10,836 matches
-
funcționat sub denumirea SMUR (fără D - descarcerare). În anul 1991, SMUR primește o primă donație din Germania sub forma unei ambulanțe. Până în luna octombrie serviciul a funcționat cu personal voluntar, inclusiv șoferul ambulanței. Începând cu luna octombrie începe conlucrarea cu Brigada de Pompieri Militari Mureș care a oferit conducători auto pentru ambulanță, dar și spații pentru instruirea personalului SMUR. În anul 1992, SMUR primește echipamente medicale de la colaboratorii externi: Crucea Roșie din Sauda, Norvegia, Serviciul de Urgență al Spitalului Regal din
Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare () [Corola-website/Science/303983_a_305312]
-
Militari Mureș care a oferit conducători auto pentru ambulanță, dar și spații pentru instruirea personalului SMUR. În anul 1992, SMUR primește echipamente medicale de la colaboratorii externi: Crucea Roșie din Sauda, Norvegia, Serviciul de Urgență al Spitalului Regal din Edinburgh și Brigada de Pompieri Strathclyde din Glasgow. Totodată are loc și pregătirea pompierilor în noi domenii de intervenție, descarcerare și intervenție la accidente chimice. În noiembrie 1992 a avut loc o aplicație care a avut ca invitați oficialități locale și centrale. Ca
Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare () [Corola-website/Science/303983_a_305312]
-
Din această funcție a demisionat la 21.07.2006, nu din cauza dispariției lui Omar Hayssam (neavând nici o responsabilitate proprie, dată fiind autonomia procurorilor) ci din motive personale. După demisie a fost reactivat pe plan militar cu gradul de general de brigadă MApN. În 25 octombrie 2007, de Ziua Armatei Române, a fost înaintat prin decret de președintele Traian Băsescu în gradul de general-maior cu două stele. A îndeplnit funcția de șef al Direcției Juridice a M.Ap.N., în prezent deține funcția de
Ilie Botoș () [Corola-website/Science/304337_a_305666]
-
avea copii Maria Cristina de Austria și soțul ei Albert de Saxe-Teschen. Tinereța și-a petrecut-o în Toscana, la Viena și în Olanda austriacă, unde și-a început cariera de serviciu militar în războiul Revoluției Franceze. A comandat o brigadă în Bătălia de la Jemappes și în campania din 1793 s-a distins în Acțiunea de la Aldenhoven și Bătălia de la Neerwinden. În acest an a devenit "Statthalter" în Belgia și a fost avansat în gradul de locotenent feldmareșal. Această promovare a
Carol, duce de Teschen () [Corola-website/Science/304380_a_305709]
-
de centru-dreapta Likud și apoi al partidului de centru Kadima, ministru al apărării (1981-1983), ministru de externe (1998-1999), ministru al agriculturii, al comerțului și industriei etc. Înainte de intrarea în viața politică, s-a distins ca militar, ca unul din comandanții brigăzii de parașutiști, fondator al unității de comando 101 și ca general-maior, comandant al trupelor frontului de sud. Tatăl său, Shmuel Scheinermann era un tehnician agronom originar din Brest-Litovsk, pe atunci Lituania în sensul lărgit, în Imperiul Rus. Mama sa, Vera
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
pe căile de acces dintre satele și bazele militare arabe. Sharon a relatat în autobiografia sa: Ca urmare a rolului său într-un raid de noapte asupra forțelor irakiene de la Bir Adas, Sharon a fost avansat comandant de pluton în Brigada Alexandroni. După proclamarea Statului Israel și declanșarea Războiului de Independență a acestuia, plutonul lui Sharon a oprit înaintarea irakienilor la Kalkiliya. Sharon era considerat un soldat călit și agresiv și a înaintat cu repeziciune în grad în cursul războiului. În
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
ministru și ministrul apărării al Israelului, și părintele fondator al acestui stat, David Ben-Gurion, i-a ebraizat numele de familie din Scheinerman în „Sharon”. În septembrie 1949, Sharon a fost promovat comandant de companie în fruntea unității de recunoaștere a Brigăzii Golani, și în 1950 a devenit ofițer de informații la Comandamentul Central al armatei israeliene. Sharon și-a luat ulterior un concediu pentru a începe studiile de istoria și cultura Orientului Mijlociu la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Cariera militară ulterioară
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
atac, și pot fi siguri că vom riposta. Guvernele Iordaniei și Egiptului știu acum că dacă noi suntem vulnerabili, așa vor fi și ei”. La câteva luni de la înființare, Unitatea 101 a fuzionat cu Batalionul 890 Parașutiști pentru a crea Brigada de parașutiști, al cărui comandant a devenit mai târziu și Sharon. Ca și Unitatea 101, și această unitate a continuat raiduri de represalii pe teritoriul arab, culminând cu atacul asupra sediului poliției din Kalkilia în toamna anului 1956. Până la izbucnirea
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
