9,974 matches
-
așa nu-s eu! Vă doresc Dv. precum și la Întreaga familie multă sănătate și numai bine. Cu tot dragul și respectul, Bădița Ghiorghiță N. Rădășanu (...) </citation> <citation author=”RÂPEANU Elena ” loc=”(Fălticeni)” data =”28.III.1978”> Stimate D-le Dimitriu, Îndrăznesc a vă scrie câteva rânduri (...), cum a decurs Întrevederea cu tov. Președinte . Cu unele greutăți, am putut sta de vorbă cu D-sa, arătând starea mormântului lui Dragoslav . Am găsit destulă Înțelegere și mi-a cerut să fac o cerere
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ȚANU George” loc=”(Cluj)” data=”(decembrie 1974)” desc=”Carte de vizită”> Vă doresc un an nou, prosper și presărat cu succese, Georgel Țanu Regret că nu am primit răspuns la scrisoarea mea din decembrie, privitoare la unele investigații de aici . Îndrăznesc să vă solicit o confirmare a primirii scrisorii, din teama de a nu fi Încurcat eu adresa . Cu toată considerația, G. Țanu </citation> <citation author=”ȚANU George” loc=”Fălticeni” data=”4 sept. 1976”> Observații personale asupra lucrării Lucrarea este evident
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
a părăsit. Ne-a ajuns vremea, vorba lui Sadoveanu, să avem nevoie de ajutorul Domniei Voastre, de cunoștințele Dv. enciclopedice, referitoare la Fălticeni. Știm că numai numele orașului deșteaptă amintiri triste (deși l-ați iubit atât de mult), dar noi Îndrăznim a făptui gestul În numele amiciției de idei ce ne-a legat la București. Iată despre ce-i vorba! Muzeul nostru, patron și al Bojdeucii, are obligația de a face o strânsă documentație referitoare la Ion Creangă. Vom Încerca să Închegăm
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
sufocat de treburi și preocupări, și să ne faci o listuță cu tot ceea ce este edificiu În picioare, stradă (care acum s-o fi chemând... „I.C. Frimu”, c-așa avem noi obiceiul!!!), dumbravă, legate de numele lui Creangă. Mai apoi Îndrăznim Încă o rugăminte, vorba ceea... „dacă dai nas lui Ivan...!”. Căutăm și imagini-document risipite prin reviste, mai mari sau mai mici, prin publicații apărute cine știe unde, dar cu ceva ce ne-ar putea interesa. Aceasta numai În cazul În care ți-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Le Carre este foarte aplicat și credibil în subiectele sale. Nu știu cine o va întrece vreodată pe Agatha Christie în măiestria de a inventa și a țese subiecte cu adevărat halucinante, pe care le producea ca pe bandă rulantă. Evident, nu îndrăznesc să mă compar cu acești autori, dar m-ați întrebat despre modele pe care le frecventez. Încerc să lărgesc tematica romanelor mele. În unele cărți abordez subiectele istorice, în altele pun la bază un bogat material documentar etc. Ziarul american
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
e chiar aproape amuzant de observat că polemistul și criticul român, atât de dornic ca aceia despre care scrie, creatorii în proză și poezie, să producă opere de o primă originalitate și esență, atunci când ei - sau măcar unii dintre ei - îndrăznesc a-și lua mari modele sau când creația lor scapă de un manierism previzibil influențat de moda sau de modele apuse, îi ignoră sau îi taxează drept „originali”, dacă nu îi ridiculizează de-a dreptul. Astfel s-a întâmplat cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în acei ani, sfârșitul deceniului șapte, au debutat prin reviste și apoi cu cărți o pleiadă de tineri de mare talent, de vârsta mea, care s-au impus iute nu numai prin vigoarea artei lor, dar și prin faptul că îndrăzneau să spargă barierele curentului oficial și politic al vremii, așa-zisul realism-social. N. Velea, Fănuș Neagu, D.R. Popescu au fost, mai ales, pionii acestei „revolte estetice”, fapt ce le-a adus de timpuriu glorie literară, o dată cu primele culegeri de proză
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
scenarii false despre „lupta ilegaliștilor”, apoi, când moda politică se schimbă, „mari pânze naționale”, măgulind orgoliul dictatorului. Am insistat asupra acestui nume și asupra acestui caz pentru a sublinia marile merite ale tinerilor mei colegi citați mai sus care au îndrăznit, la început în reviste apoi în cărți subțiri de proză scurtă, să răstoarne acest model oficial și tiranic, căruia, vai, i-a căzut victimă și maestrul Sadoveanu. Și cu ajutorul unei pleiade de critici, tineri și ei, un Matei Călinescu, Lucian
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
