9,583 matches
-
buni șahiști din liceu. Parcă Îl văd și astăzi, cu ochii de atunci pe Alexandru. Era ceva mai Înalt decât mine, bine constituit, atletic, cu un costum de culoare neagră spre gri Închis, care Îi cădea perfect peste bicepșii ce tremurau ușor, provocator fetelor Închipuite atunci, când ne recita poeziile scrise de Mihai Eminescu și din versurile sale. Nu purta nici geantă, nici ghiozdan sau alta acoperitoare a cărților pentru că acestea se rezumau la un volum două cu producțiile celui pe
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
-mi să-ți scriu o ninsoare sau o colboasă de lacrima; În jurul gâtului meu versurile tale s-au făcut de neuitat și de aur: ,,Trăiește romantic din timp incunabul Tăcerea turnata În marmora pură Îi arcuiește păcatul tragic pe gură Tremurând de secrete păduri În vocabul” Mă pierd Într-o amiază solomonică, grea. Caut să te Înțeleg că pe un drept al meu: ,,Prin Babilon treceau carete Pe roți pătrate și Încete” ...Stampe și muzici diavolești, catapetezme și desțeleniri În chiar
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pe un drept al meu: ,,Prin Babilon treceau carete Pe roți pătrate și Încete” ...Stampe și muzici diavolești, catapetezme și desțeleniri În chiar carnea sufletului aflu: ,,Nervi subțiri prin seve-ncete Rumenesc un fruct sedus Carne cu miros de fete Tremurând cu față-n sus” * * * ,,Bat clopotele-n deal, monahii toaca Se tânguie pădurea costeliva S-a petrecut celesta promoroaca Luați va rog oleacă de coliva Albastrul e o stea miriapodă În zorii zilei clatină ușor Un vânt de echinocțiu junior
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de ce; de ce?... Înghesuit de gravitatea Întrebărilor, l-am văzut p 264 m moșneguț, parcă și mai negru la fața, cu voce gâjâită și data În bolboroseala, voalata de emoții nestăpânite, cu alunița de pe câmpul obrajilor parcă mai pronunțată, cu buzele tremurându-i, Împleticindu-se din genunchi dar și În cuvinte, coborât la statutul de om pitic, peste care pedeapsă lui Dumnezeu nu iartă, nici În ultima clipă. O spunea privirea și figură lui rătăcita, de animal hăituit, Încolțit, fugărit, Îngrămădit la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
musai umilință, pastile și cartofi. Doar fiindcă bunica voastră tușește sau merge în cârje nu înseamnă că printre septuagenare nu se află și babe periculoase, violente și vicioase. Eu vă zic că am cunoscut trei. Și un întreg cartier a tremurat ani de-a rândul, de spaima mămăilor interlope de la blocul cu bulină. Să vă spun că bulina blocului tot de la ele se trage. Altfel, cum naiba, bloc nou din ’85 să stea la cheremul primului seism? Când s-au mutat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
vedea să mergem. E ceasul hotărât/ Dea zeii ca să-nceteze împresurarea Troii (IV 2). Plin de presimțiri sumbre, preotul face apel la noile divinități, dar și la cele vechi, demult neglijate, intuind că adversitatea lor poate determina ruina Troiei : Ni tremură pământul supt noi, adâncul urlă/ Să ne rugăm acelor cari ne ocrotesc/ [...] Dar nu-i de-ajuns atâta. Pe lângă cei din cer/ Sunt și alți zei în adâncuri pe care ruga noastră/ Nu i-a cătat demult și ne urăsc
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
e dispus să renunțe la tot pentru fata lui Priam (sunt gata la orice ca să te păstrez - III 7). Și totuși anii petrecuți la Troia l-au pustiit și pe el. Clitemnestra simte schimbarea din vocea lui : Altădată glasul îți tremura de o neîncetată bucurie. Acuma vorbești încet și nu spui tot (II 12). Războinicul întors acasă e ostenit (vreau să mă odihnesc... sunt obosit - II 12 ; Dar odihna mea ? - II 13), ceea ce știe și Casandra (Nu-mi poți dărui decât
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fascinația teatrului. Ca și actorul din primul act, Menelau protestează că Agamemnon i-a stricat toată scena din care lipseau numai gestul final și mimica potrivită (III, p. 413). Suveranul Micenei nu pare impresionat de gesturile fratelui său deghizat, cocârjat, tremurând și cu bale la gură, ocolind subiectul, dând înapoi, făcând pași laterali, țopăind și îi judecă sever purtarea mai adecvată la serbările dionisiace și nu în complot (III, p. 414). Nemulțumit de posibilitatea ca Menelau să culeagă aplauzele în locul lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
