93,058 matches
-
-și pune problema ca se află de partea greșită a baricadei. Când Gumm află adevărată să poveste, decide să plece pe Lună, deoarece stă în firea omului să tânjească după explorare și aventură. Vic se opune acestui crez și se întoarce în oraș. Cartea se încheie cu o speranță de pace, deoarece coloniștii sunt mai dornici să negocieze decât și-a informat cetățenii guvernul pământean.
Editura Timpul dezarticulat () [Corola-website/Science/320776_a_322105]
-
fotograful Robert John. Reporterul MTV, Kurt Loder, l-a descris pe Roșe că „probabil cel mai plăcut cântăreț de muzică hard rock din acest moment, si cu siguranță cel mai carismatic.” La începutul anilor 1990, Guns N' Roses s-au întors în studio pentru a începe înregistrările la continuarea albumului "Appetite for Destruction". Înregistrările s-au dovedit inițial neproductive datorită problemelor cu drogurile ale lui Steven Adler, care l-au făcut incapabil de a participa la sesiunile de înregistrare și a
Axl Rose () [Corola-website/Science/320763_a_322092]
-
mai ales proiectile anti-blindaj și câteva cu explozibil puternic. Proiectilele anti-blindaj erau proiectate să penetreze carena navelor de război blindate și nu erau eficiente împotriva persoanelor. Deși plasate pentru a trage asupra navelor inamice spre sud, majoritatea tunurilor puteau fi întoarse spre nord și au și tras asupra invadatorilor. Analiștii militari au estimat că dacă tunurile ar fi fost dotate cu proiectile corespunzătoare, atacatorii japonezi ar fi suferit pierderi semnificative, dar că nu ar fi fost suficient pentru a împiedica invazia
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
pornite de la Johore să furnizeze acoperire aeriană pentru forța de invazie. În două zboruri operative, avioanele Hurricane au doborât șase avioane japoneze, pierzând unul singur - s-au reîntors la Kallang la jumătatea bătăliei, au realimentat în grabă și s-au întors. Bătăliile aeriene au continuat deasupra insulei tot restul zilei, și până seara era clar că, cu puținele mașini de care mai dispunea Percival, Kallang nu mai putea fi folosit ca bază. Cu consimțământul său, restul avioanelor Hurricane au fost retrase
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
meargă la cartierul general japonez. Aceștia erau un ofițer superior, secretarul colonial și un translator. Ei au plecat într-o mașină cu un drapel britanic și un steag alb spre liniile inamice pentru a discuta încetarea ostilităților. Ei s-au întors cu cerința ca Percival însuși să se prezinte împreună cu statul său major la fabrica Ford, unde generalul Yamashita avea să-i prezinte termenii capitulării. O altă cerință a fost înălțarea drapelului Soarelui-Răsare (drapelul militar japonez) pe cea mai înaltă clădire
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
și indienii nu au fost cruțate. Localnicii au suferit mult sub ocupația japoneză care a durat trei ani și jumătate. Mulți soldați britanici și australieni luați prizonieri au rămas în Singapore la închisoarea Changi, și mulți nu s-au mai întors acasă. Mii de alți soldați au fost trimiși ca prizonieri pe mare în alte părți din Asia, inclusiv în Japonia, pentru a fi puși la muncă forțată în proiecte cum ar fi Calea Ferată a Morții Siam-Burma și aerodromul Sandakan
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
Coralilor. "Task Force 11", care consta din portavionul cu două crucișătoare și cinci distrugătoare, comandat de contraamiralul se afla între Fiji și Noua Caledonie. "Task Force 16", care includea portavioanele "Enterprise" și "Hornet", comandat de viceamiralul William F. Halsey, doar se întorsese la Pearl Harbour după Raidul Doolittle care avusese loc în zona centrală a oceanului și nu putea să mai ajungă în sudul Pacificului la timp pentru a participa la bătălie. Nimitz l-a numit pe Fletcher la comanda forțelor navale
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
Douglas MacArthur, lui Fletcher și lui Halsey li s-a ordonat să continue să îndeplinească ordinele lui Nimitz în zonă și nu pe ale lui MacArthur. Bazându-se pe interceptarea traficului radio al "Task Force 16" efectuat pe când acesta se întorcea la Pearl Harbor, japonezii au presupus că toate portavioanele americane, cu excepția unuia, erau în zona centrală a Pacificului. Japonezii nu cunoșteau unde se află celelalte, dar nu se așteptau ca portavioanele americane să se opună Operațiunii "MO" până când aceasta nu
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
