89,480 matches
-
de 60.000 de oameni și care... s-au aruncat ei înșiși în baionete pentru a obține o moarte glorioasă. Regimul lui Ludovic-Filip a fost răsturnat în cele din urmă de Revoluția franceză de la 1848, deși cea de-a Doua Republică Franceză a avut o viață scurtă. În Revoluția de la 1848, Friedrich Engels a publicat o retrospectivă în care a analizat erorile tactice care au dus la eșecul rebeliunii din 1832 și a inspirat lecții pentru revolta din 1848. Principala greșeală
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
vorbească despre probleme, cum ar fi Palestina și Războiul din irak în cântecele ei. La o conferință de presă pe data de 16 decembrie 2014, Malouma a anunțat că pleacă în opoziție și aderarea la partidul de guvernământ, Uniunea pentru Republica, pe motiv că ea ar putea să participe mai eficient la construirea Mauritania până în picioare în spatele politicilor de actualul lider Aziz. Malouma a fost selectat în 2003 de către juriu ca fiind unul de World Music Expo (WOMEX) prezenta artiști și
Malouma () [Corola-website/Science/337638_a_338967]
-
la alegerile din 25 noiembrie 1917, concurând în sud-vestul provinciei Basarabia. A obținut mandatul de deputat în urma victoriei zdrobitoare a eserilor, devenind, la vârsta de 23 de ani, cel mai tânăr parlamentar. Câteva zile mai târziu, Basarabia s-a proclamat Republica Democratică Moldovenească și și-a format un guvern propriu, rămânând indecis viitorul său ca parte componentă a Rusiei. Alegerile pentru Adunarea Constituantă au fost haotice, iar rezultatele nu au fost consemnate în totalitate. Slonim era prezent în Adunare în dimineața
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
loc reunirea [Basarabiei] cu Statul Rus”. Recunoscând că exista un punct de vedere comun împărtășit de Mișcarea Albă și Rusia Sovietică cu privire la problema basarabeană, el a propus depășirea acestui impas prin organizarea de către Liga Națiunilor a unui referendum în fosta Republică Moldovenească. Cercetătorul Charles Upson Clark, care consideră relatarea lui Slonim ca fiind printre „cele mai bune [...] din punctul de vedere rus”, respinge teoria acestuia despre inspirația germană a unirii, menționând că aceasta a fost, de fapt, o aspirație românească tradițională
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Intervievat de "L'Humanité", ziarul Partidului Comunist Francez, Slonim a pretins, de asemenea, că socialiștii au fost reprimați și că unirea necondiționată fusese votată „sub amenințarea mitralierelor”. Aceste declarații au fost respinse de către unioniștii basarabeni: Ion Inculeț, fostul președinte al Republicii Moldovenești, a afirmat că interviul era „idiot”, în timp ce Ion Pelivan a scris ziarului "L'Humanité", reafirmând că unirea a fost expresia voinței libere a poporului basarabean. În notele sale, Pelivan l-a catalogat pe Slonim ca „dezertor”, „impostor” și evreu
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
importante descoperiri și atunci când o carte valoroasă este scrisă, defensistul simte un sentiment de mândrie”. El a publicat în 1935 o carte interesantă despre expediția nefastă a lui Semion Celiuskin, urmată în 1937 de "Les onzes républiques soviétiques" („Cele unsprezece republici sovietice”), la Éditions Payot. Această din urmă carte a fost bine primită în Uniunea Sovietică și recomandată de Intourist, dar criticată de Pierre Pascal pentru inexactitățile sale geografice și istorice. În 1938 Slonim a tradus, de asemenea, cartea "Voyage de
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
ar fi avut ocazia să se apropie de el. Knipper a fost prolific. El a scris 5 opere (inclusiv unul despre "Micul prinț"), 20 de simfonii, balete, piese pentru pian și muzică de film. A studiat, de asemenea, etnomuzicologia din republicile aflate în Asia Centrală și a făcut cercetări cu privire la muzica populară din Turkmenistan, Kârgâzstan și Tadjikistan. Una dintre cele mai renumite compoziții ale sale este "Полюшко-поле" (Poliușko-pole), cunoscută sub numele de „Poienile” și numită, de asemenea, „Cântecul câmpiilor”.
