9,824 matches
-
să mă intereseze. Ați avut de-a lungul timpului invitați foarte interesanți. Care v-a mers la inimă? Michelangelo Antonioni poate? L-am invitat în 1992 și a fost minunat. Era foarte viu, chiar dacă vorbea cu oarecare dificultate, foarte încet, șoptea aproape. Era și jenat că trebuie să vorbească în public. Am avut șansa să-l mai întâlnesc de câteva ori până să moară. În decembrie 1991 am vrut ca primul nostru ciclu să fie o retrospectivă completă a filmelor sale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
unsprezecea, mi-a propus o „iarbă“, eu am acceptat... Înflăcărat, excitat, sublim, i-am declamat din instinct și memorie rețete de haleuri, îndeosebi preparate de organe, asezonate cu maioneze căcălău... Impresionată, sensibilă la frumos, peste noapte, a intrat în rezervă, șoptindu-mi să fiu animalic și imoral, și mi s-a dăruit pe la spate. De-atunci o port în suflet ca pe o icoană, o scot uneori și o pup cu pasiune, rapid, ca să nu se prindă și alții... Ce-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
amfiteatru", ci mai degrabă pe holuri. Aici iau naștere politicile, se creează parteneriatele, alianțele de grup sunt șlefuite, iau loc întâlnirile care vor fi ulterior fructificate la nivel de politici, sunt schimbate puncte de vedere. În acest loc secretele sunt șoptite și sunt proclamate declarații distrugătoare. Acestea din urmă sunt obiecte ale curiozității avide ale jurnaliștilor politici. Deputatul care s-a plictisit de dezbateri tehnice, o dată ce a părăsit amfiteatrul, nu se întoarce acasă, ci hoinărește pe coridoare în căutarea altor colegi
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
privesc pe om și ambientul său, Îngust sau larg, „instrument” formidabil al cunoașterii naturii și istoriei, dar profund ineficient când omul se află În fața unor probleme care depășesc de departe „puterea sa de Înțelegere”. În astfel de cazuri, pare a șopti În continuare mesagerul divin, În astfel de cazuri omul nu trebuie nici să se declare Învins și nici, cum fac mulți inși „inteligenți”, să conchidă: „astfel de probleme, cazuri, idei sunt absurde!” Nu, nu sunt absurde, doar „omul” este slab
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
resimțit-o altă dată, În librăria de pe bulevard, M. Sadoveanu, În fața siluetei unui omuleț mai degrabă scund, Îmbrăcat Într-o scurtă din postav ieftin, cu o căciulă de astrahan Îndesată pe cap, despre care cineva, poate o vânzătoare, mi-a șoptit: „Este domnul Marin Preda”. Era o zi lâncedă de iarnă, cu bălți și grămezi de zăpadă Înghețată, murdară, peste tot, dar eu l-am urmărit pe „omuleț” vreo oră pe străzile acelui București, fără să știu bine de ce, așa cum urmărești
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
secol, va trebui poate să cotrobăim prin peripețiile și absurdul Evului Mediu timpuriu european!... Vorbeam mai sus de „simetriile” unor acte existențiale; doar prin acest act, proces, fenomen al simetriei, putem Înțelege nu numai fenomenele naturale, dar și ceea ce ne „șoptește”, uneori cu Încăpățânare, istoria și, mai ales, propria noastră „istorie”; propriul nostru caracter, doritor adesea să se elibereze din chingile fortuitului sau ale tiparelor rigide exterioare, ale clișeelor masei, ale „falsului de existență”, ale incapacității de a-și găsi propriu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
timp cu acesta. Scop care se dovedește, până la urmă, doar o unealtă a formării și apoi a expresiei, a exprimării a ceea ce „planează” deasupra firii și a existenței noastre vizibile - Voința mai Înaltă a zeilor, Destinul salvator. Cel care ne șoptește, ne Îndrumă cu o anume insistență pe calea spre libertate. Dar nu cea comună, socială sau istorică, ci numai libertatea noastră strictă, creată de noi și din noi, ca o formă supremă de grație a acelorași zei. Simetria - În natură
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
alunga cu pietre, ne vor arăta cu degetul ca nemernici orfani ai vieții și nu vor vedea decât spasm și împreunare, minciună și fărădelege. Trezește-te, iubito!" Și încă un exemplu, imposibil de ocolit: Părea un abur de cuvinte care șopteau, părea un farmec nespus, părea un dor după mii de ani de așteptare, părea că nici nu eram, așa de mult eram. Ce fericiți suntem, Doamne, ce fericiți suntem!" grăiam negrăind". Apoi încă unul: Ce ochi au adunat atâta rouă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a adus în casă un copil din flori. El, de fapt, mie mia spus de pățania surorii lui mai mari încă de atunci. Pe de altă parte, el la mine n-ar renunța pentru că perie: „Când v-am întâlnit, am șoptit: „Doamne, nu merit atâta fericire, nu merit această familie perfectă” sau „Atunci am fost cel mai fericit om din lume, atunci ai fost tu paroxismul idealurilor mele, atunci am simțit că te-am găsit, că ne asemănăm, că ne aparținem
