8,935 matches
-
metamorfozelor, a deplasărilor, regăsește simbolismul pentru a-l depăși într-un mod constructiv, original. Încetând de a mai socoti simbolismul drept un accident de etapă asimilat artei 1900 și frivolităților ei senzualiste, un moment de rătăcire pasager înainte de regăsirea adevăratei vocații, cred că se impune o viziune care să redea caracterul stimulativ pentru imaginație în arta plastică al simbolismului legat și de un cult al frumosului, care devenea programatic un factor modelator pentru societatea vieneză și care a modelat și societatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
elementele care se găsesc în lumea reală, ba chiar împrumutate altor opere de artă, pentru a produce o realitate separată, diferită și perfect autonomă"15. Sistemul corespondențelor care marchează definitoriu simbolismul literar își găsește aici o extensie structurală și o vocație structurantă. I.2. Simbolism și decadentism în artele plastice Ce anume diferențiază decadentismul de simbolism în artele plastice: "this is the question!". Dacă în cazul literaturii distincția este recuperabilă prin detalierea unui parcurs istoric și reconfigurarea unei estetici 16, pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o dimensiune istorico-filozofică, prin intermediul noțiunii mult mai complexe de decadență. Iar în relația cu simbolismul, asumă rolul precursorului, al primului venit pe scena artei, topit ulterior din lipsă de fibră teoretică în matricea simbolistă. Rămânând în spațiul culturii franceze de vocație pedagogic-modelatoare pentru pictorii români formați la Paris, se poate constata că tocmai mutația decadentă a gustului ex-naturalistului Huysmans aduce în prim plan o serie de artiști plastici, majoritatea asimilați simbolismului, unii dintre ei lipsiți la momentul apariției romanului, de notorietatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictorul ar fi putut utiliza fluierul sau naiul, instrumente dionisiace, panice. Simbol al unei poezii care corespunde unor armonice apolinice în reprezentările clasice, în arta simbolistă a unui Klimt, Von Stück, Jean Delville, Alexandre Séon etc. lira devine simbolul unei vocații tragice a artistului sacrificat pe altarul propriei sale arte. Relevant pentru acest tablou al lui Loghi devine mixajul a două perspective "mitologice", cea greco-latină, speculată simbolist de secesioniștii münchenezi și cea a folclorului românesc care constituie deopotrivă rama tabloului, evocată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Pictorii simboliști sau decadenți se despart de ilustrările convenționale ale lui Iisus, apariția acestuia dobândește aria de rezonanță a misterului, dar și ambiguitatea lui. Înainte de a deveni ortodoxist și ultranaționalist în contextul culturii românești, misticismul dobândește conturul poetic al unei vocații simboliste care respiră același aer cu cel european. Un loc privilegiat în reflectarea acestui fior mistic în pictura simbolistă românească îl ocupă tablourile cu subiect religios. Figura cristică este capabilă să catalizeze un tip de sensibilitate care iradiază dincolo de subiectul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o procesiune sărbătorească. Cremer este pictat din profil, ceea ce intensifică relația sa cu fundalul, conferind impresia de așezare în efigie, în rama artei sale muzicale, expresia picturală a unui libret. Compozitorul înfățișat pe fundalul artei sale cadrul estetic devine expresia vocației, latura esențială a compozitorului desprinsă de persoana sa și relipită ulterior -, se transformă în subiectul eroic, derivat al operei sale. Alexis Macedonski realizează un reușit contrast între figura statică a compozitorului și cea dinamică a frescei, cu toate că fresca este cea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se află Autoportretul intitulat Un Zugrav (ulei, 1906-1907, Galeria Națională București). Pictorul ține în mână pensula și în jurul acestui gest se recompune întregul portret, care-l proiectează într-un univers al modestiei de rezonanță cristică, dar și a asumării unei vocații. De acestă dată Luchian pictează, nu mai citește, nu mai oferă o poză de detașare, este cu totul absorbit de arta sa. Metonimic, mâna care pictează, scoasă în prim plan pe fondul întunecat al costumului, reprezintă arta, profesiunea sa de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pentru a sesiza diferențele majore, temperamentale ale celor doi pictori. Aerul cristic, febricitat, carismatic al lui Luchian intră în contrast cu cel de o severitate de dandy al lui Pallady. Amândoi sunt pictați în relație cu arta lor, pictând, recomandând instrumentele și vocația lor în cazul lui Pallady este vorba și de paletă. Diferența de temperament, care se reflectă în atitudine, este evidentă. Pallady își ține pensula ca pe o floretă, gata de atac pictorul era pasionat de scrimă și mânuia cu dexteritate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
