10,318 matches
-
Iar biata mamă-ți va ieși Plângând în cale. Sau: Afară-i vânt și e-nserat, Și noaptea e târzie; Copilele ți s-au culcat - Tu, inimă pustie; Stai tot la vatră-ncet plângând: E dus și nu mai vine! Ș-adormi târziu cu mine-n gând Ca să visezi de mine! Și câte poezioare frumoase, Dintre sute de catarge, Mama de Mihai Eminescu, A venit aseară mama, de Vasile Militaru, Tricolor, de Ciprian Porumbescu, poezii de Iulia Hașdeu, de-ți înfrumusețau viața
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
o fâșie aproape la fel de lată ca aceea a drumului meu. După o jumătate de metru de pământ cu iarbă uscată, creștea un zid de cărămidă Împânzit cu iederă, peste care curgea dintr-un cer nevăzut Înserarea de zi cu zi. Adormeam după o pagină citită și-n mijlocul nopții mă trezeam cu degetele Înțepenite, străbătute de junghiuri prelungi reverberând până-n umeri. Mâinile mele se visau Încleștate pe fierul ciocanului de bătut tuburi, trebuia să aștept să adorm din nou și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe-aici. Păi unde să se ducă, dom’ major? S-o fi dus și el la mă-sa, spun, să-i dea să sugă. Se uita cam cruciș la mine cu ochii ăia de porc sătul și care stă să adoarmă. O zice că-l iau peste pula mea, da’ chiar nu-mi dă mâna să mă Încurc cu el În felul ăsta, măcar că și pentru mine o pune obrazu’ moșu’, da’ la un caz de ceva n-ar pune și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sau unei Unități de Prefabricate și Confecții Metalice. Nici măcar nu s-ar putea spune despre mine că am fost omorât mișelește cu cuțitul pe la spate. O grămadă de gunoi, asta-i tot ce ar mai rămâne din mine. Până să adorm, În trenul de Timișoara, m-am tot rugat să las În urmă moartea asta de vierme sau șobolan, de lighioană iubitoare de Întuneric și sortită Întunericului. Aproape că scăpasem, nu mai aveam mult. Întunericul din compartiment devenea un vis cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să ne vedem de drum dacă am luat-o pe drumul ăsta. Nu zăbovisem mai mult de zece minute pe culoar cu geanta Între picioare când a apărut controlorul ăla care vânturase toate ușile compartimentelor strigând pentru cei uitați și adormiți În tren că-i ultima stație. N-am apucat să-l oprim sau să-i spunem ceva, pentru că nici măcar nu l-am auzit, iar el a trecut printre noi și a tras de Laur de mai să-l răstoarne jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
somnul, i se Închid ochii și pare să fi pierdut firul, Pepino, da, da’ și Steluța... Un grup de cinci-șase puradei cobora În fugă scările de la etajul de deasupra, zbierând și năvălind peste capetele noastre ca o turmă de capre. Adormise văru' Laur, nu-l clinti avalanșa de țipete, dormea adânc. Ghemuit pe cimentul treptei cu genunchii la gură ca-n burta Motănicăi, În timp ce Andrei Îi dădea Întruna cu Steluța, că dac-o vezi pe mută Îi bei apă din pizdă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tras-o el În noaptea aia când a dormit aicea și ce oameni de treabă sunt ăștia, Steluța și Pepino, de cuvânt și să-ți pui toată nădejdea-n ei, de n-ar mai fi avut mult până să m-adoarmă și pe mine. Dar, la o jumătate de minut după ce au dispărut copiii, păru să-și aducă aminte de ceva care-l făcu s-o zbughească după ei ca din pușcă. Am ieșit și eu În urma lui și mi-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu Pepino. Toată lumea care trece pe aici are treabă cu Pepino. O urmăresc avid, În timp ce Laur se uită În tavan cu ochii Întredeschiși și nu spune nimic, ceea ce Înseamnă că iar l-a prins oboseala, dacă nu chiar o fi adormit așa, pe grabă, uitând să Închidă complet ochii. Aia e, că doar foamea l-ar mai ține treaz și-n stare de funcționare pe ăsta. Ea Îmi băgase o mână până la cot În șlițul desfăcut, iar cu cealaltă vorbea, Întrerupându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o prelungire firească a căpățânii mele colțuroase și Îmbibându-se nu chiar fericit cu obrazul tânăr și Îmbujorat de somn al Steluței, care se Îndeasă În perna pulpei mele. Cei mai adesea așa o ia somnul. Suge și plescăie până adoarme, fără să scape biberonul meu din gură nici după ce nu mai are ce să tragă din el, dar eu adorm mai greu. Mă-nvârtesc și mă foiesc până ajung cu pacostea mea dă căpățână pe pulpa ei și doar că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
