9,745 matches
-
activități ineficiente? Antropologul american consideră că acesta este un caz evident de necesitate de lărgire a analizei eficienței în sensul considerării unei eficiențe sociale mai generale. Astfel, activitatea de cules oferă pe lângă aportul strict energetic o serie de alte beneficii colectivității: oferă o mai largă varietate de hrană, la care se adaugă oportunități de a obține continuu informații despre mediul înconjurător, despre modificările care pot interveni aici, de detectare a eventualelor amenințări, cât și a noilor resurse naturale. Dacă adăugăm și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de cules este eficientă și ea se va menține alături de celelalte activități. În lucrarea lui Johnson găsim și alte analize de eficiență, mai mult calitative. De exemplu, producerea de tobe pentru activitățile artistico-ritualice, o activitate de mare importanță în respectiva colectivitate. Efortul de producere a tobelor (costul) este compensat de o serie de efecte pozitive (eficacitatea):plăcerea petrecerilor și a întâlnirilor, la care toba reprezintă instrumentul muzical principal, creșterea solidarității sociale ca rezultat al respectivelor festivități, creșterea abilității de a coopera
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
industrializată. Ultimele decenii au scos însă în evidență faptul că o asemenea așteptare a fost eronată. Manifestările etnice nu numai că au persistat, dar adesea s-au accentuat în mod dramatic, ducând la conflicte ce au zguduit din temelii respectivele colectivități. Explicația acestei tendințe poate fi găsită la nivelul logicii etnicității înseși? Adoptând un punct de vedere de factură marxistă, Williams argumentează că o asemenea interpretare ar fi eronată. Solidaritatea etnică reprezintă în mod primordial un răspuns la discriminările social-economice structurale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
societății stau în relații de dependență reciprocă, formând configurații stabile, pe care le numește formațiuni sociale. Simplificând puțin teoria, putem considera următoarele patru mari elemente componente ale unei societăți: • Forțele de producție: totalitatea capacităților de producție de care dispune o colectivitate la un moment dat. Ele au un nivel de dezvoltare - suntresponsabile de cantitatea de bunuri de care dispune colectivitatea - și un anumit caracter - configurația lor determină un anumit tip de organizare a muncii. • Relațiile de producție reprezintă totalitatea relațiilor sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
putem considera următoarele patru mari elemente componente ale unei societăți: • Forțele de producție: totalitatea capacităților de producție de care dispune o colectivitate la un moment dat. Ele au un nivel de dezvoltare - suntresponsabile de cantitatea de bunuri de care dispune colectivitatea - și un anumit caracter - configurația lor determină un anumit tip de organizare a muncii. • Relațiile de producție reprezintă totalitatea relațiilor sociale care se stabilesc între oameni în procesul de producere a bunurilor materiale și în cel de distribuire a acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
procesul de producere a bunurilor materiale și în cel de distribuire a acestora. • Instituțiile suprastructurale: sistemul instituțiilor politice, juridice, morale, religioase care reglementează toate relațiile sociale. • Ideologia ca ansamblu al concepțiilor, teoriilor, explicațiilor pe care oamenii ce trăiesc în respectiva colectivitate și le elaborează despre organizarea vieții lor sociale. Aceste patru mari elemente componente ale societății formează configurații structurale stabile, coerente, conform unei legi structurale care ar putea primi următoarea formulare: relațiile de producție se constituie în funcție de nivelul și caracterul forțelor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
atinse în acel moment. Kunstadter, Buhler, Stepheand și Wrtoff au încercat să răspundă, prin simularea pe calculator, la una dintre cele mai vechi întrebări pe care a moștenit-o sociologia de la gândirea filosofico-etică: de ce normele pe care le formulează o colectivitate nu sunt respectate decât parțial în comportamentul membrilor acesteia? (Johnson, 1978). Ei au selectat pentru analiză normele care guvernează alegerea partenerului pentru căsătorie. Antropologii au constatat că regulile de căsătorie din comunitățile arhaice, de obicei foarte complicate, antrenând restricții și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de multe ori nu sunt respectate. Săpresupunem că într-o asemenea comunitate doar 20% dintre căsătorii se conformează normelor în vigoare. Pornind de la un asemenea fapt, ne putem pune mai multe întrebări: de ce normele de căsătorie, considerate obligatorii de către respectiva colectivitate, nu sunt respectate? ar putea respectiva colectivitate să respecte integral propriile sale norme? dar cele 20% de căsătorii „normale” se datorează unei coincidențe pur întâmplătoare cu cerințele normelor sau, dimpotrivă, ele sunt mai numeroase decât coincidența întâmplătoare? Analiza condițiilor concrete
