89,571 matches
-
Estandarte (Spania) "- Cartea șoaptelor" este una dintre cărțile poate cele mai importante ale literaturii europene din utimii ani. Editorial Pre-Textos (Spania) - Cititorul se găsește în fața unui roman care a avut un succes extraordinar și care este, în același timp, document istoric, poem în proză, fantezie și realitate cutremurătoare. Poate că, într-o bună zi, se va considera incompletă o istorie a secolului XX care nu va include în conținutul său pagini din "Cartea șoaptelor." Revista de Arte y Ensayo Madrid en
Cartea șoaptelor () [Corola-website/Science/337417_a_338746]
-
însă prima versiune a calendarului actual iranian, calendarul Jalali, de la numele celuia care a ordonat o reformă calendaristică în Persia acelei vremi. Punctul de plecare al acestui calendar este echinocțiului din 22 martie 622 d.Hr. Din punct de vedere istoric, la 22 septembrie același an, profetul Mahomed s-a retras la Medina ("Hijra"). Cu toate acestea, al doilea calif Umar ibn al-Khatab, când a adoptat sistemul calendaristic în jurul anului 638, a preferat să ia punctul de plecare al calendarului islamic
Calendare iraniene () [Corola-website/Science/337422_a_338751]
-
sceptici cu privire la posibilitatea construirii stadionului în direcția râurilor Volga și Samara din cauza costurilor nejustificat de mari, distanța excesivă de aeroport și limitări pentru dezvoltarea infrastructurii de transport din partea veche a uzkodorozhnoy orașul și Iz amenințarea cu demolarea mai multor clădiri istorice au nevoie de a fi relocate aproape completă a comunicațiilor și cea mai mare parte extrem de importantă a activității în zona de construcție, care este, de asemenea, în zona de posibile inundații. Din această cauză, după vizita și a reprezentanților
Cosmos Arena () [Corola-website/Science/337423_a_338752]
-
(n. 18 decembrie 1933, Udine, Friuli-Venezia Giulia - d. 7 iulie 2016,Torino) a fost medievalist și scriitor italian. Lector universitar, traducător și autor de române istorice, a absolvit în 1956 în literatura modernă laUniversitatea din Torino, cu o teza despre literatura germană. s-a născut în Udine , în 1933, apoi, după o ședere de patru ani de la Rovereto , unde a trait încă din copilărie, familia sa
Laura Mancinelli () [Corola-website/Science/337433_a_338762]
-
mii de ani. După revenirea la Torino că titular al universității, catedră de filologie germanica, în 1981 Lăură Mancinelli a făcut debutul în ficțiune, oferind printuri pentru Einaudi "doisprezece preoți de Challant" (câștigător al premiului "Mondello opera prima"), un român istoric de care autorul a început proiectul în 1968. Întotdeauna pentru Einaudi urmat "fantomă lui Mozart" în 1986 , și "miracolul sfintei Odilia" în 1989, care a fost distins cu premiul al Orașului Romă. Alte lucrări au fost: "Amade" (argonaut), povestea sejurul
Laura Mancinelli () [Corola-website/Science/337433_a_338762]
-
bătrâni, însă documentarea arhondologului a cuprins și izvoare scrise. Paharnicul a consultat " pe la 1826" condica vistieriei de la domnul Mihai Suțu din 1793, cu birnicii timpului. Uneori a consultat și documente de moșie, ca "Băloșeștii Voinescului, de la ținutul Vasluiului", sau "manuscripte istorice despre țara noastră și familia Cantimirească". Ioan Tanoviceanu prețuia mult valoarea istorică și originalitatea acestei scrieri.Alte opinii exprimate despre "Arhondologie" au fost cu totul negative. Sion suferea de xenofobie, cultivându-și totodată "dulcele delir avantajos al unei ascendențe fabuloase
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
