43,150 matches
-
nimeni nu ar fi renunțat la lume ca să îl urmeze. Parcă ar fi avut ceva mistic în el. Același lucru e valabil și pentru mine, în ceea ce privește yoga și practica ascetică am avut parte de experiențe mistice. - În prezent Aum, în absența lui Asahara Shōkō și a problemei cu Tantra Vajrayana, încearcă să urmeze aceeași doctrină. Ce credeți despre asta? Odată ce nu s-a produs nici o schimare esențială în Aum, cred că este iminent pericolul apariției unor noi criminali, chiar dacă nu foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
motivații pure, au fost idealiști și, în plus, au luptat pentru o cauză nobilă. Erau convinși că : „Au ales o cale dreaptă“. Problema a fost lipsa unui lucru vital. Acum înțelegem că, în cazul Manciuria, acel ceva este reprezentat de absența simțului istoric tridimensional exact. Mai concret spus, identitatea dintre limbă și acțiune. Sloganuri ieftine de genul: „Cele cinci națiuni trăiesc în armonie“, „Toată lumea trăiește sub același cer“ au început să devină simple vorbe independente, iar, pe fundal, inevitabilul vacuum al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acasă, iar eu glonț pe terenul de sport. A doua zi, directorul era deja sosit și, când să semnez condica, constat că în dreptul numelui meu la ziua anterioară, scria frumos peste semnătura mea: „Se va tăia ziua din salariu, pentru absență nemotivată”. M-am întors rapid. Chiar în spatele meu rânjea hâtru directorul și fără să mai fie nevoie să cer oarece lămuriri, m-a întrebat: - E ceva în neregulă? - Păi ... mi-ați tăiat ziua ... - Și ce, voiai să te pup?! Văzând
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
ani, când a pornit să mă frământe gândul micimii mele de atunci - totul n-o fi decât încercarea de a o ponegri pe Irina și astfel a mă consola? Dar o altă ocazie îmi precizează sensibilitatea ei față de moarte. În absența mea, murise tatăl unui bun prieten comun. Prietenul fu-sese deseori cu noi, arătase un suflet ales și ne era drag. Mi-a părut rău desigur, acea părere de rău obișnuită la oameni (timp de zece minute, după noutate, discuții asupra
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din nevoia ei de a fi dreaptă, să-i mai susție vreo calitate, dar care, neavând nici o legătură cu dragostea, nu mă irita deloc. Conversația se schimba îndată, căci aveam ceva mai important de vorbit. În schimb, imaginea mea în absență n-a făcut decât să se înfrumusețeze, Ioana n-a făcut decât o sforțare ascunsă să mă reabiliteze, reușind anevoie, căci pornise de la cea mai mare ură, care întunecase orice. Și cum nu era susținută acea încercare de a mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-i cunoșteai toate cusururile! Dar ai trecut de la unul la celălalt". Ioana, iubita mea, m-a refăcut singură și, la urmă, imaginea mea a căpătat proporții fantastice, din pricina tuturor dorurilor, a prezenței mele veșnice în sufletul ei și, totuși, a absenței mele, care îmi dădea un chip de ființă supranaturală. - Am venit la Cavarna numai cu Viky anul trecut de vacanță. Tot timpul am citit numai din clasicii franicezi, mă sforțam să explic lui Viky pe Racine rând cu rând și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
un spectacol nou și viu. (O carte în clipele grave n-o utilizezi, căci ți se pare moartă, oricât ar fi suprapusă pe realitate). Apoi dificultatea ca să te înțelegi cu străinii, ca să te descurci în locuri necunoscute, te preocupă. În absența Ioanei am fost pentru prima oară la Saint-Malo și, după ce am părăsit hotelul de lângă gară, mergeam pe istmul lung aproape de un kilometru, ce ducea la orășelul-cetate. Eram emoționat de priveliștea ce se desfășura în față, căci zidurile trase capricios scânteiau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să o pun în curent, nu trăiesc decât pentru a-i face bucurii. Am convingerea bine socotită (eu nu sunt în stare de afirmări în vînt.) că dacă ar muri ea, m-aș omorî. E insuportabilă viața fără Ioana, în absența ei nu m-a susținut decât gândul că, orice s-ar întîmpla, nu e nimic ireparabil atât timp cât mai trăiești. Și totuși, aceasta nu e de ajuns. Accepta în feluri deosebite mărturisirea mea sinceră. Sau, venea transfigurată în brațele mele: "Sunt
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
trebuit să facă altminteri. Ce ridicol este însă să exagerezi părerea de rău, să cauți s-o faci egală cu a celorlalți direct interesați! Uneori trebuie să te neliniștești pentru o simplă durere de cap, cu toate că bolnavul a putut în absență să aibă o mie de dureri de cap, de care, departe chiar de ai fi știut, nu ți-ar fi păsat deloc. Zilele în port deveniseră așa de asemănătoare, încît, ca să nu ascund nimic, pot mărturisi că boala lui Viky