chipului precizată numai în angulații are un aer contondent, marțial, decisiv, autentic, fără morga mateină contrafăcută. Din compoziția acestui chip răzbate și o notă de sfidare, dar și fermitatea deciziei privind asumarea artei sale; avem un portret eroizant al asumării vocației, nu ca pe o suferință dizolvantă, ca la Luchian, care martirizează corpul pentru a elibera spiritul, ci ca o provocare întoarsă împotriva oricărei contestări, a lumii întregi. Nu există nici cea mai mică urmă de modestie în acest portret, ci
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
recunoașterea unanimă a contribuției sculptorului la arta modernă, transformându-l într-un model exemplar (nu numai pentru sculptorii români). Atras de arta rodiniană, Brâncuși a știut să se disocieze la timp pentru a-și configura pe o altă treaptă estetică vocația modernității în sculptură, iar Paciurea a depășit-o, la rândul său, în direcția incomparabilelor Himere. Pe de altă parte, câțiva dintre marii colecționari români achiziționează opere rodiniene (precum Anastase Simu, care a adus, în 1905, pentru viitorul său muzeu, L
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
academismului de amprentă simbolistă (Regina Elisabeta)301 la care o putem adăuga și pe cea a simbolismului de factură scesionistă și neobizantină al reginei Maria. Casa regală va apela la o serie de artiști, sculptori italieni și francezi, afirmând astfel vocația europeană și respectul pentru patrimoniul său cultural, imprimând, un caracter modern, cosmopolit, artei pe care o promovează. Deși alegorică și academizantă, Cântărețul divin al sculptorului Jean-Jules Lecomte du Noüy care execută și lucrări "inspirate din versurile și ideile estetice ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
topească în acest fundal, întunericul este poate chiar sursa sa. Angoasa se desenează și pe fondul unei tensiuni cromatice dintre roșu și negru, combinație cu o puternică conotație sexuală. Madona își desface brațele într-un gest extatic, expunându-și trupul. Vocația definitorie a femeii fatale pe care Munch o întâlnise în persoana norvegienei Dagny Juell (Ducha) sau a lui Tulla Larsen nu este maternitatea și fecundația, ci orgasmul, escaldarea plăcerii fizice fără scopuri procreative. Cu alte cuvinte, o pulsiune elementară, caracterizată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de sfinți și de prințese îndepărtate, embleme ale castității și ale calmului meditativ. Efigiilor purității, mamă, logodnică, soție li se opunea astfel o feminitate perversă, care a cunoscut în literatura epocii o bogăție cu totul specială"357. Feminitatea circumscrisă unei vocații domestice sau transferată registrului mariologic este demonizată și idealizată în același timp. O bună parte din tratări sunt centrate pe eșecul gestionării elementului feminin inoculat subversiv tinerilor dandy, pe latențele problematice pe care feminitatea le conține, pe indicibilul unor posturi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Aici însă funcționează un prim tipar "burghez", întotdeauna femeia este înfățișată citind și nu bărbatul. Lectura devine astfel o preocupare feminină, un hobby grațios este vorba de lectura de romane -, în cazul bărbatului lectura este presupusă ca studiu sau ca vocație artistică și nu ca loisir. Feminizarea lecturii nu merge până la o feminizare a culturii, ci se păstrează în cadrul tematic al unor preocupări domestic-burgheze, dar și a marcării unei sensibilități particulare, a unei aure feminine de un discret lirism. Reveria, capelă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ovidiu care întoarce spatele agitației vibrante a lumii în care a fost inserat, o lume care îi este complet străină. Însă acest dezinteres pentru lumea exterioară configurează și dimeniunea sensibilității artistice a poetului, a cărui ipseitate melancolică constituie și expresia vocației sale. Este foarte posibil ca pictorul să fi avut drept inspirație statuia lui Ovidiu executată de sculptorul italian Ettore Ferrari în 1887 și devenită monument public al Constanței, din moment ce decupajul postural al figurii este același în tabloul său. La rândul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acestora în sfera semnificației. Termenul "decadent" în accepția lui estetică, sinonim aproape cu "simbolist" (cel puțin indicând o direcție convergentă), era familiar mediului nostru literar-artistic, prezent în limbajul criticii (Gherea, Chendi)..."445 . Pentru Theodor Enescu, adoptarea unei maniere străine de vocația sa ar fi rezultatul unui moment de confuzie, de criză chiar, care coincide cu un moment de decantare estetică survenind întoarcerii pictorului de la Paris și marcată de recluziunea sa timp de șase luni undeva la țară. Pictorul traversează "o criză
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unde se află și această pictură murală, devine un loc rezervat unei alchimii prin care materia brută a realului este transformată în aurul spagiric al artei sau, altfel spus, prin care artistul iese din existența profană pentru a oficia, prin vocația sa artistică, într-un templu al artei. După Serafina Bruckner 468 se pot decela trei etape cu sens evolutiv în ce privește performanța artistică a Ceciliei Cuțescu-Storck: o primă etapă de glorificare a naturii, a doua intitulată "epopeea țiganilor" și o a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
