9,893 matches
-
sărbătorirea centenarului, revista abandonează formatul A3 (între 16 și 32 de pagini) în favoarea lui A 4 (96 pagini). Revista a deținut o particularitate în peisajul presei din România sub comunism. După dispariția colecției științifico-fantastice, editată de revista „Știință și tehnică”, „Vatra” a fost singura revistă de cultură din țară care a întreținut un constant interes pentru literatura științifico-fantastică. Redactor : Dan Culcer. Literatura s.f. a funcționat și prin critica socială indirectă. Printre colaboratorii de acest gen numărându-se scriitorii Mircea Opriță, Ion
Vatra (revistă) () [Corola-website/Science/303620_a_304949]
-
fac parte localitățile Sverida și Onișcani. Localitatea se află la distanța de 32 km de orașul Călărași și la 81 km de Chișinău. Satul Onișcani a fost menționat documentar prima dată în anul 1653. În raionul Călărași pot fi vizitate vetre medievale de la Sverida (1614) și Onișcani (1654). Un eveniment local marcant este hramul bisericii “Sf. Mihail” din satul Onișcani. La recensămîntul din anul 2004, populația satului constituia 1334 de oameni, dintre care 51.27% - bărbați și 48.73% - femei. Structura
Onișcani, Călărași () [Corola-website/Science/303779_a_305108]
-
cunoscut prin cea mai mare piața publică din Europa și a treia din lume - Piața Libertății. Harkovul este aezat la confluența râurilor Harkov, Lopan și Udi, care se varsă mai apoi în Doneț. Descoperirile arheologice din zonă demonstrează că pe vatra actualului Harkov populațiile locale au existat fără întrerupere încă din mileniul al II-lea î.Hr. Astfel de descoperiri au fost datate ca fiind din epoca bronzului, dar și mai recente, de pe vremea sciților și sarmaților. Există dovezi bogate ale așa-
Harkiv () [Corola-website/Science/303837_a_305166]
-
două compilații folk pe care Mircea Vintilă figurează cu patru piese. Mai târziu, în 1984 urmează un al doilea LP intitulat "Peripeții noi" și apoi, în 1989, un alt album, intitulat simplu "Mircea Vintilă", din cauză că titlul original, "Se retrage la Vatra Luminoasă", nu a fost acceptat de cenzura comunistă a vremii. La acest ultim album al său de dinainte de Revoluție, Mircea Vintilă colaborează cu Florian Pittiș la texte și cu Sorin Chifiriuc la orchestrații și aranjamente instrumentale. În anul 1990 primește
Mircea Vintilă () [Corola-website/Science/303878_a_305207]
-
mobil ce făcea legătura între turn și Bastionul Graft. Avea vedere spre Blumăna și, cu cele 5 etaje ale sale, era cel mai ridicat punct de fortificație din Brașov. În interiorul turnului s-a păstrat coșul de fum de deasupra unei vetre, care putea servi și pentru încălzirea paznicilor și a apărătorilor - breslași cositorari și arămari. În 1678, breasla cositorilor a răscumpărat obligația de apărare a turnului, numărul meșterilor fiind scăzut. Cu ocazia marelui incendiu din 21 aprilie 1689, focul dus de
Turnul Alb din Brașov () [Corola-website/Science/304025_a_305354]
-
locuitori din vechime erau apărătorii cetății de pe Tâmpa. Această așezare a continuat să existe și după înființarea cetății Brașov, dar după înălțarea zidurilor și a bastioanelor (1455) a rămas în afara incintei. Așezarea de sub cetatea Tâmpa sau „Cătunul” din Șchei este vatra românilor brașoveni. În cătun locuiau paznicii din afara cetății care tocmai din cauza acestei îndatoriri militare erau numiți șchei, adică „iobagi iertați” de stăpânii cetății. Germanii din Brașov nu au cunoscut în marginea cetății lor (Corona) decât pe români: "Wallachi ex Suburbio
Șcheii Brașovului () [Corola-website/Science/304043_a_305372]
-
Griselini, 1774, satul nu mai apare. Pe harta rezultată din cea de-a doua ridicare topografică a Imperiului Habsburgic, în mijlocul pădurii Chevereș, în stânga drumului care astăzi duce spre tabăra omonimă, este figurată Pojana Botja. Aceasta permite o localizare precisă a vetrei așezării dispărute. Astăzi unul dintre cartierele din Chevereșu Mare poartă numele Bocea.
