10,305 matches
-
și asta.) Acum însă simt că este politicos să intru în joc și spun că "telecartingul" mi se pare incomod. Nu poți aduce mașina prin "telecarting", îmi permit să spun. Dar doamna mă privește de sus: "Aveți haz... Aveți simțul umorului... Ce idee... Mașina mi-o aduce șoferul ministerului. Știți că sunt ministru." "Știam, doamnă ministru, dar am respectat situația de incognito." "Mersi, răspunse doamna. Dar nu-i chiar atât de strict, cel puțin pentru dumneavoastră. Sunt ministru al secretelor speciale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
este un volum extrem de bine structurat: ne prezintă toate avatarurile prin care a trecut feminismul românesc în ultimii treisprezece ani și conține principalele polemici care au însoțit evoluția în acest domeniu. Mihaela Miroiu dispune de o calitate, probabil esențială: are umor, ceea ce-i permite să fie lipsită de ranchiuni sau supărări inexplicabile. Umorul său îi asigură o anumită detașare: nu scrie încrâncenat și ofticos, nu atacă persoane, ci idei. Autoarea vrea, cu adevărat, să se modifice condiția femeilor în România de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
a trecut feminismul românesc în ultimii treisprezece ani și conține principalele polemici care au însoțit evoluția în acest domeniu. Mihaela Miroiu dispune de o calitate, probabil esențială: are umor, ceea ce-i permite să fie lipsită de ranchiuni sau supărări inexplicabile. Umorul său îi asigură o anumită detașare: nu scrie încrâncenat și ofticos, nu atacă persoane, ci idei. Autoarea vrea, cu adevărat, să se modifice condiția femeilor în România de azi. Nu e doar o declarație de intenții, proclamată demagogic: e o
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
un bilet pe care l-a trimis la o alegere de deputați: „Tovarășul moș Gheorghe Costan, mâine dimineață veți fi la școală pentru vot. Să ne ținem tare și să reușim!” Rezultatul final oricum fiind unanimitatea, biletul avea fără îndoială umor. În tinerețe, învățătorul Al. P. Arșinel ieșise, într-o noapte, împreună cu predecesorul său, Ionel Timofte, de la o „băută”. Era lună plină iar pe șosea se vedea ca ziua. La un moment dat, Timofte s-a oprit în fața stâlpului de telegraf
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ieșeană. Celor de la arte plastice sau fizicomatematici Ștefan Cuciureanu le era tot așa de cunoscut ca filologilor, mai bine chiar decât Nae Gheorghiu sau Ion Turcuș. Spre deosebire de aceștia, în toate întâmplările al căror erou era, conu Fănică punea un inegalabil umor. Specializat în italiană, vreme de doi ani a predat această disciplină la un liceu. După asta a obținut o bursă de studii în Italia lui Musolini. În calitate de simplu gură-cască, la Roma l-a văzut pe dictator la o defilare, fapt
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
făcut intrarea între marii cercetători ai Europei. Avea să devină titulara cursului de Ecologie generală și șef al Catedrei de Biologie. Domnul prof.dr. Filimon Cârdei a fost o figură aparte. Înalt, zvelt totdeauna impecabil îmbrăcat și cu un simț al umorului foarte fin, te cucerea din primul moment. Avea un anumit tic al feței care era arhicunoscut și pe care, cu oarecare răutate uneori îl așteptam. Nu avea vocație didactică. La cursul de Entomologie, programat pe două semestre, a făcut un
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
interogheze personal și aprofundat. Terminându-se examenul, don Scapini s-a apropiat de coleg cu o trepidație evidentă, cerându-i pe un ton rugător: «Deci, îi dai un 6?». Tânărul profesor, dându-și seama de neliniștea bătrânului profesor, cu un umor tipic venețian, scuturând capul, tergiversa: «Asta nu, chiar un 6 nu pot să-i dau». «Dar hai - insista don Scapini -, încearcă să înțelegi că acest tânăr a făcut doi ani de armată și, apoi, te asigur, că aici e stofă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
o serie de factori diverși și complementari: de natură psihologică, ascetică și carismatică. Părintele Natale poseda calitățile care le integrau pe cele ale lui don Calabria: o energie tenace unită unei bunătăți simple, o inteligență reflexivă și analitică, facilitate la umor, cultură teologică solidă, sobrietatea de viață și credința integră. Era sever cu sine, dar comprehensiv (înțelegător) cu fragilitatea altora. Era clar și incisiv. Știa să-și asume responsabilitatea pentru ceea ce sfătuia ori, mai degrabă, poruncea. Don Giovanni a văzut în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în arta sticlăriei. Lui îi aparțin sticlăriile artistice ale bisericii din Costozza. Un bărbat de o mare credință, umil și jovial. Când don Calabria se ducea la Costozza, îi plăcea să se întrețină cu el, glumind cu replici de adevărat umor venețian. Tot în același an, după câteva luni, s-a unit grupului și contele Francesco Perez. După cum am văzut anterior, prefera serviciile cele mai umile, devenind model și îndemn pentru ceilalți colaboratori. Dacă o poate face fratele Francesco, care cândva