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
că într-o asemenea comunitate doar 20% dintre căsătorii se conformează normelor în vigoare. Pornind de la un asemenea fapt, ne putem pune mai multe întrebări: de ce normele de căsătorie, considerate obligatorii de către respectiva colectivitate, nu sunt respectate? ar putea respectiva colectivitate să respecte integral propriile sale norme? dar cele 20% de căsătorii „normale” se datorează unei coincidențe pur întâmplătoare cu cerințele normelor sau, dimpotrivă, ele sunt mai numeroase decât coincidența întâmplătoare? Analiza condițiilor concrete în care trăiesc colectivitățile arhaice, evidențiază o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ar putea respectiva colectivitate să respecte integral propriile sale norme? dar cele 20% de căsătorii „normale” se datorează unei coincidențe pur întâmplătoare cu cerințele normelor sau, dimpotrivă, ele sunt mai numeroase decât coincidența întâmplătoare? Analiza condițiilor concrete în care trăiesc colectivitățile arhaice, evidențiază o dilemă cu care acestea se confruntă în permanență: sistemul de reguli de căsătorie are rațiunile sale pozitive, fapt care ar face dezirabilă respectarea sa integrală; pe de altă parte însă, din cauza dimensiunilor restrânse ale acestor colectivități, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
trăiesc colectivitățile arhaice, evidențiază o dilemă cu care acestea se confruntă în permanență: sistemul de reguli de căsătorie are rațiunile sale pozitive, fapt care ar face dezirabilă respectarea sa integrală; pe de altă parte însă, din cauza dimensiunilor restrânse ale acestor colectivități, dacă normele ar fi respectate cu strictețe, multe persoane nu și-ar putea găsi un partener convenabil, fapt catastrofal prin consecințele sale. Autorii au simulat pe calculator un model abstract al unei colectivități arhaice, cu o dinamică demografică tipică: nașteri
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
parte însă, din cauza dimensiunilor restrânse ale acestor colectivități, dacă normele ar fi respectate cu strictețe, multe persoane nu și-ar putea găsi un partener convenabil, fapt catastrofal prin consecințele sale. Autorii au simulat pe calculator un model abstract al unei colectivități arhaice, cu o dinamică demografică tipică: nașteri, decese, rate de mortalitate pe vârste, vârsta căsătoriei, fertilitatea maritală la diferite vârste, raportul dintre sexe etc. S-a adăugat apoi o regulă de căsătorie destul de curentă în asemenea colectivități: regula căsătoriei între
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
abstract al unei colectivități arhaice, cu o dinamică demografică tipică: nașteri, decese, rate de mortalitate pe vârste, vârsta căsătoriei, fertilitatea maritală la diferite vârste, raportul dintre sexe etc. S-a adăugat apoi o regulă de căsătorie destul de curentă în asemenea colectivități: regula căsătoriei între veri încrucișați pe linie maternă. Într-o populație de 200 de persoane, în condițiile respectării cu strictețe a acestei reguli, în mai multe simulări pe calculator a rezultat că doar între 15 și 40% dintre persoane (media
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
reguli, în mai multe simulări pe calculator a rezultat că doar între 15 și 40% dintre persoane (media simulărilor a fost de 28%) se pot căsători, restul rămânând fără un partener corespunzător. A te aștepta deci ca într-o asemenea colectivitate regula de căsătorie să fie integral respectată ar fi absurd, ea ducând la extincția acesteia. Atunci când regula de căsătorie a fost eliminată, alegerea partenerului fiind lăsată absolut liberă, cu menținerea doar a interdicției incestului, doar 1-2% dintre căsătorii au coincis
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acesteia. Atunci când regula de căsătorie a fost eliminată, alegerea partenerului fiind lăsată absolut liberă, cu menținerea doar a interdicției incestului, doar 1-2% dintre căsătorii au coincis întâmplător cu cerințele respectivei reguli. Putem conclude deci cu certitudine că, dacă într-o colectivitate de tipul celei simulate, 20% dintre căsătorii sunt în concordanță cu regula respectivă, o asemenea conformare nu se datorează întâmplării, ci acțiunii destul de puternice a normei, dar care este sever limitată de condițiile obiective în care trăiește respectiva colectivitate. O
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o colectivitate de tipul celei simulate, 20% dintre căsătorii sunt în concordanță cu regula respectivă, o asemenea conformare nu se datorează întâmplării, ci acțiunii destul de puternice a normei, dar care este sever limitată de condițiile obiective în care trăiește respectiva colectivitate. O asemenea simulare oferă posibilitatea de a detecta și eficacitatea diferitelor soluții. În cazul citat, există câteva soluții de natură să mărească șansa realizării de căsătorii conforme regulii: scăderea vârstei de căsătorie, de exemplu. Prelucrând o analiză a lui Merton
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
