90,136 matches
-
societății artiștilor plastici din Basarabia - Societatea de Belle Arte din Basarabia - Nina Arbore conlucrează alături de August Baillayre, Vasile Cijevschi, George Petrașcu, Milită Petrașcu, Alexandru Plămădeala ș.a., la viață artistică de la Chișinău, simultan antrenează plasticieni originari din Basarabia în acțiuni de creație în alte centre culturale din România. A fost profesor în învățământul artistic, Academia Artelor Decorative, 1926-1927. După punerea într-un con de umbră, de la finele anilor 1940 până la mijlocul anilor 1960, operă să, treptat-treptat, este repusa în circuitul cultural. Abordările
Nina Arbore () [Corola-website/Science/329297_a_330626]
-
Ivanov, execută în frescă, tempera și mozaic/ulei, lucrările monumentale la Biserică Sf. Împărați Constantin și Elenă, Constantă (1936-1937), si la Biserică Sf. Ilie Tesviteanul, Sinaia (1938-1939), acestea constituind un prinos înnoitor, neo-bizantin, marcat de originalitate pentru atare gen de creație din prima jumătate a secolului al XX-lea - în primul rând prin amplificarea rolului tandemului: componente grafice și cele cromatice. Vida, Gheorghe, „Nina Arbore / Maeștri Basarabeni din Secolul XX”, ed. Arc, Chișinău, 2004. http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/nina-arbore-1889-1942-2981824/
Nina Arbore () [Corola-website/Science/329297_a_330626]
-
foișor"” se poate observa o scenă de reuniune socială din secolul al XVIII-lea care are loc într-un foișor iluminat din spate. Compoziția îi dă posibilitatea lui Gierymski să se joace ca un adevărat vrăjitor cu lumina și culoarea, creația sa putând fi comparată cu operele impresioniștilor francezi contemporani, ale căror realizări Gierymski nu le văzuse încă, deoarece nu vizitase Parisul. Cea mai bună perioadă a lui Gierymski a fost între anii 1879 - 1888, la Varșovia, unde a lucrat într-
Aleksander Gierymski () [Corola-website/Science/329304_a_330633]
-
a dansat, în câteva feluri, acelasi dans...”." Andrei Tamazâlacaru a sustinut: ""Aceasta prima ediție a festivalului a constituit un eveniment important în cultura noastră. A fost încă o posibilitate că folclorul nostru autentic să dăinuiască. M-au bucurat cântecele, dansurile, creația prezentată de colectivele folclorice, dar m-au impresionat și chipurile acestor promotori ai creației populare. Au cântat și Osoiencele - au făcut ca tot spațiul acela extraordinar de pe malul Prutului să vibreze, să fie îmbrățișat de dans. Au creat o atmosferă
Surorile Osoianu () [Corola-website/Science/329350_a_330679]
-
a festivalului a constituit un eveniment important în cultura noastră. A fost încă o posibilitate că folclorul nostru autentic să dăinuiască. M-au bucurat cântecele, dansurile, creația prezentată de colectivele folclorice, dar m-au impresionat și chipurile acestor promotori ai creației populare. Au cântat și Osoiencele - au făcut ca tot spațiul acela extraordinar de pe malul Prutului să vibreze, să fie îmbrățișat de dans. Au creat o atmosferă unică. Festivalul și muzeul se îndreptățesc unul pe altul, iar toate luate împreună au
Surorile Osoianu () [Corola-website/Science/329350_a_330679]
-
Europa Răsăriteană, obolul a dăinuit mult mai mult timp: ultimii oboli au fost emiși în Ungaria, în 1705, iar în Insulele Ioniene, până prin 1863, când au fost înlocuiți de drahma grecească. Vreme îndelungată, s-a crezut că obolul, în Franța, fusese creația secolului al IX-lea, dar cercetări recente au arătat că obolii au existat încă de la sfârșitul perioadei merovingiene și începutul perioadei carolingiene . Acești oboli din secolul al VIII-lea au particularitatea de a fi bracteați și cu o singură față
Obol (monedă) () [Corola-website/Science/328535_a_329864]
-