schimbat locurile. S-a mai Învârtit o dată pământul și ne-a inversat și bine că nu-i mai văd mutra blondă-roșcovană-aurie, care mă face uneori să mă simt cu cinșpe ani mai bătrân decât sunt. Gustul și mirosul ei mă adorm și mă trezesc la realitate, Îmi spun că-s viu și că mai am destul până să mă pot socoti bătrân, chiar dacă nu mai sunt ca văru’ Laur. — Și mai las-o, vere, c-ai morfolit-o de-ai zăpăcit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dau fiertură, țigări și-o jumătate de matrafox, și gata? Am scăpat de proști! Să stea acolo la cotineață, că-n rest mă descurc io. Păi stai așa, că nu-i așa! — Cum e, vere? Și nu mai zbiera, c-adormisem. Auzi... De ce nu vrei tu să m-asculți pe mine, care la o adică ți-aș putea fi tată? Dacă te făceam la treișpe ani, erai fii-miu. Să fii sigur că atunci aș fi avut grijă de tine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
noaptea cu ea În cealaltă cameră, aș mai avea și eu parte de un pic de tihnă până ar da Andrei de Pepino ori i s-ar face ăluia să se-ntoarcă acasă. Și ia-o ușor, vere, c-a adormit. Și ai grijă să n-o defectezi. — Ei, chiar ești culmea... — Ți-am spus. Dacă n-o găsește bărba-su În bună stare, aicea putrezim la iarnă. Și atuncea chiar Îți iau gâtu’. Și nu te uita așa la mine, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să bage de seamă. Căscă, iar bărbatu-său umplu pentru ultima oară paharele cu ce mai rămăsese pe fundul sticlei. Steluța Îi aduse aminte lui Pepino că se făcuse ora să plece la lucru și puii de Nemeși și Florinel adormiseră pe lângă noi și mâine-i luni, da... — Mâine o să plecăm, am spus. Destul am stat pe capul oamenilor ăștia. Vorbele mele făcură să-i lucească ochii vameșului, care se Întorsese cam abătut de dincolo. De atâta grabă, o fi uitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
el se pricepe să umble cu ea fără să-și dea pantalonii jos și punând-o cu mâinile pe pereți ca la percheziție, ca pân’ la coadă să-l percheziționeze ea pe el și să-l legene până l-a adormit ca pe fii-su, pe care nu l-ai văzut că l-a lăsat de izbeliște acolo-n grajd? Poa’ să stea acolo brotacu’ ăla jegos și până la iarna ailaltă, că s-o găsi cine să-i dea un colț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai avem cu ce să-i facem capu’ mare. Am cam ostenit, da, uite acuma se face ziuă și Încă n-am căzut la o Înțelegere. Tăceam toți patru și poate că n-am mai fi avut mult până să adormim acolo-n cur pe saltele, cu sticlele și farfuriile pline cu scrum și chiștoace dinainte. Fusese ceva care ne făcuse să ciulim urechile. Un vuiet Înfundat și pe urmă am auzit două bubuituri distincte, și numaidecât s-au pornit Împușcături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai deosebeau de noi și prin aceea că aveau genți și plase cu pachete de mâncare la ei. Nu erau ca noi, cu mâinile-n buzunare, câini fără stăpân, care mănâncă pe unde apucă și regulează pe unde pot și adorm unde se nimerește să-i ia somnul. Se vedea că se duc la lucru, ceea ce m-a făcut să deduc despre manifestația aia că o să se Întâmple după-amiază, după orele lor de serviciu. - N-am de unde să știu, dom’ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Mircea Ciobanu cu Doveditoarele roade. Șerban Cioculescu cu În inimile tuturor. Constantin Ciopraga cu Patriotul exemplar. Dumitru Corbea cu Animator, Îndrumător, inițiator. Radu Cosașu cu O statură morală inconfundabilă. Omoară, omoară, omoară... Până să apuc să citesc o pagină, am adormit. Nu m-am trezit până-n București. Somnul adânc parcă-mi extirpase stomacul, dar mă refăcuse pe deplin. Deja mă orientam cu ochii pe jumătate Închiși și cu toate simțurile amorțite prin mulțimea Întâmpinată pe peron de rude și prieteni ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se golise. Rămăsese doar cineva cu o pătură În cap, la un pas de stânga mea, așezat cu spatele proptit de zid și cu picioarele lungi În blugi vișinii răscrăcărate pe ciment. Am zguduit de umăr fantoma aia Încotoșmămată care adormise În post. O figură de androgin cu ochi cârpiți de oboseală se ivi din pătură. - Hei! Ce faci? Ce naiba faci? De-o juma’ de an te tot caut! - Hai că!... Se strâmbă, abținându-se parcă din nou să-mi spună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fără să iau aminte la vreo Unitate de Prefabricate și Confecții Metalice a Cooperativei Glina. În primăvara aia am auzit prima dată de așa ceva, de la Andrei Ilieș. El Îmi explicase pe unde vine și probabil că mă aștepta... Până să adorm mi-a citit treizeci de pagini, iar a doua zi am adus de la redacție o mașină de scris și ne-am pus pe lucru. Când au apucat-o durerile faceii, Ortansa Îmi dictase deja 250 de pagini din acea istorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de cap? Am băut două beri la primul butic cu program non-stop care mi-a ieșit În cale după ce am coborât din tren, și am rămas cu un pumn de mărunțiș de câteva sute de lei. Dacă nu reușesc să adorm, În cel mult o jumătate de oră am să Încep să mă perpelesc pe nisip de foame, și iar mi-e frig și spurcăciunea asta de soare parcă s-a uitat În mare. Ce-ați făcut cu poporu’ târfe ordinare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
iarăși Îți muți locul. Mi-am luat hainele și m-am Îndepărtat de țărm până n-am mai simțit mirosul de carne de scoică macerată de soare și m-am Întins din nou pe nisip și de data asta am adormit imediat. Probabil că trecuse puțin de ora opt când m-am trezit și era Într-adevăr o zi superbă de plajă. Am văzut doi bărbați goi făcând semne unei femei care Înota, dar n-am mai apucat s-o văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dus și ele !”, continuă acelaș glas, gândindu-se, poate, la ei, la soarta lor, la viața lor de pribegi. Apoi, se lăsă din nou liniștea, o liniște nefirească... Sleiți de puteri, s-au strecurat pe rând, spre dormitor, în tăcere, adormind cu gândul la Moldova, la cei rămași acolo, cu ochii înlăcrimați. Luna aruncă o lumină alb-albăstrie peste sat. Satul coborî într-o tăcere și mai adâncă... doar greerii țârâiau când și când tremurat. Focul mai pâlpâia încă în fum gros
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
la casele a căror vechime și simplitate strămoșească îți duce gândul departe în lumea care a strălucit odinioară, povestită în cronici... Calci cu grijă pe pietre, de parcă ți-e frică să nu deștepți cu zgomotul trecerii tale, cine știe ce ființe legendare adormite de sute ori de mii de ani pe aceste locuri... Un șuierat scurt, de intrare în gară, mă smulse din visare... „Gata, am ajuns!”, mi-am zis pe nerăsuflate, frecându-mi ochii. Locomotiva s-a oprit, mai pufni o dată înecând
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
șoselele până la Piatra Șoimului.. apoi, ne vom retrage, sus, spre Toaca ori, pe Piatra Neagră..!” Și, întotdeauna.. ce plănuia Baltă, se înfăptuia. „..Vom fi necruțători !.. Vom fi cumplit de necruțători..!”, repeta cutremurându-se, cu o voce groasă, înfricoșătoare. Peste puțin... adormi. Parcă se prăbuși ca într-o bulboană fără fund... În ultimele zile, felul de a fi al lui Baltă, îi nelinișt pe camarazi.. De câteva nopți, se trezea în puterea nopții lac de sudoare.. speriată, inima îi zvâcnea în piept
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
palma prietenește pe umăr. Îl mai privi o dată, și fără să știe de ce, îi veni să-l îmbrățișeze și să-l dezmierde.. simțindu-și ochii umezi. În seara aceea, camarazii bântuiți de gânduri rele și mai tăcuți ca niciodată, au adormit fără săși mai vorbească. Baltă a închis ochii târziu, mult după miezul nopții... după ce a făcut planul de retragere spre nord. Un gând urât, însă, îl chinuia.. nu-l slăbea... „De ce, oare, am rămas până’n zori și n-am
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]