11,853 matches
-
cozile ruginite ale avioanelor, putea vedea pista de aterizare de ciment, suprafața ei albă aproape topindu-se de căldură. Stadionul rămăsese În urma lui. Drumul era un meridian pustiu care Înconjura o planetă părăsită de război. Jim urmă bordura de iarbă, călcînd printre saboții rupți și hainele zdrențuite lăsate de prizonierii britanici pe ultimii metri ai marșului lor spre stadion. Pe ambele părți erau tranșee bombardate și cazemate, o lume de noroi. Pe panta unui șanț antitanc plin de apă, printre cauciucuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
viscol, așteptând. Ninge În noaptea de demult. Un fel de a fost odată ca niciodată că ninge. Ochii nu ți se Închid. Privești În semiîntuneric și vezi doar un colț din preșul de cârpe vechi multicolore. Sărăcia, pentru a fi călcată În picioare. Tu, aici, neștiind ce aștepți mai mult, somnul sau dimineața de Crăciun. Aștepți sub plapumă. Toată ziua ai stat la coadă În hală. Mama a făcut cozonaci. N-au fost bani pentru brad, de vreme ce nimeni nu mișcă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de zece ori, de o mie de ori, pentru eternitate, cuvântul SFÂRȘIT. Prima dată În viața lui, singur, la circ. Un urlet Îngrozitor. Zgomotul Înfundat de sac plin cu tărâțe căzut din pod și firișoarele de sânge supte de rumegușul călcat sub copitele cailor din arenă. Iar peste acrobat se așterne pelerina roșie. O, ce superb acest trup acoperit cu mantia roșie. Rumoarea sălii. Țipetele copiilor, ca și cum dintr-o dată și-ar fi pierdut părinții. Caii speriați. Orchestra care cântă un marș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
stă un cocoș de fier gata să te ciupească de mână. După ce se vântură bine fierul se bagă un deget În gură și cu el se atinge repede fundul și vezi dacă sfârâie. Dacă sfârâie fierul e numai bun de călcat cămășile apretate pe care ai să ți le iei cu tine la țară. Când fierul se răcește se pune jar proaspăt . La fel fac și țiganii care spoiesc tigăi, cratițe, linguri și furculițe. Ei strigă În gura mare pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu serviciul de fier. Lingurițele de argint sau de alpaca le scoate la dulceață sau la șerbet numai când vine lumina de plată sau poștașul cu scrisori din Brazilia. Azi au venit țiganii. Așa că te-ai plictisit să vezi cum calcă mama ta cămășile apretate și te duci În curte să-i vezi pe țigani cum spoiesc lingurile de fier ale Doamnei Ursu. Totul este fierbinte, focul, cleștii, cositorul, aerul, țigara madamei care supraveghează spoirea. Doar capacul de fontă al canalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că dacă n-a murit și-o fi prin Siberia și s-a luat cu o rusoaică și a lăsat-o pe Virica acasă cu copila mică și orfană, că așa zice lumea În sat că pe el l-o călcat tancul și copila-i fără tată, no, Îi orfană, minunea lu Dumnezo’, ce să mai zici? Zic de Ion care s-a chinuit ca câinele când a fost prizonier până În 1949 În Dombas. Zic că era zăpadă mare În munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ai ieșit din spital. Pe Valerică Îl cheamă de fapt Werbinski Valeriu, este polonez și acum trei ani ai vrut să-l omori. În parcul Tolbuhin. Făceați cozonaci de nisip cu formele și găletușele pentru castele de nisip. Valerică a călcat pe cozonacul tău și atunci i-ai dat brânci În băltoacă. Băltoaca era un canal plin cu apă. A căzut În apa tulbure și a dispărut. Fără să zică nimic. Ca scafandrii. Mamele voastre stau alături pe o bancă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sau În răstimpul când Valerică Încearcă să-și transforme urechile În branhii și gura În bolborositor, la unison, cele două mame Îl extrag cu disperare din adâncurile puturoase. După ce tușește, belindu-și ochii mici de porc (e porc de vreme ce ți-a călcat cozonacul), Valerică ridică vocea, că „mi-a dat brânci prin canale ca să mă Înec” și ridică pumnii a bătaie. Să facă, așa ud, box cu tine. Sau trântă. Ce vrei tu. Tu nu vrei nimic. După chestia asta vă Împăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