morții, Tâlcul judecății Și-al Eternității...” Eugeniu Speranția 615. „Prin biblioteci, uitată, Cartea cea însingurată Frunzărește fără vânt Negre foi cu alb cuvânt.” Ion Hadârcă 616. „Cărțile sunt mângâierea morților, Ca un sânge subțire, albastru, versurile pulsează, Când cerul își tremură adâncul porților, Cărțile se aprind, ca un stâlp viu, de pază.” Mihu Dragomir 617. „Carte, Sora mea-nțeleaptă Și cuminte, Spune-mi cine Mă sorti frate cu tine Într-o noapte fără lună, Când... Pe-aceeași cale dreaptă, Ne trezirăm
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
scaun și s-a așezat la căpătâiul ei, dar în spatele tăbliei patului, așa că nu-l poate vedea. Brancardierii întârzie, le vine schimbul curând, n-au decât s-o preia următorii. Așteaptă multă vreme într-un curent care îi face să tremure. Ea își întinde brațul pe deasupra tăbliei patului. Conform înțelegerii dintre ei, când li se ating arătătoarele, contactul este restabilit. Versiune democratică și paritară a degetului lui Dumnezeu atingând, în Capela Sixtină, degetul lui Adam. De data asta, el nu-și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-o decât pe bătrâna Motea, care, deși nu se zgârcise la decibeli, n-a știut să-i spună dacă poșta era sau nu deschisă în ziua aceea. Scrise, totuși, două scrisori, una bunicii (Dragă mami, am ajuns în zonă. Dușmanul tremură), cealaltă Isidorei ( Lumina ochilor mei, fără tine sunt orb), și porni la întâmplare (fie ce-o fi), spre poștă. Din fericire, nu numai că era deschisă, dar un tânăr, într-o haină ponosită și cu vioara sub braț, se prezentă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
place. L-am ales pe Hector pentru că e un prieten credincios." " Sper să fiu demn de prietenia lui." Hector a fost un cățel părăsit, spuse șeful de gară. L-am găsit într-o dimineață în sala de așteptare. Scheuna și tremura. Abia se născuse și n-avea încă ochi să se uite la lumea asta care-l primea așa de rău. Era foarte mic, adăugă Caterina, Nel l-a instalat într-o cutie de pantofi. Și, pe urmă, când s-a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-și părăsească gospodăria și pământul, ca și Lillișu, care se întorcea în familia ei. Bolnavii, medicii și personalul spitalicesc rămâneau pe loc, sperând că evacuarea sanatoriului s-ar putea face, mai târziu, în condiții sanitare corespunzătoare. Preotul nu-și părăsea, tremurând de frică, enoriașii. Căpitanul portului rămânea în așteptarea ordinelor. Învățătorul plecase în vacanță cu câteva zile înainte, în Vechiul Regat, la maică-sa. Vameșul era de negăsit. Când cei ce plecau își terminară de îmbarcat boarfele, șeful de gară, țeapăn
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
balast inutil, bazată pe vorbe esențiale. Convorbirea s-a prelungit, și-au dat întâlnire pentru a doua zi. Om din topor, chinuit de fantome insesizabile, Arcadi zâmbea rareori; avea părul blond, o față luminoasă și un obraz rotund, peste care tremura mereu câte o umbră. Nu ți l-ai mai fi putut închipui fără chitară, ca și pe Orfeu fără liră; de cum simțea urcând în el o presiune obscură, instrumentul trebuia să fie acolo ca s-o prelungească sau s-o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Ahile intră sub portal alături de ea și o acoperi râzând cu o poală a impermeabilului, dar, sub brațul lui cald care îi înconjura umerii, ea nu contenea să dârdâie. O strânse lângă el ca s-o facă să nu mai tremure: Ce caută aici aversa asta, anotimpul ei nu e toamna!" Margareta izbucni în râs, atât de intrigat părea de intențiile obscure ale meteorologiei. Adăpostul de sub boltă era iluzoriu, apa le pătrundea în haine, în pantofi, în buzunare. Sacoșa cu provizii
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
te iubesc Arcadi. Arcadi? Cum Arcadi? Mama citise peste umărul ei: Sigur că da, Arcadi! Ne anunță că vine! Stai puțin, în ce zi suntem azi?" Se întoarse spre calendarul de perete, dar un curent slab de aer făcea să tremure, ca apucată de panică, foaia zilei. O zi de noiembrie 1956. Închise ușa și foaia se liniști: "Păi,se fac exact trei zile de când a expediat telegrama asta! Ia uite, am fi putut s-o primim după ce ar fi plecat
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a da din mână familiar: "A plecat băiatul, și a și venit." Într-adevăr, în mai puțin de două minute, țuica e dinaintea lor. Ridică paharul în sănătatea fetei, soarbe o înghițitură: "Excelentă, unde or fi găsind-o?" Cântăreața își tremură veselă, cu capul dat pe spate, sânii înapoia microfonului. El îi aruncă o privire amuzată: "Are temperament!" Încă o sorbitură. Trăsăturile i se destind, semn de relaxare lăuntrică. Clatină paharul cu licoarea subtilă care îi lucrează deja sufletul: "Vezi, Maria-Tereza