legitate pe care nu o pot înțelege decât cei posedați de același „demon al creației”!? Într-adevăr, ce pot înțelege outsiderii, grăbiți de a-și ocupa măruntele lor fotolii sceptice, criticiste, nu rareori drapate sub mantia fâlfâitoare a oportunismului cultural?!... Îndrăznim prin această digresiune a resuscita atmosfera acelor ani, și nu de a lua apărarea acelor mari spirite care ne-au format și care au „asigurat” continuitatea marii tradiții culturale românești, sub a cărei cupolă, de altfel, s-au dus luptele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din curte, dintr-o mică cabană, lemne și cărbune, făcea focul, iar „găliganul”, care urma nu peste multă vreme să împlinească 30 de ani, când simțea că aerul se dezmorțește cât de cât, catadicsea să se scoale. O dată, sărăcuța a îndrăznit să mă întrebe cât mai am de gând să duc viața asta, oare nu mă gândesc la viitorul meu? Mulți colegi de liceu erau medici, ingineri, unul Ovid, „chiar cu un an mai mic ca mine, avea deja Wartburg!” - dânsa
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de a fi „debarasați” de forțe rivale, altfel competente și prestigioase, și satisfăcuți de a trebui să îndeplinească doar comandamentele „esteticii revoluționare”, realist-socialiste, inaugurate de Maxim Gorki, alias Peșcov, prietenul de surghiun al lui Lenin. Și azi, de altfel, când „îndrăznesc” să lărgesc aria comparatistă a valorilor naționale, citând un Zola sau un Tolstoi, Dostoievski sau Proust, sunt întâmpinat cu ridicări din umeri și cu stereotipa expresie: - Nu se compară! De parcă ar fi posibilă cea mai sumară judecată de valoare fără
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dacă e”. Desigur, există mai multe ars poetice în arta mare a lui Nichita, dar, lângă mine - sau, dacă vreți, cu anii în care am trăit în deplină solidaritate nu numai socială, profesională, dar și ideatică! -, el a „cultivat”, a „îndrăznit” acest „tip de poezie”, abordarea metafizică a realității și ființei, apropiindu-se, în felul lui, de cei mari ai noștri, de un Eminescu, Blaga și Arghezi care, la rândul lor și fragmentat, trebuie s-o spunem, au „îndrăznit” o poezie
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cultivat”, a „îndrăznit” acest „tip de poezie”, abordarea metafizică a realității și ființei, apropiindu-se, în felul lui, de cei mari ai noștri, de un Eminescu, Blaga și Arghezi care, la rândul lor și fragmentat, trebuie s-o spunem, au „îndrăznit” o poezie ce depășea mimesisul, descriptivul liric sau transfigurarea lirică. Cu accente de acest tip, ca în poemul En-Ghidu, risipite în primele volume și apoi „compact”, ca o adevărată, frontală abordare a metafizicului, în volumele 11 Elegii și Laus Ptolemaei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
subliniat mai sus în fragmentele din En-Ghidu sunt prezente la modul obsesiv și eu aștept cu o anume nerăbdare să apară acel tânăr critic care să le cerceteze. În comparație cu acei dintre poeții europeni moderni sau mai puțin europeni care au „îndrăznit” să treacă de barierele splendide, fascinante ale mimesisului, ale „realului”, până la poeții mistici, la textele patristice, deoarece prin acest „ton”, prin această „abordare” abia, creatorul român, cred eu, va putea atinge universalitatea, ieșirea decisă din spațiul nostru istoric și idiomatic
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au „salvat” până la urmă, proiectându-mă într-un destin intim și social ritmat, cu aparențe oarecum logice și normale. M-au salvat?!... Nu, încă nu sunt sigur, aroganța profesiunii mele de „liber profesionist” (chiar și în comunism!Ă, de „creator” îndrăznind a mă măsura cu zeii profesiunii mele, ce este una strident atipică, face ca statutul nostru social să fie absolut nesigur, dacă nu suspect de-a dreptul, iar valoarea - Valoarea! - producției noastre, una problematică, verdictul definitiv emițându-se dincolo de marginile
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ușor se poate observa, aveam nevoie de ea, dar nu o nevoie „oarecare”, o necesitate amestecată printre altele, cum aveam cu toții, zilnic, ci o necesitate reală, o nevoie adâncă, organică, o nevoie atât de profundă, de necesară vieții mele încât, îndrăznesc să spun, eu însumi, atunci, nu eram deplin conștient de ea. Sau, ca să rămân în vocabularul nietzschenian - eu însumi nu aveam curajul ei, curajul de a o dori, de a o voi! Dar, pentru că, în „ciuda mea”, a caracterului meu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau talentul său literar, a fost acel „cult al prieteniei”, în care el a fost un „campion absolut”. Nu știu cum s-ar fi comportat el în noua realitate socială a României după revoluție, după ’89, dar nu cred că ar fi îndrăznit a alătura de numele prietenului său, Breban, epitetul de „oportunist”, cum a făcut-o N. Manolescu într-un articol în România literară (articol inclus apoi într-o carte!Ă și la câteva săptămâni după ce același N. Breban se reîntorsese în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