Lev Knipper () [Corola-website/Science/337672_a_339001]
-
(9 iulie 1868 - 30 noiembrie 1946) a fost un politician german, membru al Partidului Social Democrat din Germania (SPD). El a îndeplinit funcția de ministru al apărării ("Reichswehrminister") al Republicii de la Weimar, între 1919 și 1920. Noske a fost o figură controversată pentru că, deși era membru al mișcării socialiste, el a folosit armata și forțele paramilitare pentru a înăbuși în sânge revoltele socialiste/comuniste din 1919. Noske s-a născut
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
comportamentul său în timpul crizei și l-au blamat pentru lipsa de energie în înăbușirea puciului. El a demisionat pe 22 martie 1920. Otto Gessler i-a succedat în funcție. Noske a fost ultimul social-democrat care a deținut această poziție în timpul Republicii de la Weimar. Noske a fost guvernatorul ("Oberpräsident") provinciei Hanovra începând din anul 1920. El a devenit mai conservator și l-a susținut pe Paul von Hindenburg în alegerile pentru funcția de președinte al Reichului în 1925 și 1932. Cu toate
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
poporului condus de partid, remarcabilei activătăți revoluționare a tovarășului Nicolae Ceaușescu, a tovarășei Elenă Ceaușescu", autorul materialului a suprins adunarea festivă consacrată zilei de 1 Mai, unde au participat tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, președinte al Republicii Socialiste România, si tovarășa Elenă Ceaușescu. "Cu entuziasm, cu bucurie în inimi au întâmpinat pe conducătorul iubit al partidului și al statului tovarășul Nicolae Ceaușescu, pe tovarășa Elenă Ceaușescu miile de locuitori ai Capitalei veniți la Sala Palatului Republicii, unde
1 MAI. Cum a devenit Ziua Internațională a Muncii. Semnificația și cum era sărbătorit 1 Mai în România-VIDEO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101179_a_102471]
-
al Republicii Socialiste România, si tovarășa Elenă Ceaușescu. "Cu entuziasm, cu bucurie în inimi au întâmpinat pe conducătorul iubit al partidului și al statului tovarășul Nicolae Ceaușescu, pe tovarășa Elenă Ceaușescu miile de locuitori ai Capitalei veniți la Sala Palatului Republicii, unde s-a desfășurat adunarea festivă. Că de fiecare dată, reîntâlnirea tovarășului Nicolae Ceaușescu cu oameni ai muncii de cele mai diferite profesii a constituit un prilej de vibrantă reafirmare a dragostei și a respectului profund cu care partidul, poporul
1 MAI. Cum a devenit Ziua Internațională a Muncii. Semnificația și cum era sărbătorit 1 Mai în România-VIDEO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101179_a_102471]
-
a acestei țări și cea mai mare moschee din Asia de Sud-Est. Numele de "Istiqlal" sau "Masjid Istiqlal" înseamnă "Moscheea Independenței". În anul 1949, Indonezia și-a proclamat independența față de Imperiul Olandez, în urma Revoluției Naționale Indoneziene dintre anii 1945-1949. Imediat după proclamarea republicii, a fost propusă ideea contruirii unei mari moschei ca simbol național al independențeii Indoneziei, țara cu cei mai mulți musulmani din lume. Proiectul a fost lansat de Wahid Hasyim, ministrul afacerilor religioase din aceea vreme și susținut de Anwar Cokroaminoto, mai târziu
Moscheea Istiqlal () [Corola-website/Science/336042_a_337371]
-
Kosovo în anii 1913-1915, după ocupația sârbă, și în 1916-1918 împotriva forțelor bulgare. Idriz Seferi a murit netulburat de nimeni în locuința sa, la 25 martie 1927. I s-a acordat post-mortem titlul de Erou al Kosovo de către autoritățile din Republica Kosovo. Există un bust al lui Seferi în Kaçanik.