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Un val formidabil de greve însoțite de ocuparea uzinelor și formarea "consiliilor" muncitorești, la amploare în august-septembrie 1920 în triunghiul industrial din nord, în timp ce la țară țăranii ocupă marile domenii, își împart pămînturile și se organizează în sindicate. Clasa conducătoare tremură dar alerta este de scurtă durată. Scăpați de sub controlul statelor majore sindicale și de conducerea Partidul Socialist Italian, muncitorii își reiau lucrul în toamna lui 1920 și în acel moment de acalmie, cu dorința de a declanșa o "contrarevoluție preventivă
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
sîngeroase și se întărește cultul personalității conducătorului carismatic. Obsedat de frica comploturilor (în 1953 îl inventează pe cel al "bluzelor albe" care îi permit îmlăturarea medicilor evrei din Kremlin), trăind izolat în "datșa" sa, unde noaptea își primește colaboratorii care tremură de frica unei posibile căderi în disgrație, Stalin conduce într-o atmosferă de suspiciune tot mai mare, imensul imperiu pe care l-a moștenit de la țari și din șansele oferite de război, profitînd de amenințarea unui conflict armat cu Occidentul
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Roma..." Eu, azi, aud cum sună, cu vibrațiile lor alchimice, clopotele Bisericii Toma Cozma din apropiere, monument istoric de secol XIX, aud glasuri cu unde divine ce induc blândețe în viața târzie, iar zvonul lor ritos trezește Copoul, teiul și tremură aroma peste vârfuri de copaci. În condeiele elocvente ale Iașului de odinioară se regăsesc impresiile orașului sub lumina zilei sau sub stelele nopții senine, impresii și consemnări care aureolează generatorul de cultură într-un climat care dădea măsura echilibrului, stimulând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Toamna, codrul este un spectacol unic, colorat și hipnotic. Drumul rătăcit printre copacii imperiali persistă ca o magică amintire, aerul pădurii vibrează pleoapa deschisă a sufletului. Apoi, pe sub arcul semeț de lumină filtrată a sfârșitului de brumar, prin care frunzele tremură și se închină smerite, am trecut în starea de spirit a bisericii vechi din Dobrovăț, ctitorie a lui Ștefan cel Mare spre sfârșitul vieții sale. Splendoarea naturii și mesajul ei au asigurat o circulație biunivocă, de la pădure la ființă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
zilei, al anotimpului. Ieșeanul îl caută, sedus de puterea-i copleșitoare, mai ales pe cel al luminii, metafizic strecurată în toată ființa lui. ZILE DE MAI Zile lirice născute parcă din lumina dimineților diamantine, din gingășia culorilor florale, petale ușor tremurate de vântul proaspăt de primăvară. Strălucesc frunzele fragede ale teilor, mirându-se și ele în aerul impregnat de atâta poezie. De unde miraculoasa stare lirică? Zilele de mai conferă un fel de fericire extatică, sunt orologii cu bătăi ritmice în sonorități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Am citit-o recent într-o carte a unui evreu român din Israel. Tu, profetule, ai arătat drumul ce trebuie străbătut de evrei pentru a ajunge în țara mult făgăduită. Poate, fiindcă erai bătrân, aveai 120 de ani, ți-a tremurat mâna și ai greșit direcția. Locul indicat era înconjurat de dușmani. Așa că, dacă acum ești dezamăgit, vina o ai tu. Deci suportă consecințele! În fața acestei politicoase fente, criticul de artă, purtător și el de barbă dar în miniatură, un barbișon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lor? Cercetările botanice ne uluiesc de-a dreptul: plantele se pot orienta în timp, pot deosebi culorile, unele flori își deschid petalele și parcă zâmbesc la auzul muzicii odihnitoare, repede și le închid la cea zgomotoasă, apoi plantele recunosc amenințările, tremură de frică și pornesc adevărate războaie chimice. Un exemplu: planta cartof, atacată de gândacul de Colorado, emite substanțe mirositoare care atrag ploșnița, insectă care se hrănește delicios cu gândacul care distruge cartoful. Nici nu ne imaginăm că plantele sunt capabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
corija-o până la dezvăluirea izvorului tămăduitor. Și totul pe temeinicie și demnitate. 61 Într-o zi de primăvară magic colorată timpul îmi pare de-a dreptul prietenos. Dar clipa trece, chiar dacă cerul e senin și sub irizările lui copacii își tremură ușor frunzele nespus de verzi. Azi se întâmplă ceva. Timpul pare suspendat precum natura transfigurată din pictura impresionistă. Și spațiul meu vital e altul. O încremenire cu rost, o nemișcare voită de parcă ar încerca o eternizare a lucrurilor și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]