90,136 matches
-
stea și recitând poezii sau legende, pe toată perioada Crăciunului. Liderul cară cu el o stea din lemn, acoperită cu staniol și decorată cu clopoței și panglici colorate. O imagine a Sfintei Familii este lipită în centru stelei și întreaga creație este atașată de o coadă de mătură sau de un băț puternic. Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun a pătruns odată cu influența germană, când primii studenți români au început să meargă la studii la universitățile din Berlin sau Viena, și la
Tradiții de Crăciun () [Corola-website/Science/335231_a_336560]
-
2011. Bergel a scris și postfața ultimei cărți publicate de Winkler în Germania în anul 2014 - „În locul unde universul trebuie să fi început” Winkler a scris poezii în limbile germană și ebraica. În plus el a tradus în ebraică din creațiile literare germane și românești. În anul 1975 el a fost ales membru al Asociației scriitorilor ebraicim în Asociația scriitorilor de limba germană din Israel și în Centrul internațional PEN (Penclub) al scriitorilor de limba germană din afara statelor de limba germană
Manfred Winkler () [Corola-website/Science/335259_a_336588]
-
toți muzicanți. Primul dintre ei, vioristul Costică Bobirci a fost căsătorit cu Sevastița, zisă Luxița. Fiul lor, Aurel (Nelu) Bobirci a fost unul din marii muzicanți ai Gorjului postbelic, dirijor al Orchestrei „Tarafului Gorjului” și angajat al Centrului Județean al Creației Gorj în perioada 1970-1980. Celălalt fiu al lui Bobirci, vioristul Dumitru Bobirci, zis Mitu, a fost căsătorit cu solista și chitarista Maria, zisă Mița. Mitu Constantin Bobirci a avut și două fete, pe Mariana, căsătorită cu vioristul Petre Zlătaru și
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
pentru predarea cântecului popular”. A susținut numeroase concerte de muzică populară și romanțe, transmisii de radio și televiziune și a compus piese de muzică populară și romanțe pe versuri proprii sau ale altor textieri. A fost membră în juriul de creație a Festivalului de romanțe „Crizantema de Aur”, ediția a XVI-a (1983), avându-i colegi pe: Nicolae Călinoiu, Nicolae Kirculescu, Gelu Solomonescu, Vasile Veselovski, George Sbârcea, Petre Codreanu, Viorel Cosma, Ioan Budoiu, Marcel Roșca, Sabin Păutza, Dan Verona. A fost
Mia Barbu () [Corola-website/Science/335364_a_336693]
-
Muzica din folclorul vlăscean-teleormănean reprezintă una din muzicile cele mai apreciate și distinse din ansamblul creațiilor tradiționale românești. Doinele, baladele, cântecele de dor, de dragoste, de petrecere au trăsături comune cu toată creația folclorică a Munteniei și Olteniei, unele fiind împrumuturi care circulă neschimbat, dar cele mai multe au căpătat un stil și-un specific aparte. Înrudirea strânsă
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
Muzica din folclorul vlăscean-teleormănean reprezintă una din muzicile cele mai apreciate și distinse din ansamblul creațiilor tradiționale românești. Doinele, baladele, cântecele de dor, de dragoste, de petrecere au trăsături comune cu toată creația folclorică a Munteniei și Olteniei, unele fiind împrumuturi care circulă neschimbat, dar cele mai multe au căpătat un stil și-un specific aparte. Înrudirea strânsă cu folclorul muzical de dincolo de Olt și de pe întreg ținutul dunărean este rezultatul unei permanențe, circulația repertoriului
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
în culegerile numite "Materialuri folcloristice". Acțiunile lui Țapu au fost urmate, ulterior, de N. D. Ionescu, Florian Cristescu, Apostolescu și alții care au cules și publicat materiale de folclor din această zonă. Repertoriul lăutarilor vlăsceni-teleormăneni este unul foarte variat, cu creații epice inedite și deosebite, cu o lirică încărcată de motive clasice, cu cântece și melodii de joc cerute de toate categoriile sociale la care sunt chemați. Majoritatea pieselor pe care le interpretează sunt vocale sau vocal-instrumentale. Melodiile de joc sunt
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
nupțial. Piesele vocale și vocal-instrumentale au text românesc, cu excepția unor cântece care au, parțial sau total, text țigănesc. Ca text, unele piese aparțin genului epic, altele celui liric. Ca origine, piesele cu text românesc sunt fie țărănești, fie orășenești sau creații ale mahalalelor bucureștene. Aceeași diversitate se poate constata și la jocuri: pe lângă cele de origine țărănească, se întâlnesc numeroase creații orășenești sau chiar lăutărești; altele venite prin școală, ori împrumutate de la alte popoare. La cântecele cu text românesc se pot
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