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
cu alb, cît de mică biserica i-am pus și cerdac, religia este și arhitectură, apoi subiecte de cultură laică, oarecare erezii, șase planuri de gri îngrămădesc în munte văioaga, cît răzbește fondul aprins castaniu, km 263+800 orice lucru șoptește "lasă-mă-n pace!" mișcare în ființa clocot din stări, zădărnicirea lor firea noastră, generalizarea obicei de epocă Periș Mureș haltă sinteză-analiză, diferențe de drept de fapt, suferința irațională și rațiunea poate fi, halta Petelea de-a curmezișul șoselei, "Elvila
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
să fie o informare politică de sinteză. El trebuia să vorbească despre politica tovarășului. Și Bălan mi-a spus să intru în toaletă, unde Mehedinți îi făcea prelucrarea lui Toni Grecu. Trăgeau apa băieții, să nu se audă. Și Mehedinți șoptea: "Gata! S-a terminat! Pleacă!". S. B.: Dumneavoastră ce v-a spus Mehedinți? D. T.: Ce i-a spus și lui Toni: "Gata, împrăștierea, s-a terminat totul! Pleacă!". S. B.: Nu i-ați cerut amănunte? D. T.: Ce să
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
darwinismului. Mai apoi a fost cucerit de farmecul orașului Jena, un burg tipic universitar. După cum consemnează N. Leon în „Amintiri” (1922). „Sunt localități în care natura pare că e râzătoare și veselă, calmul și liniștea domnesc pretutindeni, monumentele vechi parcă șoptesc ceva din trecut, un fel de tradiție culturală se creează, iar în atmosferă adie numai idealul cultural, dar și forța de muncă, entuziasm și inspirație”. Poate nu mă opream asupra acestui subiect dacă n aș fi avut și unele trăiri
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
răspunsul lui la salutul meu amabil avea ceva amenințător. La această experiență s-a adăugat apoi avertizarea fostului șef suprem al mișcării de tineret Bnei Akiva care, în 1960 când am venit să-l văd la Tel Aviv, mi-a șoptit la plecare: "Vezi, ai grijă de tine și ferește-te de poet". Șeful Securității mi-a ascultat explicația, dar nu a făcut niciun comentariu. În schimb, a continuat interogatoriul încă două ore în pur stil KGB. Mi-am salvat cariera
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
surprins la sinagoga din Oslo, unde mă aflam alături de președintele comunității, asezați în primul rând și cu fața spre public. Era ora două și ceva când, deodată, am remarcat un fenomen curios, și anume că participanții la serviciul divin își șoptesc la ureche ceva ce-i tulbură, până ce acest ceva, ajungând și la urechea mea, m-a pus câteva secunde pe gânduri înainte de a fi priceput știrea: un nou război a izbucnit în miez de zi, declanșat prin surprindere de Egipt
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
dictatorului sovietic și a trebuit să pună la punct cu autorul ultimele detalii rămase neclarificate ale cărții. Interlocutorul meu nu avea deloc aere de megaloman și părea foarte serios. Dar eu, care aveam dificultăți în a digera proaspăta noutate am șoptit ezitând: "Dar, pentru numele lui Dumnezeu, cine în Occident va risipi bani buni pe o culegere de stereotipuri binecunoscute de propaganda sovietică?". La care Maxwell, sobru, dar și zâmbind, a replicat că fiecare bibliotecă universitară din lume, fără excepție, va
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
dedicată Statului Israel, pe fața lui Moshe Alon au apărut semnele unei jene crescânde care exprima, probabil, întrebarea "Cum ieșim din această situație neplăcută?". Între timp, vecinul meu din sală, Grunebaum, sesizase și el penibilul situației și începu să-mi șoptească: "Eliezer, trebuie făcut ceva, nu se poate continua în felul acesta!". Iar când mi-am dat seama că nu ne aflam numai în fața unei dezorientări momentane, m-am dus la tribună și i-am șoptit ambasadorului la ureche că de-
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
situației și începu să-mi șoptească: "Eliezer, trebuie făcut ceva, nu se poate continua în felul acesta!". Iar când mi-am dat seama că nu ne aflam numai în fața unei dezorientări momentane, m-am dus la tribună și i-am șoptit ambasadorului la ureche că de-acum înainte eu voi traduce spusele lui Ben Gurion. Acesta a înțeles pe loc ce aveam de gând să fac, mi-a făcut semn cu ochiul că este de acord și, din acel moment, am