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mi-o dicta. Prima surpriză: Carp își adresează depeșa nu Departamentului, ci regelui Carol, începînd astfel: "Contele Aehrenthal tocmai mi-a mărturisit neliniștea sa în fața hotărîrii irevocabile a guvernului italian de a declara război Turciei". Cunoscînd gustul domnului Carp pentru umorul sec, am crezut că este o glumă și am protestat, supărat să stric în felul acesta o hîrtie de cifrat. Ministrul m-a chemat la ordine pe un ton folosit în probleme care nu-mi mai îngăduia să cred că
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cei din afară. Defectul său însă e o anumită superficialitate care e și cauza, și efectul (cum vreți s-o luați!) faptului că Pastenague n-a trăit propriu-zis în România. Vizitele destul de dese în această țară „tristă și plină de umor” (vorbele poetului sunt foarte des citate de Pastenague) nu suplinesc experiența trăită, le vécu, cum zice el însuși, negăsind cuvântul în românește. De aceea, ideile lui sunt uneori mai ciudate. Deseori ezit să vorbesc despre ele, pentru că îmi dau seama
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Iliescu? Sau măcar despre Constantinescu, ha-ha! Că doar nu mai are nici o putere, poți să-l faci cu ou și cu oțet, nu riști nimic... Reaua-credință mă îmbolnăvește, mă distruge. Dau să răspund fără să-mi pierd nici cumpătul, nici umorul: — Ce să scriu despre ei? Sunt toți în vacanță acum. Păi da, acum sunt în vacanță. Dar trebuia să fi scris mai înainte de a pleca în vacanță. De exemplu, ai fi putut să scrii despre vizita regelui Mihai și primirea
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
a prezentat a fi poetul Paul Daian. Îl cunoșteam din vedere, căci îl întâlnisem de mai multe ori în diferite situații: un personaj pitoresc al literaturii bucureștene, nu lipsit de talent poetic și, în orice caz, înzestrat din belșug cu umor. Ei bine, acest simpatic poet care nu pregeta să bântuie Salonul cărții de la București, din luna iunie, deghizat în fel și chip, uneori suflând în trompetă, alteori lovind într-o tobă, poetul deci se declară cu cea mai mare seriozitate
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
a urcat la inimă, care, nonșalantă, s-a oprit înainte de sosirea Salvării. Nu-i plăcea să calculeze, nici să agonisească. Toată viața a fost un risipitor. A murit cu zile... Cotidianul, 12-13 ianuarie 2002 Unde-s bancurile de altădată?! În ce privește umorul, se poate spune că populația României era mult mai înzestrată în timpul dictaturii decât acum. Iar dacă socotim că acest folclor urban reprezenta de fapt cam singura posibilitate de defulare (mai puteai, ce-i drept, să-ți bați copiii și nevasta
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
necruțătoare, dar măsurată și fără derapaje polemice. Nu sunt multe lucruri de adăugat. Ar mai fi de comentat subtitlul „Lista lui Manolescu”. Pe mine nu mă trimite cu gândul la Bloom, ci la „lista lui Schindler” și nu văd aici umor, ci mai degrabă un mic cinism. Și megalomanie! Spune într-un loc N. Manolescu (citat de I. Petraș): „Dacă n-ar exista criticii literari, o spun fără nici un orgoliu stupid, n-ar exista literatură”. Solipsismul acesta e și el tot
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Bilbliotèque de la Pléiade”, lansată de Raymond Queneau. Cimitirul elefanților! - aș zice dacă aș vrea să dau cu tifla. Dar nu vreau, pentru că, după Pastenague (a citit el undeva!), servilitatea și datul cu tifla ar fi frați gemeni. Probabil ca și umorul și melodrama, hoția și onestitatea, „șotronul” și editorialul etc. Un paradox interesant!... — Ești invidios, mă întrerupe alter-egoul meu. Ești invidios, asta ești!... Da, probabil că ai dreptate. Sunt gelos pe cei care publică la celebra, mai ales printre români, editură
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
înșel, la Câmpina -, toți ceilalți, inclusiv Manolescu, ne duceam cu trenul de două ori pe săptămână la Ploiești. În tren, veselie mare. Orice pretext era bun pentru a face bășcălie. Manolescu o fi având el alte calități... — Care? — Oricum, simțul umorului îi lipsește cu desăvârșire. Și în plus era și singur împotriva unui grup unit și pus pe glume. Bănulescu se apăra prin tăcere. Manolescu părăsea pur și simplu compartimentul. N-am reușit să punem pe picioare revista, cenzura ne-a
