13,186 matches
-
întors și m-am uitat la ea, spunând: — Mamă, ce provocatoare ești! Shirley își dădu părul spre spate, stingherită. Mama mă apucă de mână și mă smulse de pe scaun. Am țipat, protestând. — Sst! făcu femeia din spatele nostru. — Ce faceți? spuse bunicul. — Plecăm, asta facem, spuse mama. Și o să veniți și voi dacă nu vreți să vă duceți pe jos până la Birmingham. — Dar nu s-a terminat filmul. Shirley și cu mine ședeam alături pe patul dublu. — Îți propun ceva, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
oprim pe drum să mâncăm. — O! am făcut eu pe ecran. — Mami, vreau să rămân să văd sfârșitul am spus în afara ecranului. — Nu se poate. — Bine, spuse tata. Ni s-a dat ordinul de marș. — Eu nu mă urnesc, spuse bunicul. Îmi place. — Să știți că o să-l chem imediat pe directorul sălii, spuse femeia din spatele nostru. Shirley se trase mai aproape de mine și spuse: Ce-ar fi să rămâi aici în noaptea asta? N-am chef să mi-o petrec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ecran, păream să nu știu prea bine cum să reacționez la oferta lui Shirley. Am bălmăjit ceva, dar în zăpăceala aceea n-am auzit ce anume. I-am văzut pe bunica și pe tata urmându-ne pe interval și pe bunicul ridicându-se silnic de pe scaun. În timp ce mama deschidea ușa care dădea spre scara de ciment rece și spre aerul sărat de afară, m-am întors să arunc o ultimă privire spre ecran. Ieșeam din cameră, dar Shirley nu știa, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mașină, în drum spre casă, mă prefăceam că dorm, dar în realitate țineam ochii bine închiși și vedeam luminile de pe șosea trecând peste fața mamei. Lumină, întuneric. Lumină, întuneric. — Acum n-o să știm niciodată ce s-a mai întâmplat, spuse bunicul. — Hai, taci din gură! spuse bunica, din spate. Și îl lovi pe umăr. Nu mai plâng, nici măcar nu mai bombăn. Cât despre Iuri, l-am dat uitării și îmi amintesc cu greu filmul care mă emoționase atât de mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sărmanului unchi Godfrey. Nimănui nu-i vine să creadă că a murit: și cu atât mai puțin că n-a trecut nici o lună de când a fost la petrecerea de ziua mea. Slujba de pomenire a fost și ea la fel de groaznică: bunicul și bunica erau tare necăjiți, în capelă înghețam, afară vuia vântul și așa mai departe. Dar cu o seară înainte am stat chiar în casă, unde au avut loc cele mai jenante situații. La aflarea veștii, mătușa Tabs s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cadavre de la șantierele navale); iar după o vizită la Nairobi, avea ochi de Nairobi (o leziune gravă cauzată de secrețiile unor gândaci vezicanți răspândiți în Nairobi). Într-o altă ocazie, când mama lui a făcut greșeala să-i spună că bunicul lui Matthew Winshaw suferise de o formă congenitală de glaucom, își contramandase toate angajamentele pe trei zile și își fixase întâlniri la tot felul de specialiști zi și noapte. Pe rând, a fost testat de glaucom absolut, de glaucom capsular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mama, când tata își irosea ore-n șir în patru labe încercând să descopere unicul bec defect care împiedica luminițele pomului nostru să se aprindă și în Ajunul Crăciunului, ședeam lângă fereastră toată după-amiaza, așteptând să sosească în mod invariabil bunicii mei din suburbia învecinată pentru a rămâne la noi până la Anul Nou. ( Mă refer la părinții mamei, pentru că nu aveam nici o legătură cu părinții tatei; nici măcar nu mai știam nimic de ei, din câte-mi amintesc.) Timp de câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trebuiască să alerg eu de colo-colo pe străzi să Îl găsesc. Am constatat, Încântată, că ziua de azi nu reprezenta o excepție: se sprijinea de perete lângă ușile turnante, cu brațele Încărcate de plase și haine și cărți, ca un bunic binevoitor și generos. — Să nu aliergi tu la mine, da? a zis el cu accentul acela pronunțat rusesc. Toată ziua aliergi, aliergi, aliergi. Ia te pune la muncă din grieu, foarte grieu. Di aceia Îți aduc lucrurile astiea aici, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am extrasele de cont ale amândurora și copii după fișele de bonitate bancară și adeverința de serviciu. Singura problemă e garantul nostru. Trebuie să fie cineva care locuiește În oraș și câștigă pe an peste patruzeci de chirii lunare, iar bunică-mea nu câștigă nici pe departe o sută de miare pe an. Pot să semneze ai tăi pentru noi? — Doamne sfinte, Lil, nu știu. Nu i-am Întrebat și nu-i pot suna În clipa asta. Sună-i tu. — Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