unele piese aparțin genului epic, altele celui liric. Ca origine, piesele cu text românesc sunt fie țărănești, fie orășenești sau creații ale mahalalelor bucureștene. Aceeași diversitate se poate constata și la jocuri: pe lângă cele de origine țărănească, se întâlnesc numeroase creații orășenești sau chiar lăutărești; altele venite prin școală, ori împrumutate de la alte popoare. La cântecele cu text românesc se pot alătura și romanțele, deși au origine cultă. Epica populară este deosebit de bine reprezentată în această zonă. Atât repertoriul baladelor cât
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
Mustățea din Vedea, Constantin Lăcătuș din Naipu, Gheorghe Moțoi din Clejani, Mitică Burcea din Merenii de Sus sau Oaie Dulceanu din Mavrodin. Doinele întâlnite în folclorul vlăscean-teleormănean se împart, din punct de vedere literar în două categorii: Doinele haiducești sunt creații în care se vorbește de exploatarea de altădată, în care este prezent dorul de răzbunare sau în care este cântată viața liberă dusă în mijlocul naturii. Perioada de înflorire a acestor creații este plasată, de obicei, în secolele XVII-XIX, când exploatarea
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
de vedere literar în două categorii: Doinele haiducești sunt creații în care se vorbește de exploatarea de altădată, în care este prezent dorul de răzbunare sau în care este cântată viața liberă dusă în mijlocul naturii. Perioada de înflorire a acestor creații este plasată, de obicei, în secolele XVII-XIX, când exploatarea feudală era în creștere continuă. Unele din doinele create pe atunci au supraviețuit, ca variante, până în ziua de astăzi. Textele doinele haiducești se fac remarcate prin bogăția de idei și sentimente
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
simplu, „dragoste”, a căror tematică literară este dragostea propriu-zisă, cu o puternică tentă carnală. Acestea au constituit un interes deosebit pentru cercetătorii folcloriști și etnomuzicologi, născând astfel și interpretări și viziuni diferite asupra lor. După unii specialiști aceste cântece sunt creații de sine stătătoare, înrudite cu toate genurile (cântecul propriu-zis, doina și cântarea epică), însă majoritatea consideră „dragostea” ca fiind o specie particulară de doină. Conform etnomuzicologului Tiberiu Alexandru, „dragostea” este un tip aparte de doină, de obârșie lăutărească. Din punctul
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
împrumut occidental venit spre oraș. Ca răspândire, cântecul poate fi întâlnit în partea apuseană a Olteniei și în întreaga regiune a Munteniei. În ansamblu, repertoriul ritual de nuntă al lăutarilor vlăsceni-teleormăneni este destul de variat, cuprinzând melodii de origine foarte diferită: creații populare, culte, împrumutate pe timpuri de la muzicile militare turcești sau de la muzicanți ambulanți veniți din Turcia. Chiar unele dintre cântecele tradiționale românești poartă amprenta influenței orientale, ceea ce dovedește vechimea lor, această influență având loc în perioada de maximă circulație a
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
intenția de a lăsa în urma sa, un gaj, un memento, înainte de a fugi din Paris, în urma jafului Colegiului Navarra, pentru a nu fi dat uitării de prieteni. În această operă de debut se întrezărește viitorul "„Stil villonian”" din marile sale creații ulterioare . Versurile villoniene, scrise într-un ritm și o rimă impecabile, au fost compuse ca un fel de șarade cu sensuri duble, antifraze și aluzii la evenimente și persoane anterioare și contemporane, într-un limbaj diferit de franceza modernă deci
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
tatălui său, reușește să descopere cum arată lumea înaintea prăbușirii Virukadeenului, capitala anticului Imperiu Viruk. Ajuns în Cele Nouă Iaduri, Jorim Anturași (acum zeul Tetcomchoa), află că trebuie să-l înfrunte pe tatăl său, Nessagafel, care dorește să distrugă întreaga creație și să o refacă iarăși după bunul său plac. Deși crede că este zeul suprem, Nessagafel află că este doar o plăsmuire a virukilor, a căror credință i-a dat în timp puteri nemăsurate. După ce Keles reface lumea așa cum a
Lumea nouă (roman) () [Corola-website/Science/331571_a_332900]
-
chiar la același nivel - cu șaga fantasy a greilor George R.R. Martin și Robert Jordan. Ținând cont de amestecul militar, politic și mașinațiuni supranaturale al poveștii, tema în ansamblul ei este surprinzător de simplă și de profundă: fiecare proces al creației, oricât ar fi de mic sau de mare, este semnificativ, iar «viața însăși este magie»”.