necontenit de câteva zile și din ploaia asta răsar trei arătări și-ți zice unul: „Dă, bă, ceasul” și tu Încerci să scapi, dar te ajung din urmă, o palmă ca un trăznet te pune la pământ și ei te calcă În picioare și te tăvălesc prin noroi și nu mai spui nimic, și nici ei nu mai spun nimic și te pisează și te biciuie cu palmele și te frământă prin noroiul negru ca nămolul și gâfâie și-ți smulg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Nu poți pricepe cum țări socialiste pot cotropi o altă țară socialistă. Ceva se clatină. Ceaușescu te irită prin cuvântarea lui bâlbâită, zbierată, dar ai și o oarecare Înțelegere și simpatie pentru el. Amestecul ăsta de cald și rece te calcă pe nervi. Singurul lucru adevărat al acestui an, care te va urmări toată viața, ar fi gândul că tânărul acela, Jan Palach și-a dat foc În semn de protest Împotriva invaziei țării sale de către Armata Sovietică. Niciodată Ceaușescu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mere și nici colăcei. Se aprind stelele, aceleași semne ale unui cataclism revolut. Sunt toate. Nici una lipsă. Nimeni murind. Totul ca o constatare. Ca ceva de dincolo de ușă. Cheia la Îndemână. Camera interzisă. Tu, singur În fața ușii. Ai intrat hoțește. Călcând porunca, păcătuind. Doamne, suntem creștini. Plângi Înfundat și te gândești că dacă bunica ta a plecat de pe lume, a plecat și Dumnezeu. Stau acolo, Îngropată și Îngropat, pe dealul opus satului, privind cu tristețe la lumea transilvană, margine moartă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
frumos, ajuns dincolo de grădini, În hotar, se-ntoarce și o cuprinde, iar trupul singur Își alungă iia lăsând liberi sânii rotunzi și tari, gură pe gură astupă țipătul dragostei, iar cerul pune În mișcare roata stelelor peste trupurile celor doi călcând lucerna verde. Noaptea târziu, În capătul uliței dinspre biserică, Onica Îl Întreabă pe feciorul fără nume: „ai să mai vii?” Iar el nu-i răspunde, privirea fetei coboară În pământ și Încearcă să oprească unduirea șarpelui subțire În colb, flăcăul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
asemenea, ideea că singurul loc prielnic este pădurea. Peste ani Îi vei spune sec privind la pinii ce străjuiesc cimitirul ortodox din Sighișoara: „norul e semnul pădurii pe cer”. Cu atât te alegi din Tibetul pe care nu-l vei călca niciodată, cu mereu schimbătoarea formă a norilor pe cer, cu acești nori, suflete rătăcitoare de păduri. Tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România a primit, În cadrul unei solemnități care a avut loc la stațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Împușcați, la tine. O țigancă se pălmuiește singură prin sala de așteptare. E beată. Bufnitura tampoanelor sfarmă gerul, undeva pe linia de manevră. Cerul este senin și plin de stele, dar nu poți ști care sunt capriciile vremii. Vagoanele rapidului calcă lin ácele printre semafoare albastre, iar de la cișmeaua gării care țârâie, un fir de apă, printre sloiuri, clipește spre tine, ca și cum și-ar freca mâinile Omul Roșu. În spatele lui, În lumina de var nestins a neonului, pe o tablă prăpădită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Înțeles nimic din lumea asta, iartă-mă că sunt un păcătos, am trăit degeaba, tată, nu mai am nici iubire, nici ură, am numai păcate. A căzut Ceaușescu, tată, bucură-te, l-au strivit ca pe o năpârcă, l-au călcat În picioare, bucură-te că a crăpat. Spune-i și lui Dumnezeu, tată, că Ceaușescu a murit! Și morților, morți de moarte să le spui că a murit cel care i-a omorât.” Doamne, ce să fac cu libertatea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
analgezice și anestetice, precum și cele care-și doreau, vorbind În termeni de obstetrică, să hălăduie pe cărări mai puțin umblate până atunci optând pentru pachetul de naștere acvatică, moașă și șampanie inclusă În valoare de 10 000 de lire, se călcau În picioare să prindă loc la St. Luke. Din cauza competiției acerbe pentru locuri, majoritata femeilor puneau mâna pe telefon În secunda În care testul de sarcină arăta pozitiv. Modul În care vedea Ruby lucrurile ținea de faptul că pacientele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
