10,586 matches
-
îi cade bine c-o lăudăm/ Noi cei și cele cari-i făcurăm nedreptate (V 2). Cultul vechi a fost repus în drepturi, iar Casandra, numită acum vrăjitoare de bine, se roagă la zeii cari astăzi își iau din nou altarul, / Pe când la greci rămas-au zeii luați de la greci. Ea le arată compatrioților că pierderile din război au fost pricinuite de abandonarea divinităților autohtone : Casandra cea rea și-atât de bună/ Ne-a rupt perdeaua care sta-n fața ochilor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fetei de a-și împlini existența printr-o moarte dăruită cu sens izvorăște din rătăcirea spiritului ce-i anulează instinctul de conservare : Opriți-o, căci mintea i s-a întunecat de durere... În neștire vorbești, copila mea (II 2). Lângă altar, el rămâne convins că Ifigenia nu-și dă seama de ce se întâmplă cu ea și vrea s-o oprească de a mai preamări gloria sacrificiului : Nu mai vorbi, copilă. Ochii îți sunt tulburi... Durerea și oboseala te-au doborât (III
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de la ceea ce este trecător și amestecat cu durere ? !), ca și la intuiția afectivă a îndrăgostitului Ahile, el însuși un erou netămător de moarte (Aș cunoaște într-adevăr tristețea, dacă nici tu nu mă vei înțelege - II 2). Când ajunge la altarul înroșit de sângele soldaților atacați de Ahile în singurul ceas când numai sângele Iphigeniei are vreun înțeles, tânăra își dă seama că toți cei apropiați au părăsit-o și își resimte dureros singurătatea : Nu mai e nimeni lângă mine... Niciodată
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cumplită acum, dându-mi seama cât de puțin mi-ai înțeles iubirea) și mai încearcă o dată să arate că moartea nu înseamnă aneantizare, că va trăi în amintirea grecilor salvați ( Ei cred că aici e vorba de o moarte pe altar... nimeni nu le-a spus că dincolo de moarte începe o altă lume - III). Cuvintele acestea rămân fără ecou, constată ea cu nedumerire amară : Ce s-a întâmplat cu voi toți, de nu înțelegeți ?... De ce mă lăsați singură ? (III). Ifigenia cunoaște
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
scena 12)1 . Tot astfel, el consemnează comentariile privitoare la cruzimea lui Artemis, însă le atribuie altui personaj și le modifică tonalitatea. La Euripide, Ifigenia nu acceptă ideea că zeița, care odinioară a salvat-o și refuză să primească în altar pe cei pângăriți de crimă, s-ar bucura ea însăși de sacrificii și socotește că oamenii își satisfac pofta de sânge punând-o pe seama divinității : Cred că oamenii de pe aici, sângeroși din fire, au înzestrat zeița cu propria lor cruzime
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se cuvin ei întâi ? [...] De ce s-o ponegrim ? (scena 4). Incapabil să discearnă starea de spirit a Ifigeniei, Toas se întreabă apoi dacă nu cumva lucrurile stau exact dimpotrivă și preoteasa tânjește după mai mult, de vreme ce sunt săptămâni de când la altarul ei au fost înjunghiați numai țapi, tauri și niciun om, iar o ființă inimoasă suferă să vadă lâncezeala în jurul ei (scena 7). Ulterior, regele emite ipoteza că poate i-e dor de țara ei, cu toate că tânăra n-a suspinat niciodată
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să-i dea lămuriri tânărului neinformat cu privire la delegația de la Delfi : Câte n-ai putea să-i povestești, de pildă, despre Delphi, despre Pythia... când ai făcut călătoria aceea faimoasă (I, p. 27). Cel în cauză spune cum a depus pe altar un ciomag cu miez de aur, ofrandă luată în râs de ceilați, în fapt un semn al înțelepciunii ofertantului care mima doar stupiditatea spre a se pune la adăpost (I 56). Mai târziu, participanții la asediul cetății Ardea îl îndeamnă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
inutilitatea strădaniilor omenești, dar o fac doar când eroul renunță la tentativa de a-și boicota destinul. Intervențiile divine ex machina nu mai rezolvă în chip artificial conflictele. La Mircea Eliade, Artemis nu o salvează pe Ifigenia substituind-o pe altar cu o ciută. La Dan Botta, Hercule nu o readuce pe pământ pe Alcesta, fiind capabil să-i dăruiască gloria eternă, dar nu și viața. La Paul Everac, Atena nu facilitează fuga pe mare din Taurida a Ifigeniei și a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