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
cu instalație de aer condiționat, așa că, uneori, în loc să-ți fi cald, ceea ce e firesc în luna lui cuptor, ți-e frig. — Lasă, că n-ai să mori de frig de 23 august, ricana Pastenague, și n-am înțeles dacă era umor newyorkez (voia să vedem un film cu Woody Allen care se petrecea înainte de 11 septembrie) sau bășcălie franțuzească, mai mult sau mai puțin gratuită. N-am murit de frig, dar când am ieșit din sală pe stradă era aproape de miezul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
din sudul Franței care acceptă să publice și cărți plătite de autor ori de țara acestuia... Unii spun că Kertész a luat premiul mai mult pentru tema și subiectele literaturii sale decât pentru excelența scriiturii. Nu cred că au dreptate. Umorul scâșnit cu care descrie lagărele contrastează cu stilul obișnuit al scrierilor de felul acesta. Nu e nici plângăcios, nici vindicativ. E profund uman. În țara vecină așadar, în România, nu s-a prea discutat acest Premiu Nobel acordat pentru prima
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
pe tărîmul cugetărilor. A ieșit o retorică discutabilă. O maximă clasică în rostirea lui Mircea Sandu sună ca un lied de Schubert interpretat la eșapament de basculantă. Dacă lirica omagială adresată șefului practicată de casier, bufetier și compania conținea destul umor involuntar printre iambii versurilor, proaspetele cugetări prezidențiale aparent n-au nici un fel de noimă. întîi, pentru că rostitorul lor e mai degrabă un pragmatic al grătarului decît un idealist al gîndirii. Să zicem, însă, că, într-un moment tensionat, în care
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
respirație intelectuală, îndesîndu-le cu cîlții parvenitismului, ai unui ciocoism de Dinu Păturică translatat din paginile romanului în zilele noastre. Din fostul băiat spiritual alături de care conversația pe orice temă era o plăcere n-a mai rămas nimic. Poate doar un umor forțat, scrîșnit, răutăcios, prăvălit peste geamlîcul lojei din care e gata oricînd să facă salturi mai ample ca ale lui Sotomayor, spre a-i dovedi șefului său suprem că, atunci cînd e vorba despre Cauză, nu există nici o genune, nici un
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
promițîndu-li-se, de exemplu, 92 000 de euro pentru titlu, cam cît primeau românii în vremurile bune pentru o banală calificare. Excepție face recompensa americanilor: 485 000 de dolari. Motiv de bucurie? Nicidecum, fiindcă Statele Unite n-au nici o șansă la Mondial. Umorul e însă la fel de bun ca și în filmele americane, în care instanța îl condamnă pe criminal la 250 de ani de închisoare, acesta face recurs, plătește avocați și obține o reducere a pedepsei la 150 de ani. Bineînțeles, împricinatul țopăie
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
spune cu atît mai puțin. mai 2003 Povestitorul de la Sindicat S-a stins Vasile Sotir și, astfel, a secat unul dintre izvoarele de spirit ale fotbalului. Cameraman al echipei naționale și apoi sindicalist, nea Bubu va rămîne în istorie prin umorul său, care-l făcea simpatic inclusiv adversarilor. Cînd oamenii mor, rămîne în urmă doar ce-au făcut bun. Asta înseamnă că de la nea Bubu rămîne tot. A avut puțini dușmani și mulți prieteni, printre aceștia din urmă avînd privilegiul să
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
unde se fărîmițează inclusiv bolovanii de aur tip Beckham. Adrian a intrat între valțuri ca o speranță și iese pe post de personaj de scheci. Tehnologia de mărunțire i-a impresionat atît de mult pe români, încît le-a stîrnit umorul. aprilie 2004 Cînd e să se aleagă praful Cocaină! O asemenea veste despre Mutu era ultimul lucru care ne mai lipsea! Praful am zis? Nu e bine să vorbești de praf în preajma Briliantului și de funie în casa spînzuratului. Cu
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
ea să nu strîngă adeziuni de la cel mai înalt nivel. Ministrul vine din Franța ca să ne spună că, în anul olimpic, dezvăluirile trebuie să tacă. Președintele Comitetului Olimpic îi învață pe ziariști să facă ziare. Fosta mare campioană Nadia are umor, consimte că n-a plecat din țară în ’83, ci în ’89, pentru că n-a găsit locuri libere în avion. Cu toții își lipesc astfel numele și personalitățile de monolitul de la Deva și, indirect, se fac părtași cu testele de virginitate
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]