9,668 matches
-
în drumul său spre sfințenie. Prin urmare, o reconstrucție umană, în sensul promovat de Berdiaev, implică o re-încreștinare a omului, o îndumnezeire a spiritului, o proiecție a ontosului în transmundan. Recuperarea și redescoperirea credinței vor genera revelarea unor virtuți creștine: cinstea, onoarea, dragostea, curățenia, dreptatea și, de ce nu, Adevărul majusculat, fundamente indiscutabile ale refacerii spirituale individuale și colective. Cât timp omul va fi conștient de faptul că miza existenței sale este sotiria sau sympathia colectivă, mântuirea, dialogicul dintre Creator și creatură
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Deisis, 2003, p. 291: "Părintele Patriarh ar fi hotărât să sprijine apariția unei mari reviste de sinteză ortodoxă. Ideea e mai veche. Îmi aduc cu deosebită plăcere aminte de vremea când Î. P. S. Miron, fiind numai patriarh, aveam bucuria și cinstea să-l cercetez. Atunci i-am vorbit pentru prima oară de această întreprindere. De atunci s-au întâmplat multe. Între altele, eu am încercat editarea unei asemenea publicații. Ținând seamă de îndrăzneala întreprinderii și de enormele greutăți, pot afirma că
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit? Nu vă învață oare însăși firea că necinste este pentru un bărbat să-și lase părul lung? Și că pentru o femeie, dacă își lasă părul lung, este cinste? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ. Iar dacă se pare cuiva că aici poate să ne găsească pricină, un astfel de obicei (ca femeile să se roage cu capul descoperit) noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu (13-16
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
boli; 2. psihologia individuală (gradul de dezvoltare intelectuală, experiența cognitivă și emoțională etc.); 3. tranzacțiile comportamentale din familie, care se bazează pe structura de roluri și putere; 4. etica relațiilor familiale, ceea ce înseamnă nu numai normele morale propriu-zise (respectul, loialitatea, cinstea etc.), ci și concepția mai largă despre viață, despre membrii și valoarea lor, despre responsabilitate. Gurman și Kniskern (1991) afirmă că terapia contextualistă reprezintă una dintre puținele încercări explicite care vizează atât terapia individuală, cât și cea sistematică (vezi 9
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
despre străzile din Chișinău care le-au luat numele: „voievodul valah Matei Basarab, de câteva ori a dus războaie cu moldovenii. Acest domnitor a supus la un impozit aparte - „bir moldovenesc” - numai pe moldovenii care au nimerit în Valahia. În cinstea faptelor antimoldovenești ale lui Matei Basarab, la Chișinău, în cartierul Rîșcanovka, o stradă poartă numele lui. Este și un liceu „Matei Basarab”. Istoricii unguri, turci și chiar români în repetate rânduri au scris despre atitudinea dușmănoasă a valahului Mircea cel
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Matei Basarab”. Istoricii unguri, turci și chiar români în repetate rânduri au scris despre atitudinea dușmănoasă a valahului Mircea cel Bătrân față de domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun (?! n.n.). Cu toate acestea, primăria românizatoare a Chișinăului a rebotezat o stradă în cinstea acestui neprieten al Moldovei. Unul dintre cei mai râvnitori râmători ai Moldovei a fost domnul valah C. Brâncoveanu, care în repetate rânduri s-a amestecat obraznic în treburile interne ale Moldovei, a împiedicat venirea la tronul Moldovei a lui Dimitrie
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
a fost domnul valah C. Brâncoveanu, care în repetate rânduri s-a amestecat obraznic în treburile interne ale Moldovei, a împiedicat venirea la tronul Moldovei a lui Dimitrie Cantemir în 1710, a trădat pe moldoveni și ruși la 1711. În cinstea acestui trădător și uneltitor împotriva Moldovei, românizatorii din primărie au rebotezat o stradă a Chișinăului. Istoricii din diferite țări au scris despre dușmănia voievodului valah Vlad Țepeș față de Ștefan al III-lea cel Mare, domnul Moldovei (?!!!! n.n.). Cunoscutul istoric
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Istoricii din diferite țări au scris despre dușmănia voievodului valah Vlad Țepeș față de Ștefan al III-lea cel Mare, domnul Moldovei (?!!!! n.n.). Cunoscutul istoric român Petre P. Panaitescu l-a numit pe Vlad Țepeș „tiran, un degenerat mintal”. În cinstea acestui degenerat mintal valah primăria chișnăuană a rebotezat o stradă a orașului. Cronicarul valah Radu Popescu constată că Mihai Viteazul „a supus domnia lui pă turci, pă moldoveni, pă unguri de-i avea ca pe niște măgari pe toți”. În
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