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Sandu, iar Holban nu face decât să-l lase să se cufunde în labirintul stărilor sale. În O moarte care nu dovedește nimic Sandu rememorează fragmente ale relației sale cu Irina, încercînd să citească în ele gestul pe care, în absența sa, femeia l-a făcut. Irina l-a părăsit și moare apoi într-un mod ambiguu. În Ioana Sandu este gelosul obsedat de trecutul iubitei - o aventură a Ioanei într-un moment de despărțire a lor. Trăirile lui Sandu îndrăgostit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
echivoc, o anume dedublare pe care o suferă. În unele cazuri, sesizabilă devine latura lor simbolică, ireală. Sau acel element straniu sub care întâmpină bunul simț, paradoxul insolubil pe care îl aduc la vedere. Să fac aici o mențiune, în absența căreia s-ar putea înțelege altceva din ceea ce voi aduce în discuție. Vorbind despre cele absurde, nu am în vedere acum unele întâmplări cumplite care se petrec în viața oamenilor. Nu mă voi referi la unele drame teribile care se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
comune a sensului. Ca să dau un exemplu, în fața celor rostite de învățatul Năgărjuna: „Totul este real și nu este real, / Deopotrivă real și nereal, / Nici real și nici nereal“ (Mūlamadhyamakakărikă, XVIII, 8), reacția de primă instanță este să observi, nedumerit, absența unui sens. Însă dacă nu vei ceda în fața acestei prime evidențe, poți avea șansa unui alt mod de înțelegere. Asemenea altor gânditori ce cultivă paradoxul, Năgărjuna procedează într-o manieră cu totul neobișnuită. Acceptă unele antinomii tari, orbitoare, chiar dacă în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
viața de toate zilele nu se distribuie în două categorii, cu sens și lipsite de sens, atunci am putea crede altceva. Am putea spune că fiecare fapt omenesc se situează între două limite, anume prezența ca atare a sensului și absența sa completă. Iar aceste limite ar fi în definitiv intangibile. Doar că iarăși operăm cu două variante, chiar dacă actualizarea lor este văzută gradat, în trepte. Nu s-ar putea aduce în discuție și alte variante? Ne amintim că vechii sceptici
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de a păși singur pe coridoarele ciudatei construcții. Cel de-al doilea labirint este realmente halucinant, pustiul nesfârșit cu nisipurile sale mișcătoare. Într-un asemenea labirint lipsește orice reper (). În consecință, nu zidurile vor ține omul prizonier acolo, ci tocmai absența lor. Iar prizonieratul este definitiv, înseamnă intimitatea deplină a vieții cu moartea. Acolo, în adâncul deșertului, moartea se lasă văzută ca atare, nemijlocit. Te întâmpină ea însăși, în persoană, asemeni unei apariții din senin. În fond, deșertul are de partea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cele din urmă, am văzut că rețeaua comportă puncte și linii care se intersectează, putând valora ca poziții, repere. Deșertul însă, asemeni mării sau asemeni nopții, nu mai oferă nici un reper. Nisipurile mișcătoare refac în același fel, aproape atemporal, tocmai absența unor repere. Ceea ce i se spune regelui Babiloniei, după ce este făcut prizonier și dus în deșert, trebuie luat în sens literal: „O, rege peste timp, substanță și secol! În Babilonia ai vrut să mă pierzi într-un labirint de bronz
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
mai multe ori calea analogică de cunoaștere, numită și simbolică, atunci când este în joc ceva „cu totul altfel“ (gänzlich Ungleichartiges) (Prolegomene, § 57). Sau calea hi perbo lică, cele noumenale fiind considerate „obiecte hiperbolice“ (§ 45). În ceea ce privește sublimul, acesta produce sentimentul de absență a limitei și de înfricoșare (Ungeheuer, „monstruozitate“), încât scapă oricărei analogii (Critica facultății de judecare, § 26). Nu întâmplător sublimul kantian avea să fie văzut mai târziu ca un fenomen profund paradoxal, saturat (JeanLuc Marion). Doar că atunci când caută să determine
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
înlătură acum fără judecată, ca simple grozăvii și fantasme. Înțelege altfel indeterminarea și ceea ce nu este măsurabil sau nu poate fi gândit cu ajutorul unor concepte. Devine mai sensibil față de acele viziuni asupra realității care nu mai echivalează nimicul cu simpla absență a ceva sau cu o iluzie. Însă nimicul ne poate vizita și în alt fel, de exemplu sub chipul vieții care trece ușor pe lângă noi. Sau asemeni acelor limite care, deși privesc nemijlocit modul omenesc de a fi, nu se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