Bocea () [Corola-website/Science/304088_a_305417]
-
au fost încărcați în vagoane pentru vite și, sub pază militară strictă, au fost „colonizați” pe pământurile înțelenite din estul Bărăganului. Acestă tactică era concepută să intimideze restul țăranilor în vederea desăvârșirii procesului de colectivizare. Mulți deportați s-au reîntors la vetrele lor în următorii 5 ani, până în 1956, dar unii au rămas în satele nou înființate. Rezistența anticomunistă a avut o formă organizată, mulți oameni opunându-se regimului comunist cu arma în mână, formând grupuri de partizani de 10 - 40 de
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
unei biserici în Leșu. Preotul Andreica trebuia să slujească într-un locaș consacrat, iar la sfârșitul veacului, judele Grigore Gălan cumpăra cărți de cult pentru această biserică. Prima biserică din Leșu este așadar construită de umilii săteni ortodocși, în vechea vatră a satului,”Fața din Jos”, pe terenul aflat azi în proprietatea familiei Persecă. Aici a fost și primul cimitir al leșenilor, în care se păstrează și azi vechile cruci". Dacă la 1640 Leșu avea 10 gospodării, biserica trebuie să fi
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
Acesta din urmă este pomenit și în 1777. Se mai știe despre el că avea o bisericuță de nuiele “în deal la Hurdiș”, astăzi proprietatea familiei Rauș. Tradiția locală îl prezintă pe George Hurdiș ca preot-călugăr, bisericuța sa fiind singura vatră sihăstrească despre care avem cunoștință în hotarul Leșului. După moartea ieromonahului bisericuța a ars. Anton Coșbuc afirma că a trăit izolat de ceilalți preoți și neamestecându-se în treburile comunei. Preotul Sava Gălan a fost primul hirotonit dintre frații săi
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
au fost comune grănicerești. 1765 - Astfel în anul 1765 cu ocazia mutării forțate a locuitorilor din Tohan, care au refuzat să se înroleze în regimentele de grăniceri înființate de Maria Tereza, atunci când li s-a stabilit ca loc de așezare vatra satului de azi Tohanul Nou, înființat cu acestă ocazie sunt pomeniți nominal și olarii. Se vorbește pe larg cu acest prilej despre obiecțiile tohănenilor între care una legată direct de ocupația de bază, anume despre pericolul de incendiu de la cuptoare
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
țăranii răzeși, precum și un proprietar mai înstărit, medelnicerul Todirascu Măcărescu. În afară de plugărie, localnicii făceau în mod obișnuit și cărăușie. Conform recensămîntul din 1817, aici existau de acum 140 de gospodării, moșia avînd în total 1.741 fălci: 41 fălci sub vatra satului, 400 fălci de pădure, 400 fălci de pămint arabil, 60 fălci de fîneață și 250 fălci de pășune. Printre marii proprietari locali e amintit serdarul Măcărescu. Alte mențiuni documentare din sec. XIX-XX, referitoare la situația economică și demografică a
Boghiceni, Hîncești () [Corola-website/Science/304348_a_305677]
-
făcute în secolul XIX de Ț. Orthmayr (1872). Săpături arheologice ulterioare, au scos la iveală oase de urs de caverna și obiecte provenind de la o așezare neolitica: un depozit de cereale, ceramică aparținând culturilor de Tisa și Coțofeni, precum și o vatra acum reconstituita și expusă la Muzeul Banatului din Timișoara, unde se păstrează și resturile de urs de caverna. În anii 1960 peșteră intra în atenția ISER București prin Ștefan Negrea, Alexandina Negrea și Vasile Sencu. Ulterior peșteră și întreaga zonă
Peștera Românești () [Corola-website/Science/304340_a_305669]
-