griji, l-am liniștit eu. Nu sînt lăsat să fac nimic. Nu mințeam. Fermín Romero de Torres se erijase În dictator absolut și factotum pentru ceremonie, banchet și pentru toate problemele adiacente. CÎnd a aflat că mireasa venea Însărcinată la altar, parohul bisericii a refuzat categoric să celebreze cununia și a amenințat că va conjura spiritele Sfintei Inchiziții pentru a Împiedica evenimentul. Fermín s-a Înfuriat peste măsură și l-a scos tîrÎș din biserică, strigînd În cele patru zări că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zi primim oferte de la oameni care vor să cumpere librăria ca s-o transforme Într-o prăvălie de televizoare, de eșarfe sau de sandale. Nu ne vor scoate de-aici decît cu picioarele Înainte. Fermín și Bernarda au mers la altar În 1958, iar acum au ajuns deja la patru copii, toți băieți, cu nasul și urechile tatălui lor. Fermín și cu mine ne Întîlnim mai puțin ca Înainte, deși uneori repetăm acea plimbare pînă la digul spargeval, În zori, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nutrea un dezgust atât de neomenesc. Afanasi Ivanovici nu făcuse niciodată un secret din faptul că e întrucâtva fricos sau, mai bine zis, conservator în cel mai înalt grad. Dacă ar fi știut, de pildă, că ar fi ucis în fața altarului sau că i s-ar întâmpla ceva de felul acesta, extrem de indecent, ridicol și inacceptabil în societate, desigur că s-ar fi speriat, și nu atât de faptul că ar fi ucis și rănit sau scuipat în obraz în public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și iar găsită de acesta, își dăduse în cele din urmă cuvântul că se va mărita cu el. Și, iată, peste numai două săptămâni, Excelența Sa primi informația că Nastasia Filippovna a evadat pentru a treia oară, mai că nu din fața altarului, și că a dispărut de data aceasta undeva în gubernie și că, tot atunci, a dispărut din Moscova și prințul Mâșkin, lăsându-și treburile în grija lui Salazkin “împreună cu ea sau, pur și simplu, s-a repezit pe urmele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Moscova m-a fugărit cu câinele, pe toată strada, cu o cățea de ogar. O cățea îngrozitoare. Mă iei drept un copil, Lebedev. Spune-mi, l-a părăsit acum la modul serios, la Moscova? — Serios, serios, și iar aproape din fața altarului. El de-acum număra minutele, iar ea a șters-o la Petersburg și a venit direct la mine: „Salvează-mă, apără-mă, Lukian, și nu-i spune nimic prințului...“. Prințe, se teme și mai mult de dumneavoastră, și aici e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am spus și mai înainte, odată, într-un moment exact ca acesta. Când, la Moscova, te pregăteai de nuntă, nu te-am împiedicat cu nimic, știi asta. Prima dată ea singură s-a repezit la mine, mai că nu din fața altarului, rugându-mă s-o „salvez“ de tine. Îți repet propriile ei cuvinte. Apoi a fugit de la mine, tu iar ai găsit-o și ai vrut s-o duci la altar, iar acum se zice că a fugit din nou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
singură s-a repezit la mine, mai că nu din fața altarului, rugându-mă s-o „salvez“ de tine. Îți repet propriile ei cuvinte. Apoi a fugit de la mine, tu iar ai găsit-o și ai vrut s-o duci la altar, iar acum se zice că a fugit din nou de tine, că a venit aici. E adevărat? Așa mi-a dat Lebedev de știre și de aceea am sosit. Și despre faptul că între voi s-au aranjat lucrurile n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din asta pentru ea. De fapt, mă și urăște mai mult decât pe oricare altul. O visez acum în fiecare noapte: parcă ar fi cu altul și și-ar râde de mine. Chiar așa e, frățioare. Merge cu mine la altar, dar a uitat până și să se gândească la mine, ca și cum și-ar schimba un pantof. Te rog să mă crezi că n-am văzut-o de cinci zile pentru că mi-e frică să mă duc la ea; m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la ea; m-ar întreba: „De ce-ai poftit?“. Parcă nu m-a făcut destul de rușine... — Cum te-a făcut de rușine? Ce spui? Parcă n-ai ști? Păi m-a părăsit și a fugit cu tine când eram “în fața altarului“, doar singur ai spus-o mai înainte. — Doar nici tu nu crezi că... — Parcă nu m-a făcut de rușine, la Moscova, cu ofițerul acela, Zemtiujnikov? Știu precis că m-a făcut de rușine și după ce a stabilit chiar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