forma a zece fațete diferite, Mama Divină este adorată și abordată prin prisma a 10 personalități cosmice divine”, Dasha Mahavidya(“Cele 10 Mahavidya”). Mahavidiasurile sunt considerate de natură tantrică, și sunt identificate ca: 1."Kali" - Puterea Timpului, marele judecător al Creației. Considerată "puterea Supremului și a tuturor zeilor", zeitatea supremă în sistemul "Kalikula"(Shaktism). 2."Tara" - Zeița compasiunii și milei divine numită și Steaua călăuzitoare, Puterea lui Dumnezeu care mântuiește și salvează. 3."Tripura Sundari" (Shodashi) - Zeița frumuseții și desăvârșirii, considerată
Mahavidya () [Corola-website/Science/328574_a_329903]
-
sale sunt remarcabile. Participă la toate expozițiile liceului din acea perioadă și expune în sala de expoziții a Ateneului Român în 1942, o expoziție personală într-o sală de renume. Anii facultății sunt un amestec straniu de studii și de creație, de veselie, de glume și bucurii, dar și de drame, pe fundalul războiului, la început, și a perioadei postbelice apoi. Lăzărescu a trebuit să facă față, cu Sophia, nevoilor familiale. Ïn același timp, are un parcurs universitar remarcabil, și participă
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
ulterior, precum A. Borgovan, V. Ghiorghiu, G. Cristea, D. Ghiorghiu, A. Coveianu, L. Popovici, T. Adam, V. Petrea, Stopler și mulți alții. Amploarea proiectului și viziunea asupra arhitecturii moderne, larg împărtășită în cadrul echipei, au sudat-o și au condus la creații remarcabile. Puritatea formei și fluiditatea de expresie arhitecturală păstrează chiar și astăzi caracterul modern, minimalist aproape, al majorității construcțiilor (restaurantul "Perla Mării", coloniile de copii din Eforie între nord și sud, barul-cazino Melody, Vila Marina la Mamaia și altele). Soluțiile
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
Fondului plastic din Galați]. "Viață nouă", 22, nr. 6561, 13 ian 1966. Articolul conține reproduceri după lucrările “Iarnă la Valea Arinilor” și “Cosașii”. Jalea, I. Retrospectivă Nicu Enea la București. "Ateneu", 3, nr. 9, sep 1966, p. 14. Antonescu, Eugenia.Creația plastică pe meleaguri băcăuane. Catalog. Bacău, Comitetul Regional pentru Cultură și Arta; Muzeul Regional, 1967, p. 4, 5, 6. Referiri la Nicu Enea. Coban, Grigore V. Un pas hotărât pe calea afirmării artistice. La aniversarea cenaclului “Nicu Enea” al UAP
Nicu Enea () [Corola-website/Science/328590_a_329919]
-
deși este prea fadă pentru a putea fi văzută cu ochiul liber. Două stele de magnitudinea 2, Alpha Pavonis și Epsilon Carinae, au primit numele proprii de Peacock și Avior în 1937 de către Her Majesty's Nautical Almanac Office în timpul creației The Air Almanac, un alamanah de navigație pentru Royal Air Force. Printe 57 de alte stele incluse în almanah, acestea două nu au nume clasice. RAF a insistat ca toate aceste stele trebuie să aibă nume, așadar noi nume au fost
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]
-
deschiderea către marea muzică, deschiderea sufletelor către frumos. Astfel, repertoriul se îmbogățește și se diversifica, parcurgând epoca după epoca, de la madrigalele din "Renascimento", ce culminează cu lucrările lui Palestrina, Gesualdo da Venosa și Monteverdi, pășind maiestuos printre capodoperele Barocului muzical - creațiile lui Bach și Haendel, punând în valoare lucrările lui Haydn și Mozart, atangând culmea măiestriei vocale în Simfonia a IX-a de Beethoven, dar și corzi profunde ale simțirii artistice în Requiemul german de Brahms. Se cuvine a aminti și
Aurel Grigoraș () [Corola-website/Science/328654_a_329983]
-
pe parcursul călătoriei și a cărui muncă de cercetare a fost distrusă la un moment dat de o explozie nucleară cauzată de o revoltă. Dominique Warfa apreciază că romanul este "superior altor opere recente ale autorului, apropiindu-se de primele sale creații", catalogându-l drept "un bun roman de aventuri în forma clasică a romanului de aventuri", dar tratat într-un stil "paranoico-modernist". Cu toate acestea, el își exprimă regretul că "superioritatea [romanului] se datorează doar limbajului ... și nu temei". Tiburce/FR3