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]
-
A fost aliata Șerbiei în timpul Primului Război Mondial. După război, aceasta se va uni cu Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor(Iugoslavia după 1929). În timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, a fost ocupată de italieni. În 1946, devine una dintre cele 6 republici iugoslave. După 1992, Șerbia și Muntenegru au format Republică Federală Iugoslavia. În 2003, parlamentele Muntenegrului, Șerbiei și cel iugoslav, au ratificat o nouă constituție care a menținut federația sub Denumirea de Șerbia și Muntenegru. În 2006, Șerbia și Muntenegru s-
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
se va uni cu Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor(Iugoslavia după 1929). În timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, a fost ocupată de italieni. În 1946, devine una dintre cele 6 republici iugoslave. După 1992, Șerbia și Muntenegru au format Republică Federală Iugoslavia. În 2003, parlamentele Muntenegrului, Șerbiei și cel iugoslav, au ratificat o nouă constituție care a menținut federația sub Denumirea de Șerbia și Muntenegru. În 2006, Șerbia și Muntenegru s-au separat complet pe cale pașnică. Plinius, Appian și Ptolemeu
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
în Marele Război Turcesc, la sfârșitul acelui secol. Muntenegru a devenit o teocrație, condusă de Biserică Ortodoxă Sârbă și de Mitropolia Muntenegrului și a Litoralului. O perioadă înfloritoare, nemaiîntâlnita din timpurile lui Petrovici-Neagoș. Numele conducătorului teocrației era "Vladika al Muntenegrului". Republică Veneția și-a introdus guvernatori care s-au amestecat în politicile statale a Muntenegrului; când republică a fost succedata de Imperiul Austriac în 1797, guvernatorii au fost retrași de către Petar ÎI în 1832. Predecesorul său, Petar I a contribuit la
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
Ortodoxă Sârbă și de Mitropolia Muntenegrului și a Litoralului. O perioadă înfloritoare, nemaiîntâlnita din timpurile lui Petrovici-Neagoș. Numele conducătorului teocrației era "Vladika al Muntenegrului". Republică Veneția și-a introdus guvernatori care s-au amestecat în politicile statale a Muntenegrului; când republică a fost succedata de Imperiul Austriac în 1797, guvernatorii au fost retrași de către Petar ÎI în 1832. Predecesorul său, Petar I a contribuit la unificarea Muntenegrului cu Ținuturile muntoase. Sub conducerea lui Nikola I, suprafața principatului s-a mărit de
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
fasciștilor și s-au alăturat comuniștilor. Unii din cei mai emeriți partizani sunt Arso Jovanović, Sava Kovačević, Svetozar Vukmanović-Tempo, Milovan Đilas, Peko Dapčević, Vlado Dapčević, Veljko Vlahović, Blažo Jovanović, Pavle Kapičić and Ivan Milutinović. Muntenegru a devenit una din 6 republici socialiste ce alcătuiau Republică Socialistă Federativa Iugoslavia (RSFI), capitala să Podgorica schimbându-și numele în Titograd în onoarea lui Josip Broz Tito. După război, infrastructura Iugoslaviei a fost reconstruită, începuse industrializarea iar Universitatea Muntenegreană a fost fondată. Republicii Socialiste Muntenegru
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
alăturat comuniștilor. Unii din cei mai emeriți partizani sunt Arso Jovanović, Sava Kovačević, Svetozar Vukmanović-Tempo, Milovan Đilas, Peko Dapčević, Vlado Dapčević, Veljko Vlahović, Blažo Jovanović, Pavle Kapičić and Ivan Milutinović. Muntenegru a devenit una din 6 republici socialiste ce alcătuiau Republică Socialistă Federativa Iugoslavia (RSFI), capitala să Podgorica schimbându-și numele în Titograd în onoarea lui Josip Broz Tito. După război, infrastructura Iugoslaviei a fost reconstruită, începuse industrializarea iar Universitatea Muntenegreană a fost fondată. Republicii Socialiste Muntenegru i s-a acordat
