90,618 matches
-
sub formă de cărți audio (editură cehă OneHotBook) și sunt traduse în 13 limbi. Românul "Zeițele din satul Žítková" a fost tradus în limba română de către prof. Anca Irina Ionescu sub titlul "Dumnezeițele din Moravia" și a fost publicat de către Editură Curtea Veche în 2015.
Kateřina Tučková () [Corola-website/Science/334209_a_335538]
-
care au fost în mare parte ignorate de criticii literari. Creația ei s-a bucurat de recunoaștere în cercurile literare mai ales după ce criticul literar, traducătorul și redactorul David Weinfeld, care era atunci responsabilul unesi serii de poezie in cadrul editurii "Keter", i-a publicat volumul "Yoman Matá" (Jurnal de livadă). Weinfeld a continuat și mai târziu să-i sprijine acceptarea în mainstreamul lumii poetice israeliene.În 2014 volumul de versuri Sidur avoda (Program de lucru) s-a vândut în peste
Agi Mishol () [Corola-website/Science/334211_a_335540]
-
1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. Eldorado a fost pus pe muzică de mai mulți compozitori ai secolului al XIX-lea, printre care americanii Charles Sanford Skilton și Edgar Stillman Kelley și a fost adaptat pentru
Eldorado (poem) () [Corola-website/Science/334218_a_335547]
-
Adventure Time: Hey Ice King! Why'd You Steal Our Garbage este un joc video de 2d și de acțiune-aventură dezvoltat de WayForward Technologies și publicat de Bandai Namco Games și D3 Editură pentru Nintendo 3DS și Nintendo DS. Ea se bazează pe serialul Să-nceapă aventura.Jocul a fost lansat în România pe data de 13 noiembrie 2012. Gameplay-ul este prezentat de sus până jos,atunci când Finn și Jake explorează tărâmul Ooo
Adventure Time: Hey Ice King! Why'd You Steal Our Garbage?! () [Corola-website/Science/334226_a_335555]
-
din ediția originală - data căreia este prea îndepărtată pentru a fi judicios recunoscută”. Prima traducere în limba română a fost realizată de Dan Botta și publicată în anul 1963 sub titlul „Sonet — Către știință” în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. O altă traducere a fost realizată de Mihu Dragomir și publicată sub titlul „Sonet științei” în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, 1965), periodic de literatură pentru tineret editat de revista
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. „Annabel Lee” a fost o sursă de inspirație pentru Vladimir Nabokov, mai ales pentru romanul "Lolita" (1955), în care naratorul, fiind copil, se îndrăgostește de bolnava Annabel Leigh „într-un
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
literară", anul XVII, 1896, nr. 3. Poezia a fost tradusă apoi de Emil Gulian (publicată în decembrie 1937 sub titlul „Somnoroasă”) în "Revista Fundațiilor Regale" și de Dan Botta (publicată în 1963 sub titlul „” în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”). Balada povestește întâmplările și impresiile pe tot parcursul ei din perspectiva unui narator. Abordarea narativă, cu toate acestea, este extrem de dificil de înțeles și este modificată constant în întregul baladă
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
lui Poe”. Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale". Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. Traducerea lui Emil Gulian a fost criticată de Vladimir Streinu care i-a reproșat traducătorului a încercat să treacă în limba română armonii lingvistico-muzicale imposibil de tradus, adică „impresiunile de
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
publicată sub titlul „Verișoara Bérénice” în revista "Noua Revistă Română", vol. VIII, nr. 17, 5 septembrie 1910. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată sub titlul „Berenice” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. În
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
VIII, nr. 17, 5 septembrie 1910. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată sub titlul „Berenice” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. În „Berenice”, Poe a urmat tradițiile populare ale ficțiunii gotice, un gen
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. În „Berenice”, Poe a urmat tradițiile populare ale ficțiunii gotice, un gen apreciat de cititorii americani și britanici timp de mai multe decenii. Cu toate acestea, povestirile gotice ale lui Poe sunt mai sofisticate, transmițând teroare prin intermediul
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
lui Ion Moța, iar în octombrie cartea "Pentru Legionari” a lui Corneliu Zelea Codreanu și este avansat commandant legionar cu titlu expețional.În 1937 a condus regiunea legionara din Ardealul de Sus cu sediul la Sibiu Editează și publică la editură "Oastea Domnului”, 4000 de exemplare din broșură " Adevărul în procesul lui Corneliu Zelea Codreanu”, martie 1938, pe care le repartizează și le distribuie în toată țara. La sfârșitul lui octombrie 1938 este judecat împreună cu alți 19 legionari de către Tribunalul Militar