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
am vizitat catedrala principală din oraș, unde sunt îngropați regii catolici. Ne-am oprit câteva minute în fața mormântului acoperit de statuile culcate ale lui Ferdinand și a Isabelei și, fixându-mi privirea în ochii lor sculptați în marmură, mi-am șoptit: "Ei bine, Maiestățile Voastre, ați crezut că alungându-ne pe drumul pribegiilor veți pune capăt existenței poporului evreu! Dar uite că socoteala voastră a fost greșită, căci noi, demnitari ai statului evreiesc suveran, ne aflăm acum în fața rămășițelor voastre și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
amor care a legat-o, după plecarea mea, de un tânăr ofițer detașat la unitatea militară staționată în oraș. Acesta, ca și mine, era pasionat de fotbal, dar juca pe post de portar. Cineva care cunoștea istoria relațiilor noastre îmi șoptise, la un pahar de bere, că ar fi fost văzută odată în zori de zi părăsind, furișându-se discret prin geamul, locuinței închiriate de ofițer în imediata apropiere a stadionului orășenesc. Nu știam dacă episodul șoptit era sau nu adevărat
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Nici moartea nu vă astîmpără! Se iau nume, date, adrese. Moșnegii par a nu mai trăi pe acest pămînt. Sînt aerieni, leșinați. Se pregătesc seringi, flacoane, vată, spirt. Lulu se agită. Ridică două degete în sus, ca la școală, și șoptește: Dom' doctor, dom' doctor! Ce vrei, ghiujule? Dom' doctor, eu am plătit cinstit, ca toți ceilalți, dar eu numai am privit. Îmi faceți și mie injecție? Așa este? întreabă doctorul pe ceilalți. Nu știm, răspund cei trei în cor, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mii de furnici curăță locul. La lumina chibritului pata pare scîrboasă. Modesto ajunge acasă foarte tulburat. Agață bastonul în cuier și nu răspunde nimănui din casă. Se așează în fotoliu cu fața spre baston. Tu, tu ai făcut fapta asta... șoptește sfîrșit. Ba tu, tu ești ucigașul, se rățoiește bastonul. Să nu ridici tonul la mine, mizerabile! Eu salvez vieți, nu le iau... Păi, asta zic și eu. Ai salvat atîtea, încît ai dreptul, și tu, măcar la una, spune bastonul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
armonia aceea misterioasă n-a mai revenit! Deducții de amator În cartierul Vedado din Havana s-a răspîndit vestea unei oribile crime. Un german, care închiriase un micuț apartament, a fost ucis. Ăsta este al doilea neamț de la începutul anului, șoptea lumea pe la colțuri. Toți știau despre ce și cum și nu conteneau să adauge cîte ceva original la istoria auzită de la alții. Era homosexual, ăștia se omoară între ei de gelozie, de la bani... Fugi, dom'le de aici. Era agent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
strig: Ai făcut-o neagră... Bătrînul intră în panică, aduce peria și abia atunci observă că luase peria utilizată la crema neagră, pentru pantofi. Este necăjit rău de tot. Acum, dacă este neagră, n-o mai cumpăr... Se poate spăla..., șoptește cătrănit. Bine, bine, dar prețul?! O iguană neagră..., culoarea nu se poate schimba de-acum și nici în vecii vecilor. Sigur, prețul nu mai poate fi același. Dar vă mai dau melcul ăsta, șiragul ăsta și brățărușele astea din carapace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
atrage atenția spiritul vizionar al poetului în „Șincai”, dar mai ales în „Mureșan”, scrise înainte ca Gyr să treacă prin cea mai cruntă perioadă a temniței sale: Murea în ocnă vânătul poet, Dar lângă drugi și lacăte afară Paznicii crunți șopteau și ei încet Cântecul celui ce trăgea să moară. Din creația lui Gyr nu putea lipsi un ciclu dedicat unor mănăstiri precum Tismana, Cozia, Frăsinei, Arnota sau Mănăstirea Dintr-un Lemn. Se poate constata o diferență între creațiile din primele
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
astăzi. Măcar pentru că eu, băgat până peste cap În tradiție, de nu mai Încape și o pălărie, n’am ce ridica salutându-vă. Dar o Împrumut pe a delicatei noastre prietene, Mihaela, ca să par civilizat; treaba ei dacă mi-a șoptit la ureche subiectul, spun eu cinic. Peste milenii s’au reunit cele două conotații: protecția și podoaba. Așa că trec repede peste „discreția“ masculină, care acceptă totuși o fundă la panglica pălăriei, pentru ca să apreciez adevărata discreție, mai altfel spus șiretenie - e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]