militară în legătură cu modul în care și-a disciplinat unul din subordonații săi. Cu toate acestea, acuzațiile contra sa au fost retrase în perioada dinainte de declanșarea Crizei Suezului. În Criza Suezului din 1956 (operațiunea britanică „Mușchetar”), Sharon a comandat Unitatea 202 (Brigada de parașutiști). Luptătorii brigăzii au aterizat între Trecătoarea Mitla și partea de est a peninsulei Sinai, și au pătruns în trecătoare, împotriva recomandărilor superiorilor, suferind grele pierderi în luptă. După ce a realizat cu succes prima parte a misiunii sale (reunirea
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
care și-a disciplinat unul din subordonații săi. Cu toate acestea, acuzațiile contra sa au fost retrase în perioada dinainte de declanșarea Crizei Suezului. În Criza Suezului din 1956 (operațiunea britanică „Mușchetar”), Sharon a comandat Unitatea 202 (Brigada de parașutiști). Luptătorii brigăzii au aterizat între Trecătoarea Mitla și partea de est a peninsulei Sinai, și au pătruns în trecătoare, împotriva recomandărilor superiorilor, suferind grele pierderi în luptă. După ce a realizat cu succes prima parte a misiunii sale (reunirea unui batalion parașutat lângă
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
Trecătoarea Mitla și partea de est a peninsulei Sinai, și au pătruns în trecătoare, împotriva recomandărilor superiorilor, suferind grele pierderi în luptă. După ce a realizat cu succes prima parte a misiunii sale (reunirea unui batalion parașutat lângă Trecătoarea Mitla cu brigada care se deplasa pe teren), unitatea comandată de Sharon a fost desfășurată în apropierea trecătorii. Nici avioanele de recunoaștere, nici cercetașii nu au raportat existența unor forțe inamice înăuntrul trecătorii. Sharon, ale cărui forțe inițial se deplasau spre est, a
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
cercetașii nu au raportat existența unor forțe inamice înăuntrul trecătorii. Sharon, ale cărui forțe inițial se deplasau spre est, a raportat superiorilor săi că este din ce în ce mai îngrijorat de posibilitatea prezenței inamicului în trecătoare, și de posibilitatea ca acesta să atace brigada din flanc sau din spate. Sharon a cerut în repetate rânduri permisiunea de a ataca trecătoarea, dar cererile sale au fost respinse. I s-a permis, totuși, să verifice dacă trecătoarea este sau nu goală, și dacă da, i s-
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
cu arme de calibru mic împotriva egiptenilor plasați în tranșee, având suportul aviației și având în dotate tancuri și artilerie grea. Sharon a acționat în acest fel ca urma a rapoartelor primite cu privire la faptul că în zonă urma să sosească Brigada 1 și 2 egipteană de blindate și Divizia 4 egipteană de blindate, despre care Sharon credea că dacă până la sosirea acestor forțe inamice nu va ocupa pozițiile înalte din zonă, aceste trupe vor anihila forțele sale. În după-amiaza zilei de
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
mulți din armată socotind că aceste pierderi au fost urmare a agresiunii inutile și neautorizate. Incidentul de la strâmtoarea Mitla a frânat pentru mai mulți ani cariera militară a lui Sharon. În același timp, el a ocupat poziție de comandant de brigadă de infanterie și a primit diplomă în drept de la Universitatea din Tel Aviv. Cu toate acestea, atunci când Yitzhak Rabin a devenit șef de stat major în 1964, Sharon a început din nou să avanseze rapid în grad, ocupând postul de
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
la comanda celei mai puternice divizii de blindate, în loc să se supună ordinelor, a elaborat propria sa strategie ofensivă, complexă, care combina acțiunea trupelor de infanterie, tancuri și parașutiști lansați din avioane și elicoptere, pentru a distruge forțele egiptene, cu care brigada lui Sharon s-a confruntat atunci când a pătruns în zona fortificată Kusseima-Abu-Ageila. Victoriile lui Sharon și strategia ofensivă în Bătălia de la Abu-Ageila dus la recunoașterea sa internațională de către de strategii militari, el a fost considerat că a creat un nouă
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
s-a dovedit că s-a alăturat rapid noului regim de la București și că suspiciunile au fost nefondate. Pe 24 decembrie 1989, opt cadre din U.S.L.A. și-au pierdut viața într-un eveniment controversat. După 1990, unitatea ia denumirea de Brigada Antiteroristă (BAT), fiind integrată în Serviciul Român de Informații. La data de 15 decembrie 1977 este constituită (U.S.L.A.) din necesitatea României de a avea o unitate specializată în prevenirea și combaterea acțiunilor teroriste pe teritoriul național, în contextul amplificării fenomenului
Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă () [Corola-website/Science/304414_a_305743]
-
este creat Serviciul Român de Informații (S.R.I.), instituție de stat specializată în domeniul culegerii de informații privind siguranța națională. După nouă zile, pe 4 aprilie 1990, U.S.L.A. a fost încorporată în cadrul SRI. Pe 1 iulie 1990, U.S.L.A. se transformă în Brigada Antiteroristă (B.A.T.). Aceasta își va desfășura activitatea ca structură centrală de profil a Serviciului Român de Informații. Din anul 1991 și pâna în prezent, activitatea antiteroristă este organizată și se realizează în conformitate cu prevederile Constituției, ale Legii nr. 51
Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă () [Corola-website/Science/304414_a_305743]
-
dintre frații Împăratului, Jérôme era un militar mediocru dar avea șansa de a fi secondat de un excelent șef de stat major, generalul Guilleminot, căruia îi revenea în mod concret responsabilitatea de a conduce operațiunile diviziei formate din două puternice brigăzi de veterani, cu efective complete ce totalizau 6 500 de oameni. Atacul avea să fie deschis brigada generalului Bauduin, care cuprindea o unitate excelentă, perfect adaptată pentru acest gen de luptă, 1ul regiment de infanterie ușoară. Pe măsură ce 1ul regiment de
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
excelent șef de stat major, generalul Guilleminot, căruia îi revenea în mod concret responsabilitatea de a conduce operațiunile diviziei formate din două puternice brigăzi de veterani, cu efective complete ce totalizau 6 500 de oameni. Atacul avea să fie deschis brigada generalului Bauduin, care cuprindea o unitate excelentă, perfect adaptată pentru acest gen de luptă, 1ul regiment de infanterie ușoară. Pe măsură ce 1ul regiment de infanterie ușoară înainta spre pădurea de la Hougoumont, precedat de trăgătorii săi de elită, artileria franceză deschise focul
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
răspunde. Oamenii lui Bauduin, bombardați de artileria inamică, trec canalul și ajung în apropiere de lizieră, unde sunt primiți de un baraj de gloanțe venind dinspre pădure, semn că aceasta este apărată de inamic. Generalul Bauduin, este rănit mortal, dar brigada continuă să avanseze. Pentru Ducele de Wellington, poziția de la Hougoumont era una crucială și, de aceea, dăduse ordin ca aceasta să fie apărată până la ultimul om. Prima linie era formată din 1ul batalion al regimentului 2 Nassau, oficial încadrat ca
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
focului de atilerie asupra infanteriei, toată artileria franceză începe să țintească artileria anglo-aliată, care răspunde, deși primise ordinul direct de la Duce să nu irosească munițiile ci să țintească doar infanteria. Fără succes în atacul inițial, francezii își intensifică asaltul, adăugând brigada Soye, ai cărei trăgători de elită reușesc rapid să recucerească pădurea. De această dată, francezii nu mai atacă frontal ci intră în livada laterală, aducând cu ei un tun pentru a încerca să spargă zidul de piatră și să intre
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
intră în livada laterală, aducând cu ei un tun pentru a încerca să spargă zidul de piatră și să intre în incintă, dar contraatacul britanicilor zădărnicește această inițiativă. Cu toate acestea, majoritatea anglo-aliaților fiind ocupați să reziste atacului lui Soye, brigada Bauduin, comandată acum de colonelul Cubières, reușește să ocolească complexul prin partea opusă, ajungând până la poarta dinspre nord, care, spre deosebire de cea dinspre sud, nu fusese baricadată, fiind calea de acces pentru aprovizionarea apărătorilor cu muniții. În aceste momente este consemnat
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
surprinzând două companii britanice, aflate în afara incintei. Aceștia din urmă se retrag precipitat în interior, de-abia reușind să închidă masiva poartă de lemn în urma lor, dar reușind să tragă asupra bravului Cubières, rănindu-l și oblingându-l să abandoneze comanda brigăzii. Cu toate acestea, grație mai ales giganticului sublocotenent Legros, francezii reușesc să forțeze marea poartă nordică a castelului Hougoumont și un număr mare de soldați francezi reușesc să intre în incintă, declanșând o sângeroasă luptă corp la corp. Doar grație
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
un băiat care nu ajunsese încă la vârsta adolescenței. Cu toate acestea, complexul era acum încercuit de întreaga divizie a prințului Jérôme, împiedicând aprovizionarea cu muniții și punând o presiune enormă asupra apărătorilor. În aceste momente, Sir John Byng și brigada sa de infanterie de Gardă, formată din al doilea batalion "Coldstream Guards" și al doilea batalion al regimentului 3 "Foot Guards", aduce întăririle mult așteptate, care reușesc să dislocheze forțele franceze dinspre poarta din nord. În jurul orei unu și jumătate
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
și Durutte), cu susținerea unor elemente din Corpul IV de cavalerie, asupra centrului și flancului anglo-aliat. Scopul acestora era: pentru Quiot, să ia și să țină La Haye Sainte, neutralizând trupele ce apărau cariera de nisip; pentru Donzelot, să atace brigăzile Bijandt, Kempt și Pack, pentru Marcognet, să atace brigăzile Best și Winke; iar pentru Durutte, să ia fermele Papelotte și La Haye.. Cu toate acestea, elementele de cavalerie și infanterie nu au fost organizate într-un atac coerent în care
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]