pe la 1826" condica vistieriei de la domnul Mihai Suțu din 1793, cu birnicii timpului. Uneori a consultat și documente de moșie, ca "Băloșeștii Voinescului, de la ținutul Vasluiului", sau "manuscripte istorice despre țara noastră și familia Cantimirească". Ioan Tanoviceanu prețuia mult valoarea istorică și originalitatea acestei scrieri.Alte opinii exprimate despre "Arhondologie" au fost cu totul negative. Sion suferea de xenofobie, cultivându-și totodată "dulcele delir avantajos al unei ascendențe fabuloase..."( Serban Cioculescu, op.cit., p.147). Același Șerban Cioculescu nu ezita să numească
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
Iustinian I cel Mare (527-565). Astăzi se mai văd doar ruinele palatului imperial alături de zidurile vechii capitale. Biserica Sfânta Maria a fost distrusă de otomani în 1434, dar a fost reconstruită în 1867. Filologul român Ilie Gherghel, după compararea documentelor istorice apărute în Imperiul Roman de Răsărit, în special a scrierilor lui Genesios și a Lexiconului Suidas a demonstrat o origine romano-bizantină a cuvintelor “vlah” și "Blachernae". Conform acestei opinii, cuvântul "Blachernae" a apărut prima dată în Imperiul Roman de Răsărit
Blachernae () [Corola-website/Science/335838_a_337167]
-
Răsărit. Originea bizantină a cuvântului vlah este sprijinită și de istoricul Stelian Brezeanu, care consideră că una din primele scrieri despre românii de la sud de Dunăre, semnalați sub numele de “vlachorynchini” (vlahii de pe râul Rynchos), a apărut într-o povestire istorică referitoare la mănăstirea Kastamonitou, scrisă în secolul al XVII-lea dar bazată pe o sursă bizantină din secolul al IX-lea Cartierul Blachernae se numește astăzi Ayvansaray. Față de zidurile Constantinopolului este amplasat în apropierea porții Blachernae. Izvorul sfânt este în
Blachernae () [Corola-website/Science/335838_a_337167]
-
piesă de teatru din 1909; o dramă în patru acte scrisă de Barbu Ștefănescu Delavrancea. Acțiunea are loc în perioada 1503-1504. Este prima parte "Trilogiei Moldovei" care mai conține piesele de teatru "Viforul" (1910) și "Luceafărul" (1910). "" este o dramă istorică, fiind o lucrare scrisă pentru a fi reprezentată pe scenă, cu un conținut grav, conflicte puternice și cu un deznodământ trist. Zoe Dumitrescu Bușulenga a remarcat influențele shakespeariene asupra "Trilogiei Moldovei", afirmând că, la fel ca în "Iulius Cezar", conspirația
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]
-
remarcat influențele shakespeariene asupra "Trilogiei Moldovei", afirmând că, la fel ca în "Iulius Cezar", conspirația apare în "Apus de soare" încă de la începutul piesei, conspiratorii discutând despre slăbiciunea împăratului, respectiv a domnitorului. În privința semnelor prevestitoare, acestea apar în întreaga dramaturgie istorică (și nu numai), dar aici nu se poate vorbi despre influența anume a unui text, ci de o tradiție în ceea ce privește construirea textului dramatic. Titlul piesei reprezintă o metaforă care ilustrează drama morții lui Ștefan cel Mare ce este asemănată cu
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]
-
dezlănțuite. Odată cu sosirea lui Ștefan cel Mare în cetatea de scaun, se manifestă primul conflict al dramei (previzibil încă din actul I): trei mari boieri (paharnicul Ulea, jitnicerul Stavăr și stolnicul Drăgan) uneltesc împotriva voinței domnitorului. Din punct de vedere istoric, un complot boieresc a existat în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, așa cum relatează Grigore Ureche în cronica sa. În dramă, cei trei boieri doresc să-l înscăuneze pe Ștefăniță (convinși fiind că „vulturul bătrân" va muri în curând), fapt care
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]
-