Lumea nouă (roman) () [Corola-website/Science/331571_a_332900]
-
de prințul deseian Pyrust, în timp ce Jorim află de la amentzutli că este încarnarea zeului Tetcomchoa și intră într-un program de recuperare a puterilor magice. Jorim/Tetcomchoa ajunge în lumea zeilor și-l împiedică pe tatăl zeilor, Nessagafel, să distrugă întreaga creație. În lumea muritorilor, legendara Împărăteasă Cyrsa își face apariția și-i organizează pe Misticii renăscuți pentru a-l contracara pe uzurpatorul Nelesquin. Acesta îl are alături pe Qiro, a cărui măiestrie îi permite să schimbe relieful lumii după bunul plac
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
sub forma zeului-jaguar Omchoa de către amentzutli Tsiwen, Zeița-liliac a Înțelepciunii și creatoare a rasei Sooth și Wentoki, zeu-dragon și creator al rasei Fennych, venerat de către amentzutli sub forma zeului Tetcomchoa, a cărui învățătură este păstrată de casta "maicana". Nemulțumit de creația sa, Nessagafael a dorit s-o distrugă, dar a fost învins de Quun și Chado întemnițat în Al Nouălea Iad. Cu ajutorul lui Grija, el și-a recăpătat puterile și a încercat din nou să-și distrugă creația. A reușit să
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
maicana". Nemulțumit de creația sa, Nessagafael a dorit s-o distrugă, dar a fost învins de Quun și Chado întemnițat în Al Nouălea Iad. Cu ajutorul lui Grija, el și-a recăpătat puterile și a încercat din nou să-și distrugă creația. A reușit să șteargă existența lui Grija, dar a fost răpus de Wentoki. În funcție de schimbările care au avut loc în ierarhia zeilor, cosmogonia diferitelor popoare a păstrat mențiuni diferite. Așa se face că, în timp ce Virukii au zece zei, oamenii din
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
potrivită în interiorul unui cocon. Primul stadiu este cel numit "anbor", al doilea se numește "myrkal" și se caracterizează prin reducerea dimensiunilor, iar al treilea și cel mai neobișnuit implică încă o reducere a dimensiunilor și este cunoscut sub denumirea "gloon". Creație a Zeului Morții, Grija, rasa Ansatl este superficială și nu are o structură organizatorică. Apetitul lor pentru distrugeri îi determina mereu să-și secătuiască propriile resurse și să-i atace pe oameni, aceștia fiind nevoiți să-i distrugă. Cel mai
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
unor războinici încercați. Alte ființe au fost create de Qiro Anturasi, unele pentru a-l sustrage pe Keles din Felarati, altele pentru a înlocui armatele distruse ale lui Nelesquin, iar altele pentru a invada teritoriul nou-descoprit al amentzutlilor. Unele dintre creațiile lui Qiro, considerate rebuturi, au fost luate sub protecție de Nirati, care le-a transformat în armata ei personală. Tot prin folosirea magiei, Misticii care i-au supraviețuit lui Nelesquin din vremea Urgiei și-au creat trupuri non-umane care să
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
s-a alăturat altor civilizații galactice. Dornice să creeze o minte supremă, nemuritoare, aceste civilizații au dat naștere unui adevărat monstru, pe care cu greu au reușit să-l izoleze în interiorul unei stele neutronice. Temându-se că, odată cu sfârșitul stelei, creația va deveni liberă și va încerca să se răzbune, civilizațiile galactice părăsesc galaxia. Omenirea nu vrea să plece și își abandonează imperiul galactic, retrăgându-se pe Pământ. După un miliard de ani, oceanele planetei au secat, iar Pământul s-a
Orașul și stelele () [Corola-website/Science/331615_a_332944]
-
Tomozei 17 martie 1994 “Un foarte talentat pictor din Oltenia.” Adrian Păunescu Antena 1 (Emisiunea “O șansă pentru fiecare”), 23 mai 1998 “Un chinuit de frumos, un posedat de har și talent, care, deși aparent trăiește într-un mediu nepropice creației, el o realizează.” Tudor Gheorghe Motru, 26 octombrie 2000 “În toate ipostazele și în toate speciile abordate - portrete, autoportrete, alegorii, acuarele, ilustrații - artistul plastic colaborează, în mod exemplar, cu poetul și ne încântă printr-o varietate de forme, linii, tonuri
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
fântâna părintească de la Damian. Părea, întrucât al doilea născut, Florin, deși se încumetase s-o ia în răspăr pe același drum (spinos) al Poeziei, primind și el binecuvântarea marelui poet, ADRIAN PĂUNESCU, contrar și dintr-o dată, și-a întors carul creației pe alt tărâm, tot atât de tulburător, cel al picturii! Onestitatea profesională ne îndeamnă să reținem, din obsesia existențială a pictorului, «Tripticul crucilor de răstignire». Ele, crucile, nu divulgă teluricul damnării, ci bucuria Învierii. La Damian, în ieslea părintească, cel de-al
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
în Florin Preda între genuitate și capriciu, între genuin și capricios, între aripă și gheară. O vreme, prin luptă, ele vor evolua împreună, apoi una va dispărea. Acum, nu știu să spun care.” Aurelian Titu Dumitrescu “Civica”, noiembrie 2000 “În creațiile sale artistul sugerează cu mijloace plastice un spațiu natural care ne pare familial, dar pe care nu l-am putut localiza. Elementele naturale, obiectele, personajele cu care populează acest spațiu, fără ostentație, încărcate simbolic, puse în relații voit neobișnuite, reușesc
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]