acestui degenerat mintal valah primăria chișnăuană a rebotezat o stradă a orașului. Cronicarul valah Radu Popescu constată că Mihai Viteazul „a supus domnia lui pă turci, pă moldoveni, pă unguri de-i avea ca pe niște măgari pe toți”. În cinstea acestui cuceritor valah sângeros, care a scăldat în sânge pământul Moldovei, primăria proromână din Chișinău a rebotezat una din cele mai mari străzi din Chișinău”. Am reprodus acest fragment mai lung, pentru ca oricine să constate metoda cu adevărat științifică pe
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
noștri să știe. De care lucru acmu de iznoavă ostenință luând, din limba latinească, iarăși pre cea a noastră românească le prefacem. Slujască-să dară cu ostenințăle noastre niamul moldovenesc și ca-ntr-o oglindă curată chipul și statul, bătrânețele și cinstea neamului său privindu-și, îl sfătuiesc”. Între hotarele Daciei este cuprins întreg spațiul locuit de români: „pentru că numele și neamul dumneavoastră până acum necurmat locuiește în Dachia (adică în Moldova, în Țara Muntenească și în Ardeal)”. Relevant pentru convingerile lui
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
doar pentru a spune „A, am uitat” atunci când sunt numiți. Par să își dorească atenție din partea celorlalți. Când o să aveți de-a face cu opt băieți care vor să li se acorde atenție în același timp, o să vă distrați pe cinste. Fetele de școală primară nu au acest tip de comportament, de obicei. Ele se descurcă mai bine atunci când trebuie să asculte ce au de spus celelalte fete și când trebuie să participe la discuție. Un alt comportament specific vârstei poate
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
cultura. Era considerată ca fiind cea căreia i se datorau arta agriculturii și descoperirea scrisului, stăpâna navigației, fondatoarea dreptului și a ordinii statale, protectoarea celor persecutați și eliberatoarea din orice situație nedorită. În cultul misterelor prin care era venerată, această cinste revine prioritar soțului ei Osiris, anticul zeu egiptean al vegetației, care moare și învie, după cum ne arată simbolic semănarea și germinarea anuală a cerealelor. Moartea sa este plânsă, iar renașterea e sărbătorită printr-o mare jubilare a acoliților cultului său
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
făcându-l în același timp stăpânul destinului și călăuza sigură a sufletului spre lumea cealaltă. O propagandă activă i-a propagat cultul începând de la sanctuarul său central, Serapeionul din Alexandria, în întreaga lume mediteraneană până la Roma. Pretutindeni răsuna aclamația în cinstea sa: Serapis este învingător (nikă ó Sárapis). Și împăratul Iulian (361-363) îl celebra printr-o sentință care ne lasă să înțelegem tendința monoteistă a figurii sale: Un singur lucru este Zeus, Hades și Helios, un singur lucru este Serapis. Asia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
multora. Marea masă a poporului mărunt s-a plecat spre sferele cele mai de jos ale superstiției, care tocmai în perioada elenistică au reușit să se infiltreze și să se răspândească în formele cele mai disparate. În cea mai mare cinste se afla credința în astrologie, care aronda stelelor o anumită influență asupra destinului uman. Lumea mediteraneană a început să o cunoască mai îndeaproape atunci când Beros, un sacerdot al lui Baal, originar din Babilon, patria întregii astrologii, a fondat către anul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
posesia unui sistem cu baze științifice, procurându-i o asemenea considerație încât unii împărați romani, precum Tiberius (14-37 p.Chr.), aveau pe lângă sine astrologi de curte imperială; iar alții, precum Marcus Aurelius (161-180) și Septimius Severus (193-211) au construit în cinstea celor șapte divinități planetare edificii specifice, devenite ulterior centre de activități astrologice. O abundentă literatură propaga știința astrologică la toate nivele societății, inducându-și proprii cititori să se încreadă într-un destin determinat de stele. S-a ajuns la o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care în perioada elenistă era venerat ca niciodată până atunci. Din simbolul medicului și semizeului care vindeca bolnavii a devenit ajutătorul umanității aflate în strâmtoare, salvatorul tuturor. Era îndeajuns să se fi construit vreun templu de o anumită mărime în cinstea sa pentru a deveni în scurt timp o destinație de pelerinaj, spre care se îndreptau în număr mare credincioșii de departe, pentru a fi, după abluțiunile pregătitoare, vindecați în timpul somnului în sanctuar sau pe lângă acesta, ori pentru a cunoaște remediul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
tratat despre istoriografie în care, vorbindu-ne despre filozoful ambulant Peregrin (a murit autoincendiat în 167), ne prezintă o caracterizare a creștinilor timpului său. Mărturia sa, a unui autor necreștin, ne ofere un cadru caricatural specific eroului ocazional, ținut în cinste și de către creștini. Pentru el, creștinismul este o înțelepciune admirabilă a cărui origine se regăsește în acel mare Om, răstignit în Palestina. În ciuda cunoștințelor sale creștino-biblice (despre profeți, învățătorii Legii etc.), autorul preferă să vorbească despre creștinism folosind terminologia religioasă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