Luca Caragiale spunea că "„Apus de soare e o dramă în patru mari tablouri, a căror perfectă unitate se-ncheagă împrejurul tipului cardinal - Ștefan cel Mare. În ele sunt adunate și coordonate, gradat și armonic, toate elementele acelei prodigioase figuri istorice și a mândrei sale epoce de eroism; naiva bonomie de răzaș cuminte și sănătos; blândețea și omenia față cu cei ce-l ascultă și-l iubesc; dragostea lui de copii și de cei mici, ca a cocoșului împintenat pentru puii
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]
-
(în ) este un pod istoric celebru, care traversează râul Vltava în Praga, Republica Cehă. Construcția sa a început în anul 1357, sub patronajul regelui Carol al IV-lea, și a fost terminată la începutul secolului al XV-lea. El a înlocuit vechiul pod Judith, construit
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]
-
sunt decorate cu 30 de sculpturi, majoritatea realizate în stil baroc, în jurul anului 1700, și înlocuite, în prezent, cu replici. De-a lungul istoriei sale, Podul Carol a suferit de pe urma mai multor dezastre și a fost martor la numeroase evenimente istorice. Potrivit legendelor cehe, construcția Podului Carol a început la 9 iulie 1357, ora 05:31, prima piatră fiind pusă chiar de regele Carol al IV-lea. Această dată exactă a fost foarte importantă pentru împăratul Sfântului Imperiu, deoarece el credea
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]
-
mai multor pietre din pereții podului, o chestiune controversată din cauza unei abordări neîndemânatice a echipei de restaurare. Rezultatul a fost criticat de către specialiștii în conservarea monumentelor de artă din toată Europa. Zeci de „pietre” noi nu se potrivesc cu cele istorice de lângă ele. Aleea celor 30 de statui și grupuri statuare baroce amplasate pe balustradă formează o combinație unică de stiluri artistice cu podul gotic de dedesubt. Majoritatea sculpturilor au fost realizate între anii 1683 și 1714. Ele îi reprezintă pe
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]
-
actul IV). A fost publicată și în foileton în "Vremea", primele 14 tablouri fiind tipărite în numerele 129 (4 septembrie 1926) - 155 (18 decembrie 1926). Apare integral în volum la Editura Vremea din București în anul 1931. Este o dramă istorică în cinci acte, 20 de tablouri, având cca. 100 de personaje. Acțiunea are loc în timpul Revoluției franceze. , mai favorabil compromisului ideologic, se ceartă cu Robespierre. Acesta va ordona arestarea și execuția pe ghilotină a lui Danton, iar Robespierre va avea
Danton () [Corola-website/Science/335863_a_337192]
-
dominația obținând teritorii pe malul ei estic. Aceasta avea să ajute Suedia să controleze comerțul Occidentului cu Rusia și a contribuit la precipitarea întrucât în 1561, Frederick al II-lea deja protestase împotriva prezenței suedeze la Reval, revendicând un drept istoric legat de Estonia Daneză. Când forțele lui Erik al XIV-lea au cucerit Pernau în iunie 1562, diplomații acestuia au încercat să aranjeze protecție suedeză pentru Riga, ceea ce l-a adus în conflict cu Sigismund. Sigismund întreținea relații apropiate cu
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
expulzată forțat după al Doilea Război Mondial de către forțele sovietice de ocupație, acțiune însoțită de purificări etnice. Ca și în alte zone din actuala regiune Kaliningrad, asimilarea teritoriului și colonizarea cu ruși s-a realizat concomitent cu înlocuirea toponimelor germane istorice cu altele rusești în toată porțiunea cordonului litoral controlată de Rusia. După dezmembrarea Uniunii Sovietice, turismul a înflorit; mulți germani, mai ales urmași ai celor ce au locuit aici, au început să aleagă cordonul litoral al Curlandei (mai ales Nida
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
