9,865 matches
-
Poina. — Paulina. — Polina. — Paulina. — Poina, Poina, Poina se încăpățânează Teofana. — Dar pe tata cum îl cheamă? o întreabă ei. — Vasle. — Vasile, o corectează amândoi. — Vasle, repetă Teofana. — Dar pe tine? — Toana. La sărbători o îmbrăca frumos, nelipsiți erau cerceii de la botez, și mergeau cu ea la plimbare, la nunți, la petreceri organizate de cunoscuți sau de rude cu diferite ocazii. O duceau de multe ori la bunică-sa dinspre mamă și la mătușa ei din satul vecin sau pe la bâlciuri. Când
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nici tatălui despre incidentele cu Florica, fiindcă aceasta i le prezenta în așa fel încât vinovată să iasă fata. Așa s-a întâmplat când Florca a urechiat-o pe Teofana rupându-i toarta unuia din cerceii pe care-i primise la botez. Într-o zi Teofana se juca de-a coloratul. Când s-a dus să golească paharul în care tot muiase pensula spălând-o de diferitele culori, ajungând lângă un scaun pe care era așezată una din bluzele Floricăi la care
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu ea odată într-un magazin cu podoabe și ei i-au plăcut și nu ne-a lăsat până nu i-am cumpărat, a mințit Rusalda ca să nu dea nimic de bănuit privind cerceii pe care Prințesa îi primise la botez. Se întâmplase ca tocmai în ziua ând a fugit deacasă, Toefanei să-I zboare gândul la cercei. L-a rugat pe tată-său să-i dea să-i poarte numai până se va întoarce el de la lucru. Înduioșat, Vasile Mocanu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Și mie îmi place muzica. Tata voia să mă facă popă. Tot îmi spunea: Alexandre, te dau la teologie, te faci preot, vii în sat la noi în locul preotului nostru bătrân și trăiești boierește. Îți pica bani la nunți, la botezuri, la înmormântări, ai să ai colaci să dai și la alții. Eu îmi spuneam: Lasă-mă tată, s-aștept să moară oamenii ca să-mi dea colaci? Pot trăi bine și fără colacii dumitale. — Hî, hî, hî, râdea Teofana. Ce frumos
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Rădulescu își schimbă numele în „Eliade”. — Ca și matematicianul tău Dan Barbilian, al cărui pseudonim este Ion Brabu, cel care a avut ideea interferenței între poezie și matematică. — Mai sunt și alții cu pseudonime ca Jean Bart, pseudonimul lui Eugeniu Botez. Opera cea mai de seamă a lui este romanul „Europolis” inspirat din viața portului Sulina. Novalis știi al cărui pseudonim este? — Ee! acum mă iei cu literatura universlă. Al unui prozator german pare-mi-se, dar nu mai știu cum
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
permisiunea de a se adresa nuntașilor. — Dragi oaspeți, această fată, mireasa de azi, mi-a fost dragă de mică, atât de dragă, încât nici nu vă închipuiți. Dacă mamă-sa ar trăi, v-ar spune câtă bucurie am avut la botezul ei când am ținut-o în brațe. E mult de atunci. Viața ne-a despărțit, încât n-am mai știut nimic despre ea. Printr-o fericită întâmplare i-am aflat adresa și mai ales că azi e ziua nunții ei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
spuse de doamna necunoscută, neștiind ce să zică. — ?!! — M-am uitat mult la tine. Mă gândeam să nu fii altă mireasă decât cea pe care o caut eu. Cerceii pe care îi porți în urechi, ce ți-am dăruit la botez mi-au confirmat că tu ești fina mea dragă, o îmbrățișează cu lacrimi în ochi stârnind emoții în nuntașii care o ascultau. — Ca să răscumpărăm tot ceea ce trebuia să fie între noi și n-a fost datorită împrejurărilor care au făcut
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
care o ascultau. — Ca să răscumpărăm tot ceea ce trebuia să fie între noi și n-a fost datorită împrejurărilor care au făcut să ne despartă zeci de ani și să ne îngroape în uitare, îți completăm acum darul de atunci de la botez cu darul de azi de la nuntă. Claudia și Virgil, nașii de botez, deschid două cutii plușate. Virgil scoate din una un lanț de aur cu pietre de turmalină roză și i-l pune la gâtul Teofanei, în timp ce Claudia deschide altă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și n-a fost datorită împrejurărilor care au făcut să ne despartă zeci de ani și să ne îngroape în uitare, îți completăm acum darul de atunci de la botez cu darul de azi de la nuntă. Claudia și Virgil, nașii de botez, deschid două cutii plușate. Virgil scoate din una un lanț de aur cu pietre de turmalină roză și i-l pune la gâtul Teofanei, în timp ce Claudia deschide altă cutie din care scoate o brățară cu aceeași lucrătură ca a colierului