urmau să aibă loc debarcările. Submarinele au investigat Insula Rossel și zona de ancorare din Arhipelagul Louisiade, Canalul Jomard și ruta spre Port Moresby venind din est. Nu au văzut niciuna din navele aliate în zona respectivă și s-au întors la Rabaul pe 23, respectiv pe 24 aprilie. Forța de invazie a japonezilor îndreptată împotriva zonei Port Moresby, comandată de contramiralul , a inclus 11 nave care au transportat aproximativ 5000 de soldați ai "Detașamentului Mărilor de Sud" din cadrul Armatei Imperiale
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
Marea Coralilor pentru a riposta. Pe drumul către Marea Coralilor, portavioanele lui Takagi trebuia să trimită nouă avioane de vânătoare Zero la Rabaul. Din cauza vremii nefavorabile, după două încercări efectuate în zilele de 2 și 3 mai, avioanele s-au întors la portavioanele ancorate la 444 km de Rabaul, iar unul dintre ele a aterizat forțat în ocean. Pentru că trebuia să respecte orarul Operațiunii MO, Takagi a fost obligat să abandoneze misiunea de trimitere a avioanelor la Rabaul după cea de-
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
fusese evacuată cu puțin înainte de sosirea lui Shima. Japonezii au început imediat construirea unor baze pentru hidroavioane și pentru comunicații. Avioanele de pe portavionul "Shōhō" au asigurat acoperirea pentru debarcare până după amiaza devreme, când flota condusă de Gotō s-a întors spre Boungaiville pentru a realimenta în vederea asigurării acoperirii necesare pentru debarcarea la Port Moresby. La ora 17:00, pe 3 mai, Fletcher a fost anunțat că flota japoneză care a invadat Tulagi a fost văzută cu o zi înainte apropiindu
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
parte din Flotila Aeriană 25 cu baza în Insulele Shortland și l-au doborât la 20 km de "Task Force 11". Echipajul nu a putut să trimită un mesaj înainte ca avionul să se prăbușească, dar, pentru că nu s-a întors la bază, japonezii au presupus că a fost doborât de un portavion. Un mesaj din Pearl Harbour l-a atenționat pe Fletcher că din interceptările comunicațiilor radio se poate deduce că japonezii plănuiesc să debarce la Port Moresby și că
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
s-a terminat, Fletcher a plănuit să își ducă flota la nord de Arhipelagul Louisiade și să atace pe 7 mai. În același timp, portavioanele lui Takagi au ocolit prin estul Insulelor Solomon în ziua de 5 mai, s-au întors spre vest pentru a trece pe la sudul Insulei San Cristobal (Makira) și au intrat în Marea Coralilor după ce au trecut printre Guadalcanal și Insula Rennell în dimineața zilei de 6 mai. Takagi a început să-și realimenteze navele la 333
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
Fletcher că portavioanele sale însoțeau flota invadatoare. La ora 18:00, "Task Force 17" a terminat alimentarea și Fletcher a trimis petrolierul "Neosho", însoțit de distrugătorul , să ancoreze spre sud, într-un punct de întâlnire (). "Task Force 17" s-a întors spre nord-vest înspre Insula Rossel din Arhipelagul Louisiade. Fără ca niciunul dintre ei să știe, portavioanele celor doi adversari erau la numai 130 km unele de altele până la ora 20:00 în noaptea aceea. La ora 20:00 (), Hara s-a
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
spre nord-vest înspre Insula Rossel din Arhipelagul Louisiade. Fără ca niciunul dintre ei să știe, portavioanele celor doi adversari erau la numai 130 km unele de altele până la ora 20:00 în noaptea aceea. La ora 20:00 (), Hara s-a întors să-l întâlnească pe Takagi care terminase realimentarea și se îndrepta spre el. Târziu în seara de 6 mai sau dimineața devreme în ziua de 7 mai, nava "Kamikawa Maru" a stabilit o bază pentru hidroavioane în Insulele Deboyne pentru
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
a transmis raportul lui Takagi. Contactul vizual a fost confirmat de hidroavionul "Kinugasa" la 08:30. Takagi și Hara, încurcați de rapoartele contradictorii pe care le-au primit, au hotărât să continue atacul asupra navelor situate la sud, dar au întors portavioanele către nord-vest pentru a micșora distanța până la ținta raportată de avionul de pe "Furutaka". Takagi și Hara au considerat că rapoartele contradictorii arată că portavioanele americane operau în două grupuri separate. La ora 08:15, un avion SBD de pe "Yorktown
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
în acel moment că portavioanele americane erau acum între el și convoiul care trebuia să invadeze insula, astfel că armata de invazie era în mare pericol. Takagi a ordonat ca avioanele să atace imediat petrolierul și distrugătorul și să se întoarcă la portavioane cât mai repede. La 11:15 avioanele torpiloare și avioanele de vânătoare au abandonat misiunea și s-au întors la portavioane, în timp ce bombardierele au atacat cele două nave americane. Patru bombardiere au atacat distrugătorul, iar celelalte au atacat