eu de unde să știu! râse cu răutate Rogojin. Atunci, la Moscova, n-am putut-o prinde cu nimeni, deși am urmărit-o mult timp. M-am apucat odată și i-am spus atunci: „Ai făgăduit că mergi cu mine la altar; intri într-o familie cinstită, dar știi cum ești tu acum? Uite, zic, așa ești.“ — I-ai spus? I-am spus. — Și? — „Poate că acum, zice, n-o să mai vreau să te iau nici ca lacheu, nici să te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
stare din nou să se mărite cu tine. Când am auzit ieri, de-abia de-am reușit să cred și mi s-a făcut foarte greu. Doar s-a lepădat deja de tine de două ori și a fugit din fața altarului, deci, are o presimțire!... Acum ce-ar mai căuta la tine? Oare o interesează banii tăi? E absurd. De altfel, mă tem că ai și cheltuit cea mai mare parte a banilor. Pe deasupra, ea ar putea găsi și pe altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
face plecăciuni tuturor celor pe care-i vede; cred că, dacă trei zile nu i-aș da mâncare, ea nici n-ar observa. Am luat mâna dreaptă a mamei, i-am împreunat degetele: „Binecuvânteaz-o, mamă, zic, merge cu mine la altar“; i-a sărutat cu înflăcărare mamei mâna. „Cred că multă amărăciune, zice, a îndurat mama ta.“ Uite, cartea asta a văzut-o la mine: „Cum, te-ai apucat să citești Istoria rusă?“ (Însă chiar ea mi-a spus odată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i treaba mea; dacă tu n-o mai iubești, ea încă te mai iubește. Doar știi că vrea neapărat să te cunune cu cealaltă, și-a dat cuvântul, he-he! Îmi zice: „Fără asta nu mă mărit cu tine, ei la altar - și noi la altar.“ Ce să fie aici nu pot înțelege și n-am înțeles niciodată: sau te iubește nețărmurit sau... dacă te iubește, cum de vrea să te cunune cu alta? Zice: „Vreau să-l văd fericit“, deci, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tu n-o mai iubești, ea încă te mai iubește. Doar știi că vrea neapărat să te cunune cu cealaltă, și-a dat cuvântul, he-he! Îmi zice: „Fără asta nu mă mărit cu tine, ei la altar - și noi la altar.“ Ce să fie aici nu pot înțelege și n-am înțeles niciodată: sau te iubește nețărmurit sau... dacă te iubește, cum de vrea să te cunune cu alta? Zice: „Vreau să-l văd fericit“, deci, înseamnă că te iubește. — Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
expresie chinuită. — Dumnezeu s-o mai știe! Poate că te-ai înșelat... de altminteri, mi-a stabilit astăzi ziua, de îndată ce am dus-o acasă de la muzică: peste trei săptămâni sau poate chiar mai devreme, zice, merg sigur cu tine la altar; s-a jurat, a dat jos icoana de pe perete, a sărutat-o. Așa că, prințe, înseamnă că e rândul tău, he-he! E o aiureală! Ceea ce-mi spui nu se va întâmpla niciodată, niciodată! Mâine trec pe la voi... — Cum să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
logodnicii sar grozav de rar pe ferestre înaintea nunților lor, pentru că săritura, ca să nu mai vorbim de alte aspecte, este un lucru incomod; cu toate acestea, mulți logodnici, chiar oameni respectabili și inteligenți, ar fi gata, înainte de a merge la altar, să recunoscă singuri că sunt alde Podkoliosin. De asemenea, nu toți soții strigă la fiecare pas: „Tu l’as voulu, Georges Dandin!“* Însă, Doamne, de câte milioane și bilioane de ori bărbații din lumea întreagă n-au repetat acest strigăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
foarte greu, nu-i așa?“ Își atinse scopul: prințul plecă deloc în apele lui. Avertismentele cu privire la Rogojin le primise chiar în ajunul nunții. În acea ultimă seară, prințul se văzu cu Nastasia Filippovna pentru ultima oară înainte de a merge în fața altarului; dar Nastasia Filippovna nu fu în stare să-l liniștească, ba, dimpotrivă, în ultimul timp îi amplifica și mai mult tulburarea. Altădată, adică cu vreo câteva zile mai înainte, întâlnindu-se cu el, depunea toate eforturile pentru a-l înveseli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]