omuleț vioi, extrem de agreabil în mimică și aparentă curtoazie umană, care, după ce-mi puse cele câteva uzuale întrebări la ora aceea, de unde vin, din ce familie și cu „ce se ocupă părinții”, acceptându-mi jumătățile mele de adevăr - nu îndrăzneam să spun că tatăl meu este preot greco-catolic cu biserica desființată de Dej și cu capii ei întemnițați -, mi-a scos pe birou cele câteva schițe, mi-a promis că vor fi publicate în revistă și, spre stupoarea mea, m-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
avea aerul că se rușinează de asta. De altfel, dacă trăiești la Paris, poți avea surpriza de a întâlni mulți intelectuali, medici, ingineri, jurnaliști sau oameni de condei care tresar când tu, venit dintr-o mică țară din estul european, îndrăznești să condamni în tonuri prea aspre practicile sângeroase ale maoismului - revoluția culturală, de exemplu, de care înșiși chinezii, care, în mod formal nu au renunțat la o ideologie de stat comunitară, se distanțează categoric.Ă Aflat azi spre sfârșitul unei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și hoardele lui Lenin și Stalin... Dar, nesocotiți cum eram, în loc să ne „fofilăm printre stâncile abrupte ale stalinismului și apoi „să fugim”, cum au făcut-o pe bună dreptate nu puține progenituri ale micii și marii burghezii românești, noi am îndrăznit să pătrundem în sfânta-sfintelor ideologiei comuniste, izbindu-se la fiecare ceas și la fiecare cotitură a numeroaselor și îmbâcsitelor culoare ale „creației” și „literaturii” acelei vremi de inși violenți, agramați și fanatici nu de un adevăr sau altul, ci de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
infiltreze și în „cearta Vietnamului”, ceartă și război care a creat celui mai puternic și orgolios stat al lumii, SUA, o rană și tulburări enorme, nestinse definitiv nici până azi. (Bush astăzi își bazează popularitatea și succesul mediatic și a îndrăznit cele două războaie asiatice, terminate iute și pozitiv, nu numai pe nevoia de petrol, dar, în primul rând, pentru a vindeca orgoliul american de cicatricea vie și profundă a „dezastrului Vietnam”, care a marcat cel puțin o generație întreagă, cea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lumea arabă și cea israelită, prin vizita extraordinară a lui Anwar Saddat în capitala Israelului. (Act pe care acesta urma să-l plătească cu viața, fiind împușcat la o paradă, în tribune, la Cairo!Ă De altfel, tot Ceaușescu a îndrăznit, dintre țările satelite Moscovei, să reia primul oficiile diplomatice cu cei pe care încă Brejnev îi considera o „agentură fascistoidă a imperialismului american!”. Așa cum a făcut-o și în cazul Germaniei, al R.F. a Germaniei, apropiindu-l pe Brejnev de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în D.O., domiciliu obligatoriu. Dna Antonescu, Carandino, ultimul șef al ziarului lui Iuliu Maniu, Dreptatea, Ivasiuc, Piti Vintilă, studentul din anul șase la Medicină, din Cluj, exmatriculat și condamnat la cinci ani de pușcărie, la sfârșitul anilor ’50, deoarece îndrăznise să intoneze sub balconul profesorului de psihiatrie Pamfil, împreună cu un grup de studenți, după protocolarul Gaudeamus, și Deșteaptă-te române! Și alții... În vara lui ’67, m-am întors din nou la Lugoj, Wilma tante, energică, îmi gătea și avea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Caransebeș și prin alte părți, se pare că i-a fost ucenicul și prietenul cel mai fidel, până la slugărnicie, se desprindea în acest fel de protectorul și maestrul său politic, de Dej. Lumea, cum spuneam, era confuză: spera, dar nu îndrăznea să spere în același timp, deși, ca să zic așa, nu avea încotro!, trebuia să spere, dacă nu într-o răsturnare radicală a situației - începuse, cu Hrușciov, politica de coabitare „pașnică” a celor două blocuri, iar Ceaușescu, abil și ambițios, nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu adevărat pragmatică și că un război atomic era de neînchipuit. Oricine își poate imagina ușor că aceste păreri ale mele mi-au creat de la început o „imagine dubioasă”, așa cum mi s-a întâmplat și mai târziu la Paris, când „îndrăzneam” să nu mă „înrolez” supus într-una sau alta din coteriile radicale ale emigrației. Și totuși, istoria avea să dea dreptate acestei „öst-politik” și chiar Genscher urma să fie acela care, alături de Helmuth Kohl, de data aceasta, să obțină unificarea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]