vizita magazinul, Stella o saluta pe Chanel cu același tip de neplăcere pe care Jerry Seinfeld o afișa la adresa lui Newman. Ruby presupunea că era exact la fel și când vorbeau la telefon. În felul ei caracteristic, Chanel nu se lăsa călcată pe bătături de Stella - mai ales pentru că abia dacă o vedea. Nici nu fusese vreodată nepoliticoasă cu Stella. Înțelesese că acest lucru ar putea afecta relația lui Ruby cu Stella. Și-apoi, Ruby n-ar mai fi avut de ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
uri Împletite unul Într-altul Însemnau Chanel și Craig și simbolizau dragostea lor eternă. Îi mai gătea și o masă „strașnică“ pentru un bărbat, pe bază de carne și două feluri de legume, În fiecare seară când ajungea acasă, Îi călca boxerii (nu că el i-ar fi cerut vreodată să facă asta) și În general se agita și avea grijă de el de parcă ar fi fost un prunc neajutorat. Chanel nu era fraieră. Știa că, În multe feluri, Craig devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de 50 de ani. Cred că sunt un pic de tot geloasă și pe ea. De fapt, nu. Dacă e să fiu sinceră, sunt foarte geloasă pe ea. Știu că nu a rămas gravidă dinadins, dar e ca și când ar fi călcat pe teritoriul meu. Dumnezeule, sună ca și cum aș fi foarte patetică și egoistă. Poate, doar un pic, spuse Fi. Dar sunt sigură că majoritatea femeilor, În situația ta, s-ar simți la fel. Ordinea naturală e să facem copii la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ar fi aflat până acum. Deci, chiar n-ai auzit de nimic de genul ăsta? — Nici pâs. Și Hardacre ăsta, obstetricianul care a fost la televizor, cel care a consultat-o pe Hannah... spuse Ruby, făcând un pas Înapoi și călcându-l cu piciorul drept pe coadă pe Cat Damon, care scoase un miorlăit disperat. Dacă a consultat-o... —OK, dacă el a fost cel care-a consultat-o, spuse Ruby. S-a aplecat ca să-i mai aline lui Cat Damon durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
săptămână din luna ianuarie. Oamenii care cumpărau de la Les Sprogs plecau În vacanță Înainte de Crăciun și nu se Întorceau decât cel devreme pe 5 ianuarie. Din moment ce glezna Îi era umflată și-o durea groaznic de rău și nu putea să calce cu ea sau să conducă, era destul de recunoscătoare pentru timpul liber. De Anul Nou se duse cu taxiul la Chanel și la Craig. Cu câteva zile Înainte, Chanel o sunase să-i spună că organizau o cină liniștită și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cu altul În disperare, ăia sunteți voi doi. Când ajunseră Înapoi pe șosea, Ronnie apăsă accelerația la pământ. Ruby se uită la acul de la vitezometru cum trecuse de 90 de mile pe oră. —Mamă, știu că te-am rugat să calci accelerația mai devreme, dar aș vrea să ajungem acolo Într-o singură bucată. —Știu, dragă, dar mai avem un motiv pentru care să ne grăbim. —Care-i ăla? — Cât eram la baie, mi s-a rupt apa. —Doamne Sfinte! De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
în oglindă și mi-am întrebat ochii de lup ce fel de bărbat devenisem. Am stins lumina și m-am întors în cameră. Când am trecut pe lângă divan pe întuneric, m-am aplecat să îndrept cuvertura înflorată. Câinele schelălăi, îl călcasem pe labă. Am închis ușa și am împins cheia în ascunzătoarea ei, dar guma își pierduse elasticitatea. Am încercat să o înmoi între degete, pentru că nu aveam nici un chef să o fac cu salivă. Am auzit un zgomot, un țăcănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îmbrățișat lângă un zid. Am făcut toate lucrurile fără sens pe care le fac îndrăgostiții. A doua zi, când ne-am luat rămas-bun, Italia tremura din nou. Îmi pregătise o papară cu ouă de la găinile ei, îmi spălase și îmi călcase cămașa, și acum tremura în timp ce o sărutam, în timp ce îi întorceam spatele. Iubirile noi sunt pline de spaime, Angela, nu au un loc în lume și nu au o destinație. Celularul vibrează. L-am așezat pe pervaz pentru că acolo prinde mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a vrut și s-a strecurat în pașii mei, în oasele mele care îmbătrânesc. S-a întors în toate ființele dezarmate, în copiii fără păr din secția de oncologie pediatrică, s-a întors într-un arici pe care l-am călcat pe un drum de țară. S-a întors în relele pe care ți le-am făcut. Îți aduci aminte judo-ul? Nu vroiai să mergi, dar eu, în felul meu, te-am obligat. Cu tăcerea, cu reproșurile mute, care înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]