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de la școală, vreo discuție cu vreun băiat, de-ale fetelor, dar mie tot, tot mi-a spus și-mi spune și-acum și-mi cere sfatul. Pentru că eu sunt curioasă din fire, vreau să vă întreb pe dumneavoastră, nașii de botez ai fiicei mele, ceva. — Poftiți! Dacă de atâta timp n-ați mai ținut legătura unii cu alții, n-ați mai știut nimic unii de alții, cum de ați aflat de existența finei dumneavoastră Teofana și de data nunții ei? — Printr-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
frapat cuvintele:” Uite cerceii aștia sunt exact cerceii Teofanei. Care cercei? Ăia cu piatră roză, nu-i vezi? Îi văd. Nu seamnă cu cerceii Teofanei, ai Prințesei? Ba da, cerceii care, spunea ea, că i-a dat nașă-sa la botez ca să-i poarte noroc.” Intrigată de această discuție m-am apropiat de doamna. „ Admirați cerceii?am întrebat-o pe doamna. Da. Sunt care mai de care mai frumoși, mia răspuns. Și mie îmi plac, îi spun eu, voind să aflu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu tine. Haideți afară, că se întreabă nuntașii unde sunteți. — Izaura, o vezi pe doamna care este cu noi? — De ce mă întrebi, Prințeso?se uită Izaura la Claudia, care surprinsă îi zâmbește. — Nu-ți spune nimic? Este nașa ta de botez care ne-a spus la masă o poveste înduioșătoare că mi-a venit să plâng. — Atât? — Cerceii ăștia cu piatră roză sunt exact ca cerceii Teofanei pe care i-a dăruit nașă-sa când a botezat-o, sunt cuvintele pe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de prințesă. N-a uita să-și pună salba cu galbeni, ca o dovadă că gândul ei într-un asemenea moment din viață, se îndrepta spre cei din șatră, salbă pe lângă care a strălucit și colierul oferit de nașa de botez. A bucurat-o prezența nașilor de botez care o transpunea în anii copilăriei de la Murgeni cât și prezența Izaurei, venită cu soțul ei Patrik, ce îi amintea de viața pe care a dus-o în șatră.Teofana se întâlnise cu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pună salba cu galbeni, ca o dovadă că gândul ei într-un asemenea moment din viață, se îndrepta spre cei din șatră, salbă pe lângă care a strălucit și colierul oferit de nașa de botez. A bucurat-o prezența nașilor de botez care o transpunea în anii copilăriei de la Murgeni cât și prezența Izaurei, venită cu soțul ei Patrik, ce îi amintea de viața pe care a dus-o în șatră.Teofana se întâlnise cu Izaura într-un turneu cu un spectacol
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dureri, în timp ce degetele ei, degetele vizigotei, băteau parcă aerul, încercând să atingă brațul din întuneric, să și-l apropie de buze, să-i arate cum se deschid și rostesc, stins, ca din altă lume, cuvântul care închidea în el taina botezului ei. Isabel... ... Tot ce știa era că voia să meargă spre Nord. Să mănânce din conserve și să meargă spre Nord. — Cum te cheamă? — Ivan. Atât. Niciodată un al doilea nume. Pe goeletele care tăiau valu rile în căutarea balenelor
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
paloarea mândră și neclintită de la Úbeda, tăcerea ei, ca un surghiun mut în limba cuceritorilor, pe care nu o învață, lupta crâncenă cu durerea, mâna care se ridică spre el, buzele care se deschid arse, încredințându-i numele ei de botez. Isabel... Pe ea o iubește, în trupul grecoaicei, așa cum nu a iubit-o niciodată când era, încă, Omalissan. De la Damasc îi vin vești tulburi. Tariq i-a împuiat capul califului despre cum i a ucis Musa fiii de dragul unei creștine
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
deasupra unui mormânt care i-a chemat, poate, de-atunci, în pântecele lui... ...destul de poetic, pentru o muză... Zi mai departe! Cum spuneam, n-ar fi însemnat nimic dacă ea nu l-ar fi strigat atunci pe numele lui de botez, Leovigildo, așa cum el a strigat o pe numele ei închipuit, Isabel, numele mamei lui... ...care nu era, de fapt, mama lui. ...nu, ci doar iubita plăsmuită a unui războinic numai pe jumătate arab. Văduva altui Theodomer, din alt timp. Zi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