28 iunie 1675 în Bătălia de la Fehrbellin, el a atacat armata suedeză fără ordin de a face acest lucru, producându-le pierderi grele. Această mișcare a contribuit în mod decisiv la victoria Brandenburg dar și la nemulțumirea Electorului. Acest eveniment istoric l-a inspirat în 1809 pe dramaturgul Heinrich von Kleist la redactarea piesei sale "Prințul de Hombourg", al cărui erou, Prințul Frederic, are asemănări cu personajul istoric. În anii 1676-1678, el a participat la campaniile din Pomerania și Prusia și
Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Homburg () [Corola-website/Science/335887_a_337216]
-
în mod decisiv la victoria Brandenburg dar și la nemulțumirea Electorului. Acest eveniment istoric l-a inspirat în 1809 pe dramaturgul Heinrich von Kleist la redactarea piesei sale "Prințul de Hombourg", al cărui erou, Prințul Frederic, are asemănări cu personajul istoric. În anii 1676-1678, el a participat la campaniile din Pomerania și Prusia și a negociat, în numele Electorul de Brandenburg, Tratatul de la Saint-Germain din 1679. În 1681, după decesul fratelui său Wilhelm Christoph, Frederic a preluat guvernarea teritoriului Hesse-Hombourg și a
Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Homburg () [Corola-website/Science/335887_a_337216]
-
în mai multe limbi. Este inițiatorul unui program internațional numit CONFLUX (opusul conflictului), lansat împreună cu prietenii lui din Europa și de dincolo de ocean. Scrie proza și eseuri. Cartea lui cea mai cunoscută, "Ierusalimul Secuiesc", este un emoționant “roman-eseu”, înglobând documente istorice, reflecții, memorii și confesiuni personale, care prezintă povestea tragică a secuilor care s-au convertit la credință evreilor și au devenit - cum pretindeau ei - “evrei în spirit”. Varietatea și experimentul caracterizează opera lui Géza SZÁVAI că romancier. "Mileniul trecut la
Géza Szávai () [Corola-website/Science/335905_a_337234]
-
cădea victime elenizării politice realizate de clerul majoritar grec. Aceste sentimente antigrecești prezentate în scrierea lui Paisie îi caracterizează pe greci ca un fel de dușmani naționali ai bulgarilor. Paisie îi îndeamnă pe cititori să cunoască și să slăvească trecutul istoric al Bulgariei, să rupă legăturile cu Biserica Grecească și să se elibereze de jugul turcesc. Prima copie manuală a cărții a fost realizată de Sofronie de Vrața în 1765. Structural, "Istoriya Slavyanobolgarskaya" este formată din două introduceri, mai multe capitole
Paisie de la Hilandar () [Corola-website/Science/335926_a_337255]
-
legăturile cu Biserica Grecească și să se elibereze de jugul turcesc. Prima copie manuală a cărții a fost realizată de Sofronie de Vrața în 1765. Structural, "Istoriya Slavyanobolgarskaya" este formată din două introduceri, mai multe capitole care analizează diferite evenimente istorice, un capitol despre „profesorii slavi”, ucenicii sfinților Chiril și Metodiu, un capitol despre sfinți bulgari și un epilog. În timpul călătoriei sale în Bulgaria în calitate de călugăr cerșetor, el a adus scrierea sa, care a fost copiată și răspândită în rândul bulgarilor
Paisie de la Hilandar () [Corola-website/Science/335926_a_337255]
-
largă atât în țara sa natală, cât și în diaspora bulgară din străinătate. El este privit în mod tradițional ca fondator al Mănăstirii Rila, un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO considerat ca fiind unul dintre cele mai importante monumente culturale, istorice și arhitecturale ale Bulgariei. Una dintre cele două biserici ortodoxe bulgare din Chicago, Sf. Ioan de Rila, îi este dedicată lui, fiind situată în zona Portage Park. În calitate de sfânt patron al poporului bulgar, trecerea sa la cele veșnice este comemorată
Ioan de Rila () [Corola-website/Science/335922_a_337251]