este rezultatul calităților lor personale, ci al funcțiilor acestora. Creștinul trebuie să se supună oricărei autorități legitime și oricărei legi: Dați tuturor cele ce sunteți datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste (Rom 13, 7). Între aceste îndatoriri, nu face nici o aluzie la prestarea serviciului militar. Neporuncind-o explicit, nu o exclude; necondamnând-o deslușit, neexcluzând-o, o include în cercul obligațiilor generale ale supușilor față de cei care conduc. În doctrina
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
rezultatul calităților lor personale, ci al funcțiilor acestora. Creștinul trebuie să se supună oricărei autorități legitime și oricărei legi: Dați tuturor cele ce sunteți datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste (Rom 13, 7). Între aceste îndatoriri, nu face nici o aluzie la prestarea serviciului militar. Neporuncind-o explicit, nu o exclude; necondamnând-o deslușit, neexcluzând-o, o include în cercul obligațiilor generale ale supușilor față de cei care conduc. În doctrina sa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
toate, dar găsesc toate cu îmbelșugare. Sunt disprețuiți, dar în dispreț își găsesc gloria lor. Sunt loviți în numele lor bun și între timp se dă mărturie despre dreptatea lor. Sunt insultați și binecuvântează, sunt tratați cu mârșăvie și răspund cu cinste. Deși fac binele, sunt pedepsiți ca răufăcători; atunci când sunt pedepsiți, se bucură, ca și cum li s-ar da viața. Iudeii luptă împotriva lor, ca împotriva unui neam străin, iar păgânii îi persecută. Dar cei care îi urăsc nu știu să spună
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ar aparține propriei familii. Asemenea sfântului cartaginez, aprecia și elogia legea care stabilea un stipendiu soldaților, privându-i de scuza că trebuie să fure pentru a putea trăi. Maxim rostește regula principală a creștinului, potrivit căreia: În toți creștinii prima cinste, trebuie să fie serviciul militar, și că onestitatea este ofensată dacă soldatul obligă cetățeanul să plătească o taxă nedreaptă, deoarece Ioan Botezătorul nu a cerut soldaților să nu strângă taxele stabilite, ci i-a îndemnat să nu strângă mai mult
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui Dumnezeu, ca voi, prin faptele voastre cele bune, să închideți gura oamenilor fără minte și fără cunoștință. Trăiți ca oameni liberi, dar nu ca și cum ați avea libertatea drept acoperământ al răutății, ci ca robi ai lui Dumnezeu. Dați tuturor cinste, iubiți frăția, temeți-vă de Dumnezeu, cinstiți pe împărat. Slugilor, supuneți-vă stăpânilor voștri, cu toată frica, nu numai celor buni și blânzi, ci și celor indiscreți (1Pt 2, 13-18). Înștiințând comunitățile creștine asupra izbucnirii unei persecuții, ale cărei semne
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sângele de origine, ura și adversitatea față de Roma. Din acest motiv, în informația lui Tacitus, potrivit căreia creștinii erau invisos per flagitia, este mult adevăr. Apostolul Petru, în sintonie cu Tacitus, exprimă judecata comună despre creștinii timpului: Purtați-vă cu cinste între neamuri, ca în ceea ce ei acum vă bârfesc ca pe niște făcători de rele, privind ei mai îndeaproape faptele voastre cele bune, să preamărească pe Dumnezeu, în ziua când îi va cerceta (1Pt 2, 12), iar Sfântul Paul ne
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și inerția; de aceiași natură se apropie și acuzația adusă lui Acilius Glabriones, inițiatorul schimbărilor. În realitate, acuzația acestora se baza pe refuzul de prestării serviciului militar și de a administra treburile publice, două activități ținute pe atunci la mare cinste care, pentru romani, deveniseră o noutate scandaloasă și înfricoșătoare. Pentru Domițian, atitudinea lui Clement constituia un delict, un atentat față de stat, după cum a fost considerată de către Nero și dezertarea lui Thrasea Pactus din funcțiile publice. Nu era un delict numai
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care s-a extins în tot Imperiul și a produs cel mai mare număr de martiri, decât orice altă persecuție de până atunci. Când se suspecta o persoană de a fi creștină, i se lăsa oportunitatea oferirii unui sacrificiu în cinstea zeilor Romei, în fața unei comisii imperiale, care emitea apoi un certificat ce demonstra lealitatea persoanei față de religia romană. Mulți creștini au cedat în fața presiunii, pentru a evita întemnițarea și anchetele repetate. Guvernatorii nu căutau să facă martiri, ci lapși sau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]