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
din 6 republici socialiste ce alcătuiau Republică Socialistă Federativa Iugoslavia (RSFI), capitala să Podgorica schimbându-și numele în Titograd în onoarea lui Josip Broz Tito. După război, infrastructura Iugoslaviei a fost reconstruită, începuse industrializarea iar Universitatea Muntenegreană a fost fondată. Republicii Socialiste Muntenegru i s-a acordat o autonomie sporită după ratificarea unei noi constituții, în 1974. După dizolvarea RSFI, în 1992, Muntenegru a rămas parte din Republică Federativa Iugoslavia împreună cu Șerbia. După desfășurarea referendumului de a rămâne sau nu în
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
infrastructura Iugoslaviei a fost reconstruită, începuse industrializarea iar Universitatea Muntenegreană a fost fondată. Republicii Socialiste Muntenegru i s-a acordat o autonomie sporită după ratificarea unei noi constituții, în 1974. După dizolvarea RSFI, în 1992, Muntenegru a rămas parte din Republică Federativa Iugoslavia împreună cu Șerbia. După desfășurarea referendumului de a rămâne sau nu în Iugoslavia din 1992, prezența fusese de 66% din populație, cu 95,96% din respondenți ce au votat în favoarea unei federații cu Șerbia. Referendumul a fost boicotat de către
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
bombardate de către forțele NATO în timpul Operațiunii Forțelor Aliate în 1999, desi importantă acestor atacuri nu a fost semnificativă. În 2002, Șerbia și Muntenegru a ajuns la o nouă înțelegere despre cooperare și a intrat în negocieri cu privire la statutul viitor al Republicii Federale Iugoslavia. În 2003, federația Iugoslavă a fost înlocuită cu o uniune statală mai descentralizata, numită Șerbia și Muntenegru. Statutul uniunii dintre Șerbia și Muntenegru a fost subiectul referendumului cu referire la independență Muntenegrului pe 21 mai 2006, cu 419
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
Robert Sedraki Kocharyan (în [ɾɔbɛɾt kʰɔtʃʰɑɾjɑn]; născut la 31 august 1954) este un om politic armean care a îndeplinit funcția de președinte al Armeniei între 1998 și 2008. El a fost anterior președinte al republicii separatiste Nagorno-Karabah din 1994 până în 1997 și prim-ministru al Armeniei din 1997 până în 1998. În cea mai mare parte a mandatelor sale, între 2001 și 2007, economia Armeniei a crescut în medie cu 12% anual, în mare măsură datorită
Robert Kocharyan () [Corola-website/Science/336061_a_337390]
-
de către ambele părți, după cum au raportat observatorii electorali internaționali. S-au depus plângeri că Kocharyan nu a fost cetățean armean de zece ani, în conformitate cu constituția, deși ar fi fost imposibil ca el să fi fost 10 ani cetățean al unei republicii care exista de mai puțin de 7 ani; cu toate acestea, constituția armeană a recunoscut RSS Armeană ca statul său predecesor. În timpul președinției sale, mai mulți lideri ai opoziției din Parlamentul Armean și un prim-ministru al Armeniei au fost
Robert Kocharyan () [Corola-website/Science/336061_a_337390]
-
au produs nici un progres, dar sper că timpul pentru o soluție va veni", a spus Peter Semneby, reprezentantul UE pentru Caucazul de Sud. În septembrie 2006, în mesajul său de felicitare cu ocazia celei de a 15-a aniversări a Republicii Nagorno-Karabah, Kocharyan a spus "Oamenii din Karabah au făcut o alegere istorică, și-au apărat interesele naționale în războiul pe care au fost forțați să-l ducă. Astăzi, ei construiesc un stat liber și independent." Mesajul de însoțire susținea că
Robert Kocharyan () [Corola-website/Science/336061_a_337390]