va avea sfîrșit. Și întru Duhul Sfînt, Domnul de viață făcătorul, Carele de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Carele a grăit prin prooroci. Întru una, sfînta, soborniceasca și apostoliceasca Biserică. Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor. Aștept învierea morților. Și viața veacului ce va să fie. Amin.” Sfîrșit Noiembrie 1993-Februarie 1994
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să prepare asemenea delicatese. Pentru sărmăluțe avea să cumpere carne de la vreun supermarket din oraș, căci sunt așa de multe, că au răsărit ca ciupercile după ploaie. Cum ziua de Sfântul Ion a venit, petrecerea la sărbătoritul Ion, nume de botez, dar și de familie, Ion, a început cu multă voie bună și bună dispoziție. În toiul petrecerii, sărbătoritul a început să povestească celor prezenți o întâmplare la care a fost martor, fără să vrea cu vreo trei zile în urmă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pe lângă biserici. Deci, preotul la oraș, enoriașii în sat. Preotul tânăr, îmi spune un bătrânel cu care mă întrețineam la vorbă, vine în sat doar la slujbele duminicale sau la alte slujbe ale sărbătorilor sfinte de peste an, la cununii religioase, botezuri și înmormântări sau la vreun parastas, ori cu moliftele cerute de anumite sărbători creștine. Aflu că are numele de familie Apopei și gândul mă duce spre genealogia lui. Poate cu generații în urmă, vreun străbunic sau stră-străbunic o fi fost
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Din mulțime, un alt bătrân i se adresă preotului cu un reproș dur: - Ai venit sărac în satul nostru și acum ai mașină și apartament la oraș. Ai stabilit singur, nu în consiliu parohial, taxe pentru nuntă, pentru înmormântări, pentru botez, iar când umbli cu moliftele și unii îți dau mai puțin, te uiți chiorâș la ei. Ți-ai făcut prea repede buzunarele fără fund. Ai găsit o biserică aproape nouă, că tot noi am renovat-o cu banii noștri, un
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
r, e, i, g, h, ț, o, n, spuse Fanny, ridicându-și privirea din carnețel. Dar de ce mă-ntrebați? — Și cu se ocupă domnul Creighton? — Creighton e prenumele lui. — Nu zău? Vreți să spuneți că i-au dat numele de botez Creighton? — Nu știu sigur dacă a fost botezat vreodată, răspunse ea. — Aha. Vasăzică e păgân? — Știți, e plină lumea de ei, zise Fanny. Dumneavoastră v-ați autocaracteriza ca fiind creștin? — Ei bine, merg la slujba la biserică parohiala de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
sectoarele de activitate și clientela. În plus, ei umblă mai mult prin târguri, cu o rulotă cu cai... Am amenaja această cameră într-un studiou. Cu firmă, bineînțeles: "Salon fotografic de lux CAROL & FILIP". Ei, poze la nunți și la botezuri. Nu ne-am vedea capul de câtă treabă am avea. Am umbla mult, prin tot orașul. Am cunoaște o groază de lume. Nu ne-am plictisi niciodată. Eu, cel puțin. Pe mine experiența umană mă lasă perplex... Pe mine mă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
rând, ca o filă de cronică. Prima casetă avea o ușiță închisă cu un mic lacăt ruginit, lăsând în întuneric geneza. A doua conținea o meșă de păr moțul copilului împletită împreună cu un fir de lână roșie, un ban de botez și o mică linguriță argintată. Urma apoi o fotografie veche a unei femei simple și muncite, cu doi copii în fața ei, o fetiță de doi-trei ani, cu o fundă enormă, mai mare decât capul, cu o păpușă de cârpă în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se înfrunta domnul profesor Alexandru Mânăstireanu, nonagenarul autor al acestei călătorii prin vâltoarea vremii, o călătorie făcută fără încrâncenare, în ciuda momentelor de crâncenă încleștare cu neguroase vremuri, o călătorie urmând firul cronologic al unui parcurs clasic: copilărie, vârsta armelor, durul botez al focului, maturitatea deplină - acel mezzo del camin di nostra vita - sinonimă, aici, cu perioada apostolatului, retragerea din vâltoare și restul, care, iată, din fericire, nu e tăcere ... La o vârstă înaintată, nesperată, încerc să trec prin fața ochilor și a
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]