Catolică București. Evanghelia după Luca, 2001, col. „Bibliotecă Scripturii”, XIX, Arhiepiscopia Romano-Catolică București. Evanghelia după Marcu, 1996, col. „Bibliotecă Scripturii”, XVIII, Arhiepiscopia Romano-Catolică București. Evanghelia după Matei
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
La Genèse, 1986. Traduction du texte grec de la Septante, Introduction et Notes par Marguerite Harl, professeur à la Sorbonne, Edition du Cerf, Paris. La Bible, 1974, - traduite et présentée par André Chouraqui, Desclée de Brouwer. La Bible - Ancien et Nouveau Testament, avec leș Livres Deutérocanoniques - traduite en français courant, 1987, Alliance Biblique Universelle, Paris. Liturghierul Român - Lecționar I (de la începutul Adventului până la Rusalii), 1998, Arhiepiscopia Romano-Catolică București. Liturgia Orelor după ritul român, 1994, Arhiepiscopia Romano-Catolică București. Nova Vulgata Bibliorum Sacrorum Edițio
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Romano-Catolică București. Liturgia Orelor după ritul român, 1994, Arhiepiscopia Romano-Catolică București. Nova Vulgata Bibliorum Sacrorum Edițio, 1979, Libreria Editrice Vaticană. Psalmii, 1993, col. „Bibliotecă Scripturii”, XI, Arhiepiscopia Romano-Catolică București. Septuaginta, 1935, ed. Alfred Rahlfs, edițio minor, Stuttgart. The Greek New Testament, 1983, edited under the direction of Kurt Aland and Barbara Aland, United Bible Societies, 3-rd corrected edition. The Holy Bible, Revised Standard Version, Ăn Ecumenical Edition (1973) Collins, New York - Glasgow - London - Toronto - Sydney - Auckland. C. Dicționare, enciclopedii 1. Pentru Coran
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
H. Lampe, D.D., Oxford University Press. Bauer, Walter, 1971, Griechisch-Deutsches Wörterbuch zu den Schriften des Neuen Testaments und der übrigen urchristlichen Literatur, Berlin-New York. Brown, F., S.R. Driver, C.A. Briggs, 1987, A Hebrew and English Lexicon of the Old Testament based on the Thesaurus and Lexicon of William Gesenius aș translated by Edward Robinson, Oxford University Press. Dictionary of Paul and his Letters, 1993, editors Gerald F. Hawthorne, Ralph P. Martin, Daniel G. Reid, InterVarsity Press, Downers Grove, Illinois - Leicester
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]