Carnavalul de fier () [Corola-website/Science/328692_a_330021]
-
un bun roman de aventuri în forma clasică a romanului de aventuri", dar tratat într-un stil "paranoico-modernist". Cu toate acestea, el își exprimă regretul că "superioritatea [romanului] se datorează doar limbajului ... și nu temei". Tiburce/FR3 consideră "" și celelalte creații ale lui Brussolo "asemeni unui concert de Stones, arzătoare, vicioase și răpitoare de suflete". Claire Gallois de la "Le Figaro" este de părere că "Serge Brussolo are un talent înspăimântător", în timp ce Monique Gehler de la "Les Nouvelles Litéraires" îi pune eticheta de
Carnavalul de fier () [Corola-website/Science/328692_a_330021]
-
a studiat canto cu Stela Simonetti și a interpretat jazz pe scena Casei de Cultură a Studenților și a Casei Armatei din Cluj și muzică populară la ansamblul „Mărțișorul”. De asemenea, a fost în tinerețe și manechin la Centrul de Creație UCECOM condus de Zina Dumitrescu (1979-1988). În perioada studenției, a jucat pe scena Teatrului Național din Cluj, împreună cu actorul George Motoi. După absolvirea facultății, a devenit actriță la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova. De-a lungul anilor a mai
Natașa Raab () [Corola-website/Science/328712_a_330041]
-
Popovici să termine o comandă monumentală, a învățat mult de la Neagu Anghel, Benone Șuvăilă, profesorul Constantin Crișan, Bogdan Pietriș cu care a mers în fiecare vară, săptămâni întregi în Delta Dunării la Mila 23 și mai apoi la Casa de Creație de la Partizani (pe brațul Sulina). În perioada 1978 - 1983, viața lui Valeriu Pantazi a fost marcată de prietenia (și emulația) cu „poetul național” Nichita Stănescu și grupul de scriitori și pictori din jurul acestuia. A pictat și a vândut lucrări direct
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
care a plecat în neființă, în anul 1983. În următorii doi ani, Pantazi s-a închis în sine, a pictat adoptând o factură „sintetică și conceptuală”. Evenimentele care aveau să urmeze s-au dovedit a fi hotărâtoare în viața și creația artistului. În anul 1985, soția sa Francisca Stoenescu a facut o călătorie în occident și a rămas în Olanda. Valeriu Pantazi nu a obținut pașaport deoarece în dosarul său de la Uniune scria că “nu prezintă garanții morale și politice”. Artistul
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
adânci în operele înaintașilor români și internaționali, Valeriu Pantazi a probat cu argumente incontestabile, a fi un adept al picturii clasice. Stau mărturie în acest sens desenul precis și rafinat, armonia cromatică și soluțiile compoziționale ce se întâlnesc pretutindeni în creația sa. Artistul a propus consumatorului de artă o excelentă serie de „Veneții” care printr-o excelentă panoramare a peisajelor culminează cu Marea Lagună cu aer vetust ce se pierde treptat în Eterna Cetate Venețiană. Cromatica folosită se suprapune pe motivele
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
principal, de către școlile teologice (rivale) ale mutaziliților și așariților și care propovăduiește ideea unității absolute a lui Dumnezeu, excluzând orice reprezentare antropomorfă a calităților sale, liberul-arbitru (de unde rezultă eliminarea responsabilității faptelor săvârșite de orice persoană), orice atomism legat de învățăturile creației precum și, în mod metodic, întâietatea argumentației raționale în fața celei a faptelor. Kalamul a influențat hotărâtor și dezvoltarea filozofiei evreiești, fiind energic combătut de către filozoful evreu M. Maimonides, care totodată, în disputa pe care o susține împotriva kalamului, oferă o prezentare