construite acoperișurile. O asemenea casă a fost descoperită cu o bună parte a inventarului ei în Sofia-Slatina. Încăperea principală din așa-numita Mare Casă (cu o suprafață de 117 m²) din mileniul al 6-lea î. e. n. avea un cuptor, o vatră, o piatră de moară, locuri de dormit, un război de țesut vertical, mai multe grânare și un spațiu destinat sacrificiilor. O încăpere mai mică servea probabil drept atelier și loc de cult. Începând cu eneoliticul se întâlnesc chiar case cu
Preistoria în Bulgaria () [Corola-website/Science/304349_a_305678]
-
postura soțului, uneori și cea a fiului Zeiței Mamă, care e în același timp șeful de trib și preotul comunității. Cercetările arheologice au relevat practicarea inițială a sacrificiilor cultice chiar în incinta complexelor de locuit. Sanctuarul destinat Zeiței Mamă era vatra, după cum se poate deduce din ornamentica cuptoarelor găsite la Sofia-Slatina și în tell-ul Azmak. Îndeosebi triunghiul și rombul sunt simbolurile acestei divinități. Din eneolitic sunt cunoscute și reprezentări miniaturizate ale cuptoarelor, deci ele au jucat și mai târziu un rol
Preistoria în Bulgaria () [Corola-website/Science/304349_a_305678]
-
la nuntă au jucat și au avut: "...nuntași brazi și păltinași, preoți munții mari, păsări - lăutari...". și abia Duminică s-au odihnit în voie. Auzind de traiul lor fericit, tinerii din satele vecine au prins a se așeza pe această vatră binecuvântată, spunându-le părinților și neamurilor, că se duc la Cimiș si Lia : Cimișlia. De fapt realitatea a fost cu mult mai crudă cu localnicii. Deși în 1827, sub stăpânirea rusească, Cimișlia a devenit centru administrativ, localitatea nu avea dispensar
Cimișlia () [Corola-website/Science/304420_a_305749]
-
numai de veterani, dar numeroase surse indică un număr foarte mare de recruți în rândurile franceze. O mare parte dintre soldați și ofițeri erau fie foști prizonieri de război, eliberați după prima abdicare a lui Napoleon, fie militari lăsați la vatră de Bourboni și deci extaziați de întoarcerea Împăratului și extrem de doritori de revanșă. Cu toate acestea, forța morală a soldatului francez era afectată de suspiciunea cvasi-generalizată privitoare la ofițeri, mulți dintre aceștia fiind suspectați că ar avea simpatii monarhiste. După cum
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
oștii, expedițiile militare fiind planificate. Se discuta despre asigurarea păcii, justiției, protejarea bisericii și a celor săraci. Războaiele se desfășurau în timpul verii. Oastea era convocată într-un loc apropiat de câmpul de lupta. După trei-șase luni, oștenii erau lăsați la vatra. Pentru a evita abandonul, prin intermediul capitulariilor, Carol a modificat tradiția franca, prin care fiecare om liber era deținător de pământ era obligat să participe la lupta. Fiindcă se adunau tot mai mulți luptători călare, fiecare avea nevoie de un cal
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Casa de Cultură și Școala de arte. Cele mai importante evenimente culturale sunt Festivalul Republican de Muzică și Poezie „Eminesciana”, Ziua orașului, etc. În Strășeni activează Orchestra de Muzică Populară „Cununa”, Ansamblul folcloric „Dumbrava verde”, Formația corală „Burebista”. Tot la vatra orășelului Strășeni este situată Biserica cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae, făcător de minuni. Zonele de agrement sunt: lacul Ghidighici, 6 parcuri de cultură și odihnă, în apropiere sunt Codrii Moldovei, cu o floră și faună extrem de surprinzătoare și bogată, tot
Strășeni () [Corola-website/Science/298032_a_299361]