scurta etapă simbolisto-decadentă ca elev al lui Gustave Moreau. Lui Theodorescu-Sion, poemul lui Maniu îi inspiră o serie de compoziții decorative cu bacante, iar scriitorul însuși a cochetat cu pictura fără a depăși stadiul unui diletantism avizat. Această a doua vocație îl va urmări ca o umbră, iar scriitorul, asumând calitatea de critic de artă, semnează o serie de articole pentru Noua revistă română în 1912, 1913. De altfel, sora sa, Rodica Maniu, căsătorită Mützner, se dedică întrutotul picturii. Format într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
război, printr-o reconversie radicală, o repliere surprinzătoare, dacă este comparată cu debutul, să treacă în tabăra gândiriștilor, contribuind la apariția revistei Gândirea în 1921. G. Călinescu considera poezia sa "triumful stilisticei și al manierei"540, pornind tocmai de la această vocație abandonată a unei "picturi caligrafice", ilustrată de critic prin mișcarea nouă în pictură cu Iosif Iser, Theodorescu-Sion, Șirato și Rodica Maniu. Pe baza unei imagini decupate din lirica sa, criticul mai stabilește o asociere cu decorativismul feeric-exotist, hieratic, simbolist, de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
hieratic, simbolist, de influență böckliniană al lui Kimon Loghi, dar și a scenelor de gen din pictura trecentoului italian. Socotind insuficiente referințele invocate, Călinescu stabilește o altă relație cu plastica parnasiană a poeziei, prin Théophile Gautier, ca refulare a derealizării vocației de artist plastic. Cu alte cuvinte, imagismul poetic al lui Maniu ar traduce acest complex freudian al unei estetice întoarceri a refulatului în poezie. Depășind nivelul speculativ al exercițiului psihanlitic întreprins de Călinescu, rămâne provocatoare ideea unei sinteze a celor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau rudimentul anumitor noi facultăți, prin care, vag și incert, ea înțelege miezul lucrurilor care, în realitate, reflectă dimensiuni spirituale pline de sens"565. Modelului extravertit al salonului, spațiu prin excelență al dialogului și al manifestărilor spirituale, care solicită chiar vocație interacțională și mobilitate discursivă, îi ia locul modelul solipsist al templului artei, cuprins în sfera intimității. Pentru Gottfried Fliedl, care analizează pictura lui Gustav Klimt în cadrul atmosferei Vienei fin de siècle, totul concură la construirea "atmosferei" spațiului privat, adecvată psiho-estetic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Storck, pe Petrașcu de un "coleg" și pe doctorul C. Petrașcu de "un olandez". Un poet, un pictor, un arhitect, toți emblematici, se alătură familiei burgheze reprezentate de vărul doctor, familiei înnobilate prin precoupările pentru artă ale locatarului și de vocația artistică a fratelui pictor. În același timp, aceste personaje emblematice la care se adaugă frații Cerchez, G.D. Mirea sunt familiari ai criticului, ei reprezintă generația care se întorcea de la Paris în 1882, 1883, cu idei novatoare, generație care are inițiativa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artei clasice. Regulile definesc pictura, literatura, muzica, sculptura și arhitectura. Cea mai importantă perioadă a clasicismului s-a Împus În Franța regilor Ludovic al XIII-lea și Ludovic al XIV-lea. Mai apoi și alte state europene și-au afirmat vocația creatoare și au Încurajat o artă menită să respecte ordinea stabilită. Așa a apărut un Velázquez (1599-1660) sau Rembrandt (1606-1669), artiști impuși vremii prin marea forță creatoare, prin capacitatea de a oferi modele clasice. Trăsăturile clasicismului: Clasicismul s-a impus
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
este „doritor de antiteze cam exagerate”, mergând la esențe, alții făceau, cum se Întâmplă și azi, o regretabilă confuzie Între literatură și realitate, mergându-se cu aceasta până la absurd și În poezia de dragoste. E antologică observația unui critic fără vocație În legătură cu poezia „Dorința”: ,, Dacă iubita stă cu fruntea pe brațul poetului, cum o să se lase sărutată?” (Aron Densuseanu) T. Maiorescu a Încercat să lămurească problema În studiul „Comediile d-lui Caragiale” În 1885, dar mulți nu au Înțeles cum vine
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
romanului „Enigma Otiliei” e paradoxală, pentru că nu ilustrează, conform definiției, prezența În text a unui singur narator, ci dimpotrivă, se constată o intervenție permanentă a autorului În calitate de comentator savant și expert. Nici nu se putea altfel, dacă avem În vedere vocația criticului și istoricului literar. De aceea, s-a spus că, la G. Călinescu, mijloacele literaturii interferează cu cele ale criticii și că toate aspectele sunt privite cu ochiul unui estet. Autorul romanului Însuși mărturisește că vrea să creeze documente de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]