Nicolae Petrașcu (om politic) () [Corola-website/Science/334279_a_335608]
-
în revista "Arhiva Societății științifice și literare" (anul XVIII, 1907, nr. 10, pp. 428-433), în ziarul "Evenimentul" (anul XVII, 1909, nr. 17, pp. 1-2 și nr. 18, pp. 1-2) și în volumul E.A. Poe, "Prăbușirea Casei Usher. Schițe, nuvele, povestiri" (Editura Univers, București, 1990, pp. 527-531). La reeditarea din 1907, Radu Manoliu a atribuit această traducere lui Mihai Eminescu. Există însă o controversă cu privire la autorul acestei traduceri: Mihai Eminescu, Veronica Micle sau ambii. Cercetătorul Liviu Cotrău presupune că Veronica Micle a
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
publicate în "Țara" (anul II, 1904, nr. 543-545) și în "Presa" (anul I, 21 martie 1923, nr. 6). O traducere mai nouă a fost realizată de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas (publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, traducerea fiind reeditată și de alte edituri). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
I, 21 martie 1923, nr. 6). O traducere mai nouă a fost realizată de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas (publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, traducerea fiind reeditată și de alte edituri). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Decizia naratorului de a-și numi fiica Morella implică dorința sa subconștientă
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, traducerea fiind reeditată și de alte edituri). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Decizia naratorului de a-și numi fiica Morella implică dorința sa subconștientă ca ea să moară, la fel cum a avut-o și pentru mama ei. Allen Tate a sugerat că renașterea Morellei ar putea reprezenta transformarea
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
lui Poe în Franța. Prima traducere în limba română a fost publicată anonim în ziarul "Viitorul", anul III, 1909, nr. 446-453. O altă traducere a fost realizată de Nicolae Dașcovici și publicată în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
și publicată în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Spațiul
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Spațiul în care se petrece acțiunea din „William Wilson” este semi-autobiografic și
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Spațiul în care se petrece acțiunea din „William Wilson” este semi-autobiografic și se referă la șederea lui Poe în Anglia pe când era băiat. „Satul înnegurat din Englitera” descris în povestire este Stoke Newington, acum o suburbie din
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
interes nemaiauzit în rândul iubitorilor de acest gen de muzică metal. După 2 ani de muncă susținută, în 21 octombrie 2013, au scos un album, de debut, cu titilul IAPETUS editat de autori, care mai târziu a fost îngrijit de editură a La Band Prod. , din Franța. Acest album a fost lucrat integral de membrii trupei în propriul lor studio, care este cunoscut sub numele de 515 STUDIO. Mixul și masteringul a fost făcut de chitaristul formației Hájer Gergő, iar coperta
Omega Diatribe () [Corola-website/Science/334298_a_335627]
-
dezvăluie când sau unde în Richmond a asistat el la reprezentația Jucătorului automat de șah. Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Eseul
Jucătorul de șah al lui Maelzel () [Corola-website/Science/334303_a_335632]
-
Jucătorului automat de șah. Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Eseul este important prin faptul că anticipează unele motive generale ale literaturii
Jucătorul de șah al lui Maelzel () [Corola-website/Science/334303_a_335632]
-
editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Eseul este important prin faptul că anticipează unele motive generale ale literaturii science fiction moderne. Poe începuse, de asemenea, să creeze o metodă analitică care va fi folosită în cele din urmă în „poveștile sale de raționament
Jucătorul de șah al lui Maelzel () [Corola-website/Science/334303_a_335632]
-
Inima denunțătoare”, care se află în manuscris în Biblioteca Academiei Române (manuscrisul 5907, f. 30-44). O altă traducere în limba română a fost realizată de Nicolae Dașcovici și publicată sub titlul „Inima denunțătoare” în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată sub titlul „Inima care-și spune taina” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]