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
invazie era în mare pericol. Takagi a ordonat ca avioanele să atace imediat petrolierul și distrugătorul și să se întoarcă la portavioane cât mai repede. La 11:15 avioanele torpiloare și avioanele de vânătoare au abandonat misiunea și s-au întors la portavioane, în timp ce bombardierele au atacat cele două nave americane. Patru bombardiere au atacat distrugătorul, iar celelalte au atacat petrolierul. "Sims" a fost lovit de trei bombe, rupt în două și s-a scufundat imediat. Din echipajul de 192 de
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
a transmite către „Task Force 17” că misiunea a fost îndeplinită, pilotul de bombardier și comandantul de escadron Robert E. Dixon a transmis prin radio „Scratch a flattop! Signed Bob” ("Zgârie un acoperiș plat! Semnat Bob") Avioanele americane s-au întors și au aterizat pe portavioane la 13:38. Până la 14:20, avioanele au fost alimentate cu muniție și pregătite pentru o nouă lansare împotriva "Forței de Invazie Port Moresby" sau a crucișătoarelor lui Gotō. Totuși, Fletcher era îngrijorat de faptul
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
localizau celelalte portavioane japoneze, ar fi fost prea târziu să mai lanseze un atac în aceeași zi. De aceea, Fletcher a hotărât să anuleze un alt atac și să rămână ascuns de nori cu luptătorii pregătiți în apărare. Fletcher a întors „Task Force 17" spre sud-vest. Informat de pierderea portavionului "Shōhō", Inoue a ordonat convoiului de nave pentru invazie să se retragă temporar spre nord și i-a ordonat lui Takagi, la acel moment aflat la 417 km spre est de
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
navele aliate mențin același curs, vor fi în raza lor de acțiune imediat după lăsarea întunericului. Takagi și Hara au decis să atace imediat cu un grup de avioane, fără escortă, chiar dacă asta ar fi însemnat ca avioanele să se întoarcă după lăsarea serii. Pentru a verifica locul în care se aflau portavioanele americane, Hara a trimis la ora 15:15 opt bombardiere torpiloare să cerceteze zona de până la 370 km spre vest. Cam în același timp, bombardierele care au atacat
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
Alegând cei mai experimentați membri ai echipajelor, Hara a lansat 12 bombardiere și 15 torpiloare cu ordinul de a zbura până la 519 km. Cele opt avioane trimise în recunoaștere au ajuns la limita zonei de 370 km și s-au întors fără să vadă navele lui Fletcher. La 17:47, "Task Force 17", aflată sub o perdea groasă de nori la 370 km vest de Takagi, a detectat pe radar atacul japonez care se îndrepta împotriva sa, s-a întors spre
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
au întors fără să vadă navele lui Fletcher. La 17:47, "Task Force 17", aflată sub o perdea groasă de nori la 370 km vest de Takagi, a detectat pe radar atacul japonez care se îndrepta împotriva sa, s-a întors spre sud-est în direcția vântului și s-a îndreptat către , unul dintre acestea pilotat de , pentru a se întâlni cu acestea. Luând formațiunea de avioane japoneze prin surprindere, avioanele Wildcat au doborât șapte torpiloare și un bombardier și au avariat
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
s-a prăbușit mai târziu). Trei avioane Wildcat au fost doborâte. Având pierderi mari care au și provocat împrăștierea formațiunii, conducătorii atacului japonez au anulat misiunea după ce au discutat prin radio. Toate avioanele japoneze au aruncat muniția și s-au întors la portavioane. Soarele a apus la 18:30. Câteva dintre bombardierele japoneze au întâlnit portavioanele americane după lăsarea întunericului, în jurul orei 19:00 și foarte confuzi cu privire la identitatea acestora, piloții au zburat în cerc pregătindu-se să aterizeze. Focurile anti-aeriene
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
17" i-au îndepărtat. Până la ora 20:00, între "Task Force 17" și Takagi era o distanță de 185 km. Takagi a aprins luminile de căutare ale navelor sale pentru a ajuta cele 18 avioane care au supraviețuit să se întoarcă și toate au fost recuperate până la ora 22:00. În acest timp, la 15:18 și la 17:18 "Neosho" a fost în stare să transmită prin radio că plutește în derivă spre nord-vest în timp ce se scufundă. Raportul lui "Neosho
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]