-
apare astăzi spălat de apele pătrunse prin acoperiș. Pe locul cuptorului se pot distinge încă dimensiunele lui mari, 2,55 x 2,25 m, golul de străpungere al hornețului spre tindă și ici colo câte o văiugă desprinsă din platforma vetrei. În tindă se păstrează ""boboroanca"", o structură de bârne cu rolul de a proteja acoperișul de paie împotriva scânteilor din foc. Aceasta a fost folosită odată cu succes și ca afumătoare. Casa și un teasc de vin alăturat au fost lăsate
Muzeul din Cizer () [Corola-website/Science/312484_a_313813]
-
comunei (Bisoca) și satul Jitia, reședința comunei cu același nume județul Vrancea. Aparține de Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, Mitropolia Munteniei și Dobrogei. Are statut de monument istoric, având . A fost ctitorită în anul 1730 pe cheltuiala domnului Constantin Mavrocordat. Vechea vatră a schitului a fost ceva mai sus de cea actuală. Primul stareț i-a fost cuviosul Vasile, canonizat ulterior sub denumirea de Sfântul Vasile de la Poiana Mărului. Biserica de lemn originală a ars în 1771 fiind refacută în perioada 1780-1784
Mănăstirea Poiana Mărului () [Corola-website/Science/312496_a_313825]
-
Constantin Samurcaș, care a zidit-o pe moșia sa din satul Ciorogârla, la 15 km de București, cu puțin timp înainte de a deceda. În anul 1847, clucerul Alexandru Samurcaș, nepot de frate și fiu adoptiv al ctitorului, a asigurat mănăstirii vatra și pământul din jurul, ei punând de asemenea și reguli de administrație, iar în 1845 a făcut și prima reparație la biserica mănăstirii, care fusese afectată de cutremurul din 1838. O nouă reparație, mai temeinică, s-a realizat între anii 1866-1869
Mănăstirea Samurcășești () [Corola-website/Science/312512_a_313841]
-
localitatea s-a numit "Salinae" ), în zona de vest și nord-vest a masivului, prin mici cariere (aici se găsesc în prezent „Lacurile Romane”). Minele romane erau, de obicei, camere lungi de 15-30 m, deschise la zi și cu exploatare în vatră. Din aceste perioade au fost descoperite numeroase unelte specifice de minierit, cum ar fi o lopată cu mâner scurt, mai multe de lopeți plate de tip „vâslă ”, un „satâr” cu mâner, două bucăți de lemn cu capete încovoiate (probabil tălpi
Salina Ocna Mureș () [Corola-website/Science/312619_a_313948]
-
stat 10 ani la ocnă. El a fost eliberat în 1917 și trimis ca soldat pe front în Primul Război Mondial. Comandantul său militar a fost ofițerul Tudor Marian (Sergiu Nicolaescu). În 1919, după sfârșitul războiului, Manlache este lăsat la vatră și se întoarce în satul natal după 12 ani de absență. Fostul ocnaș are părul albit înainte de vreme și trăsăturile feței înăsprite. În acest timp, soția sa (Elisabeta Jar-Rozorea) l-a părăsit și i-a vândut pământul boierului Leon Pârâianu
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
România prin intermediul a două firme, respectiv Coca-Cola România, reprezentantul companiei americane The Coca-Cola Company, care deține mărcile și produce concentratele, și îmbuteliatorul Coca-Cola HBC România, care produce, distribuie și vinde produsele. Compania deține în România, fabrici în Ploiești, Timișoara și Vatra Dornei. În anul 2008, compania a închis unitatea de producție de la Oradea, pentru eficientizarea activității. Portofoliul Coca-Cola România cuprinde băuturile răcoritoare "Coca-Cola", "Sprite", "Fanta", sucurile "Cappy", ceaiurile "Nestea", băutura energizantă "Burn" și apa minerală "Dorna". În anul 2008, Coca-Cola HBC
The Coca-Cola Company () [Corola-website/Science/312685_a_314014]