limbaj, este scoasă din circulație“ (ibidem, § 500). Abia când vezi ce se petrece cu o propoziție, cum și de cine este rostită, ce este în stare să facă sau să sufere, îți dai seama de posibilitatea sensului ei. Față de simpla absență a sensului, nonsensul indică acum altceva, trebuie privit altfel. Iar varietatea sa nu se lasă redusă la un singur mod de apariție. Faptul ca atare este bine consem nat începând cu fragmentele din Tractatus Logico Philosophicus, chiar dacă aici ideea uzajului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
al morții plutea peste ape în tăcuta lui măreție. l-am simțit așa cum îți simți propria mână. Bătrânul și cu mine am îngenuncheat în fața mormântului deschis și în fața Lui. Acest din urmă gest, insondabil într-o privință, infirmă ideea simplei absențe a sensului în cele petrecute. Cei doi, care au îngenuncheat atunci în chipul cel mai firesc, au resimțit sigur altceva decât puterea oarbă a naturii în simpla ei dezlănțuire. 18. Dorința de a exprima absurdul ca atare Ca într-un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
la orice pas. Îți amintește imediat de un alt text al lui Urmuz, Puțină metafizică și astronomie, în care interpretării pretențioase a cosmogenezei i se contrapune, parodic, un gen de apofatism gratuit. În ambele situații, nonsensul nu mai înseamnă simpla absență a oricărui sens. Viziunea unor abisuri ciudate în spațiul astral, de exemplu, nu face loc nonsensului în același fel precum, să spunem, încercarea de a măsura mecanic și exact pioșenia unui om. În cel dintâi caz, limbajul evită cu bună
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
os (vezi „absurd“) sceptic argument ~ 15 atitudine ~ă 11, 79-80, 155 filozofie ~ă 20, 68, 146, 152, 166 semn (în sens semiotic) 27, 48, 74, 84, 194 semnificație 27 (~ simbolică), 53 (n. 41), 58, 135-139, 142 (~ analogică), 147, 180, 194 absența ~ 84, 92, 100-102, 106, 189 ~ și sens 135, 138, 139 sens ~ absurd 87, 129 ~ comun sau uzual 9, 17- 18, 21, 89-90, 107 (vezi și „non sens comun“) ~ și semnificație (vezi „semnificație“) ~ văzut ca ultim 13, 47, 80 (n. 67
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
100-102, 106, 189 ~ și sens 135, 138, 139 sens ~ absurd 87, 129 ~ comun sau uzual 9, 17- 18, 21, 89-90, 107 (vezi și „non sens comun“) ~ și semnificație (vezi „semnificație“) ~ văzut ca ultim 13, 47, 80 (n. 67), 85, 94 absență a ~ 20, 34, 131, 143 analiza ~: discursivă și textuală 131-143; existențială 164- 175, 179-182; fenomenologică 120-131; lingvistică 108-120; logică 57-62, 76-84, 99-103; metafizică 63-67, 89-90, 96; psihana litică 26-27 aparență a ~ 8, 15, 24, 76- 78, 100, 110, 116, 149
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
echivoc, o anume dedublare pe care o suferă. În unele cazuri, sesizabilă devine latura lor simbolică, ireală. Sau acel element straniu sub care întâmpină bunul simț, paradoxul insolubil pe care îl aduc la vedere. Să fac aici o mențiune, în absența căreia s-ar putea înțelege altceva din ceea ce voi aduce în discuție. Vorbind despre cele absurde, nu am în vedere acum unele întâmplări cumplite care se petrec în viața oamenilor. Nu mă voi referi la unele drame teribile care se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
comune a sensului. Ca să dau un exemplu, în fața celor rostite de învățatul Năgărjuna: „Totul este real și nu este real, / Deopotrivă real și nereal, / Nici real și nici nereal“ (Mūlamadhyamakakărikă, XVIII, 8), reacția de primă instanță este să observi, nedumerit, absența unui sens. Însă dacă nu vei ceda în fața acestei prime evidențe, poți avea șansa unui alt mod de înțelegere. Asemenea altor gânditori ce cultivă paradoxul, Năgărjuna procedează într-o manieră cu totul neobișnuită. Acceptă unele antinomii tari, orbitoare, chiar dacă în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
viața de toate zilele nu se distribuie în două categorii, cu sens și lipsite de sens, atunci am putea crede altceva. Am putea spune că fiecare fapt omenesc se situează între două limite, anume prezența ca atare a sensului și absența sa completă. Iar aceste limite ar fi în definitiv intangibile. Doar că iarăși operăm cu două variante, chiar dacă actualizarea lor este văzută gradat, în trepte. Nu s-ar putea aduce în discuție și alte variante? Ne amintim că vechii sceptici
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]