e. Perfect adevărat. O porniră. El insistă să-i ia sacul, dar ea putea să-l ducă, foarte bine, singură; părea că se sprijină de ea cu toată greutatea, și la intervale dese expira cu un scurt pufăit. Putea fi bunicul ei, se gîndea ea. Toată treaba asta cu Duncan făcuse din el un moșneag. Ziua aceea de februarie era rece, dar senină. Era cinci fără un sfert, iar soarele apunea: pe cer erau cîteva aerostate de baraj - singurele lucruri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de tei - mireasmă de flori Ultimul vals cântat sub teii-nfloriți - chitara în cui Teiul bătrân - pe singura creanga vie numai o floare Sub teiul înflorit gustând din cana cu ceai - singur în noapte Teiul plin de flori - pe banca bunicului numai o frunză Înflorind din nou salcâmul plantat de mama - azi pentru nimeni Salcâm în floare sub ploaia ce se cerne - nici o albină Urme de polen pe o petală de crin - luceafărul
SEMNE DE PRIM?VAR? by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83875_a_85200]
-
Brândușa înflorită - bunica privește cu drag chipul fetiței Zilele babei ca în fiecare an - mai trist moșneagul Înfloresc cornii - grădina bunicilor în paragină O rândunică peste cireșul înflorit - bătrânii lăcrimează Zori în livadă - printre cireșii-nfloriți bunicul singur O cinteză cântă și bunica murmură - zi fără nori Sfârșit de florar - bunica își numără ultimii bănuți Ciripit în zori - în grădina bătrânei numai buruieni Singur sorbind ceai - în vaza de alături un bujor ofilit Bunica tricotând - pisoiul sare
BUNICII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83882_a_85207]
-
prea mult frustrate, Ajung azi cu dezinvoltură De la centuri de castitate, Chiar pe șoseaua de centură! Ipostază ingrată Vai, ce ingrată ipostază... Deși nicicând n-am fost un crai, Azi multe fete îmi cedează! (Desigur, locul în tramvai). Cuplu asimetric Bunic i-ar putea fi, deși Perechea lor are un rost: Ea-i floarea celei ce va fi, El umbra celui ce a fost... Amnezie Că uit i-un lucru stabilit, Dar și motivul l-am uitat: Pentru că sunt îndrăgostit Sau
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
reproduce perfect toate cântecele din Mica sirenă, adăugând la sfârșit că versiunea de pe DVD are un cântec În plus. La masă, presimt un alt motiv de dispută când Îi amintesc lui Emily să nu se mai joace cu solnița. — Emily, bunicul te-a rugat să pui solnița jos. Nu, nu asta am făcut, spune Donald pe un ton blând. I-am spus să o pună jos. Asta e diferența dintre generațiile noastre, Kate: noi le spuneam, voi Îi rugați. Câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
preotul intonează liturghia, iar Robin pășește În față să arunce o mână de pământ pe coșciugul soției, mă uit În altă parte și cu ochii spălați de lacrimi mă concentrez pe pietrele funerare care ne Înconjoară. Fiu devotat. Tată și bunic. Scump și unic copil al. Soție și mamă dragă. Soră. Soție. Mamă. Mamă. În moarte, nu suntem definiți de ceea ce am făcut sau de ceea ce am fost, ci de ceea ce am Însemnat pentru ceilalți. Cât de bine am iubit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
insista să fie ales Odoacru, sfidînd astfel canoanele, a răspuns printre alte lucruri: Dacă nu veți îndrepta răul pe care l-ați făcut, atunci Domnul îl va îndrepta la vremea cuvenită. Împăratul Luis nu a trăit cît tatăl său, Carol; bunicul vostru Carol nu a trăit cît tatăl său, Carol, nici tatăl Vostru, cît tatăl său. Cînd Domnia Voastră se va afla la Compiégne să privească mormintele tatălui și bunicului Vostru și să nu opună Celui care a murit pentru Noi și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
la vremea cuvenită. Împăratul Luis nu a trăit cît tatăl său, Carol; bunicul vostru Carol nu a trăit cît tatăl său, Carol, nici tatăl Vostru, cît tatăl său. Cînd Domnia Voastră se va afla la Compiégne să privească mormintele tatălui și bunicului Vostru și să nu opună Celui care a murit pentru Noi și s-a ridicat din morți pentru a fi nemuritor. Curînd veți părăsi această lume, dar Biserica și păstorii săi, sub Isus Cristos, suveranul lor, vor dura veșnic după cum
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