Kalam (doctrină) () [Corola-website/Science/328745_a_330074]
-
spre figură arhetipala a „omului universal”, întruchipare contemporană a omului de la Renaștere. Văzută în adâncul ei, energia creatoare a artistului evocă celebra maximă a lui Camus „orice blasfem este ceremonios, ține de sacru”- într-atât voința de ruptură care traversează creația să este plină de memoria tradițiilor. În 2014, la comemorarea a 300 de ani de la jertfă lui Constantin Brâncoveanu, Ștefan Râmniceanu va celebra din nou - la 26 de ani după Curtea Veche - memoria domnitorului, cu o expozitie personală la palatul
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
istoric "Șoimii" (1904), publicat în tinerețe. Într-un articol publicat în "Viața Romînească" nr. 5-6/1915, criticul literar Octav Botez a constatat și el un „nemăsurat progres” al noului roman față de "Șoimii", observând că romanul are o concepție unitară, fiind "„creația unui artist în plină maturitate care știe să-și disciplineze imaginația și e deplin stăpân pe mijloacele sale”". Cu toate acestea, Eugen Lovinescu plasează "Neamul Șoimăreștilor" pe același nivel cu "Șoimii", afirmând că în ambele romane istorice „chefurile necurmate și
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
știe să-și disciplineze imaginația și e deplin stăpân pe mijloacele sale”". Cu toate acestea, Eugen Lovinescu plasează "Neamul Șoimăreștilor" pe același nivel cu "Șoimii", afirmând că în ambele romane istorice „chefurile necurmate și patosul eroic nu pot suplini insuficiența creației”. Într-un articol publicat în "Calendarul Minervei" pe 1916, poetul George Topîrceanu îl considera drept cel mai valoros roman istoric românesc publicat până la acel moment, „plin de toată strălucirea pe care i-o putea da un mare talent, ajuns, după
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
filmul lui Mircea Veroiu este o utopie negativă care ne amintește că dictatura poate apărea oricând și oriunde. Important este să nu ne lăsăm cuprinși de somn”. Ea descoperea în acel film o serie de teme și motive caracteristice întregii creații a cineastului: prietenia și trădarea, pierderea iluziilor de tinerețe, dificultatea intelectualului de a decide să acționeze. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman afirma că a recunoscut în "Somnul insulei" o serie de
Somnul insulei () [Corola-website/Science/328796_a_330125]
-
teatru, I, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1975 și Privitor că la teatru IV, Cluj-Napoca, 2003; <br> D. R. Popescu, Virgulă, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1978; <br> Mircea Ghițulescu, Istoria dramaturgiei contemporane, București, Editura Albatros, 2000; <br> Dumitru Micu: Istoria Litereturii Române; de la creația populară la posmodernism, București, Editura Saeculum, 2000;<br> Aquilina Birăescu, Diana Zărie, Scriitori și lingviști timișoreni, Timișoara, Editura Marineasa, 2000;<br> Olimpia Berca, Lecturi provinciale, Timișoara, Editura Eubeea, 2003; Dicționarul General al Literaturii Române, Academia Română, București, Editura Univers Enciclopedic, 2004
Aurel Gheorghe Ardeleanu () [Corola-website/Science/328804_a_330133]
-
putea să-i asigure prozatorului o posteritate nesperată, oricum, alta decât aceea la care s-ar fi gândit”. Concentrația epică a romanului este mai ridicată decât în celelalte cărți ale lui Zaharia Stancu, făcând ca "Jocul cu moartea" să fie creația „cu cea mai accentuată tentă de Bildungsroman” a ciclului lui Darie, după cum o aprecia Mariana Ionescu. Textul epic al romanului este întrerupt pe alocuri de numeroase interludii lirice. Criticul Valeriu Cristea a evidențiat existența a numeroase scene naturaliste în acest
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]