întâi la Oscar, Michael, Carolina și Bill (de la Renta, Kors, Herrera și Blass). 2. Vârsta: între douăzeci și maximum treizeci și un pic de ani. O FdRÎ are douăzeci și trei de ani de peste opt ani și jumătate. 3. Pedigree: bunicul a întemeiat o puternică bancă comercială/o gamă de produse cosmetice/un imperiu aviatic. Ascendența WASPy, un plus. Îmbrăcămintea WASPy, un minus. 4. Măsura hainelor: coincide cu cea a mostrelor - ceea ce înseamnă 0 sau 2 cel mult. Dacă ajungi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
un îndelungat efort de supunere și de împăcare, cu aceste fețe de cenușă, încercând cernerea noilor urgii, pe care nicicând nu le mai adusese ursita în Goldana, primarul, pe care îl chema tot Păun (fiind un văr de departe cu bunicul!), taica popa, învățătorul cel bătrân, Boureanu și alți fruntași ai Goldanei, cu frunțile încununate de flori și de broboane, au dispărut în numai câteva nopți geroase de iarnă. Au dispărut, tot atât de ușor și de pe nesimțite, ca firele de păr de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
au să ne dezgroape de sub cotropirea Apelor din Munte Ci Cornel Braiu, după ce i-a șters fruntea lui Pamfil Duran, cu o bucată de mânecă de salopetă, muiată în apă rece, a continuat la cuvânt cu o anume amintire Zicând: bunicul din partea tatei, care se numea Carol Braiu, a trăit mult, așa de mult, că ajunsese să nu fie nici el bucuros Și pe când s-a făcut colectiva, cu ordin de la Partid, în Țara noastră românească, niște tovarăși de la oraș, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu persoane necunoscute, acestea devenindu-i, în cele din urmă, cunoștințe apropiate. Ar fi încercat să o cointereseze și pe vecina lui cu eșarfa mov și ciorapi de mătase, printr-o nostimadă, zicându-i: Vorbeam singur, doamnă, fiindcă semăn cu bunicul meu, care a avut șapte neveste și tot așa în săptămâna din urmă a vieții lui îi plictisea pe toți cu dialogurile lui imaginare... Nu angajă conversația mai departe, aducându-și aminte că, la aeroport, fata cu grad și uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pentru "ofensă adusă unei armate prietene". Dar cum se lămuriseră toți foarte repede cu ce fel de "prieteni" aveau de a face, primele bucurii aduse de către "glorioasa Armată Roșie" fiind tâlhăriile și siluirile, toți cei chestionați ridicaseră neștiutori din umeri. Bunicii lui dinspre tată erau din Prusia Orientală, negustori de cai care, după ce cutreieraseră Rusia și Turcia, bătrâni fiind se stabiliseră la Constanța. Născut din tată german și mamă româncă, moștenise de la unul rigurozitatea comportamentului iar de la celălalt blândețea gesturilor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Conducător. Poate va urma o înaintare în grad și asta înseamnă o soldă mai bună, mașină cu șofer. Și, cine știe, poate cu anii, va ajunge într-o funcție privilegiată, cu toate avantajele, inclusiv o datcha 168 lângă Moscova. Chiar dacă bunică-sa îi spusese mai demult că nu e bine pentru sănătatea nimănui să stea în aproierea Kremlinului. Pentru scurt timp se vede copil în satul lui uitat de lume din Ucraina, tăiat în două de drumul prăfuit care ducea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
noaptea abia trecută, una din nopțile rare ale lumii, s-a Întîmplat o minune mai mare decît cea din Cana Galileii. 10. ...În numele Tatălui, și-al Fiului și-al Sfîntului Duh... Amin! Stăteam În genunchi În biserica unde altădată slujise bunicul, preot paroh, glumind În sine sau poate adevărat transfigurat de evangheliarul pe care-l ținea În mînă. În biserica În care, copil fiind, la vîrsta școlii primare, mă spovedisem În fața lui, deși Încă nu Începuseră păcatele, dar pentru iertarea cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
rugăciunii lui pentru iertarea păcatelor Încă neivite, și Încîntarea mea, nu știu. Dar acum el nu mai era, biserica mi se păru goală... În numele Tatălui și-al Fiului... Crucificarea era singurul lucru concret În marea icoană din față, pentru că absența bunicului În ochii căruia mă privisem altădată lărgise acum spațiul bisericii parcă spre infinit. Isus, pictat, stătea cu mîinile bătute În cuie pe lemnul orizontal al crucii, fața Lui era căzută În bărbie ca durerile acestei lumi, iar picioarele și mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]