modelul birocratic formulat de Max Weber) sau o organizare democratică; la rândul ei, și aceasta poate lua diferite variante structurate ca ierarhie democratică (democrație locală, la bază, de tipul modelului propus de Likert) sau democrație „la vârf (sistemul autoconducerii). O colectivitate umană, trăind în anumite condiții, poate adopta o organizare de tip capitalist sau socialist; și în interiorul acestor mari opțiuni, sunt posibile mai multe variante. O persoană, în condiții similare de viață, poate sunt un anumit stil de viață sau altul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Spencer, sprijinit într-o oarecare măsură pe lucrările economiștilor clasici englezi (Adam Smith), este tipic holist. Schematic, el este următorul: diviziunea muncii duce la o creștere a productivității și deci a bogăției; creșterea bogăției duce la o creștere a fericirii colectivității; fiind, în ultimă instanță, orientată spre creșterea fericirii membrilor săi, societatea va adopta și stimula diviziunea muncii. După cum se poate observa, explicația propusă de Spencer este holistă și funcțională. Diviziunea este un instrument de creștere a fericirii colectivității și este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a fericirii colectivității; fiind, în ultimă instanță, orientată spre creșterea fericirii membrilor săi, societatea va adopta și stimula diviziunea muncii. După cum se poate observa, explicația propusă de Spencer este holistă și funcțională. Diviziunea este un instrument de creștere a fericirii colectivității și este adoptat de către aceasta din acest motiv. Punctul de vedere al lui Durkheim este tipic pentru individualismul metodologic. Două obiecții sunt formulate de către sociologul francez. În primul rând, este discutabil că fericirea colectivității a crescut ca urmare a dezvoltării
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un instrument de creștere a fericirii colectivității și este adoptat de către aceasta din acest motiv. Punctul de vedere al lui Durkheim este tipic pentru individualismul metodologic. Două obiecții sunt formulate de către sociologul francez. În primul rând, este discutabil că fericirea colectivității a crescut ca urmare a dezvoltării sistemului industrial, a promovării diviziunii muncii. Mai degrabă, avem motive să credem contrariul. În al doilea rând, o asemenea motivație - creșterea fericirii colectivității - reprezintă un factor prea difuz pentru a deveni o forță efectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
formulate de către sociologul francez. În primul rând, este discutabil că fericirea colectivității a crescut ca urmare a dezvoltării sistemului industrial, a promovării diviziunii muncii. Mai degrabă, avem motive să credem contrariul. În al doilea rând, o asemenea motivație - creșterea fericirii colectivității - reprezintă un factor prea difuz pentru a deveni o forță efectivă, capabilă să pună în mișcare efortul colectiv. Explicația alternativă propusă de Durkheim este cauzal-individualistă. Cauza diviziunii muncii este „densitatea morală”. Creșterea volumului populației generează nu numai o densitate demografică
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o forță efectivă, capabilă să pună în mișcare efortul colectiv. Explicația alternativă propusă de Durkheim este cauzal-individualistă. Cauza diviziunii muncii este „densitatea morală”. Creșterea volumului populației generează nu numai o densitate demografică sporită, ci și una socială. Concurența dintre membrii colectivității sporește. Creșterea densității morale reprezintă însă o condiție care afectează masiv realizarea finalităților individuale. Indivizii, orientați către câștig, găsesc tot mai dificilă realizarea acestei finalități în condițiile concurenței în creștere. O soluție la această problemă individuală este diviziunea muncii, specializarea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
concureze cu același produs, ei își vor diviza munca, fiecare specializându-se în realizarea unui produs, subprodus sau funcții mai specializate.Dezvoltarea industriei moderne, bazată pe o tot mai adâncă diviziune a muncii, nu este efectul unei orientări globale a colectivității spre un tip de organizare mai bun, care să maximizeze finalitățile globale (perspectiva holistă), ci rezultatul neintenționat al orientării mulțimii indivizilor spre maximizarea profitului individual, ce dezvoltă acele activități tot mai specializate în care concurența este mai redusă. Cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
rămân simple efecte emergente ale agregării acțiunilor sistemelor componente. Absolutizarea punctului de vedere holist generează însă și el o mulțime de dificultăți. În primul rând, presupune existența unui nivel de organizare ca punct absolut de pornire a întregii organizări sociale. Colectivitățile arhaice păreau a fi un asemenea nivel. Nu întâmplător, holismul s-a dezvoltat în antropologia socială și culturală, interesată prioritar în analiza unor asemenea societăți. Pentru societățile moderne însă, presupoziția unui asemenea nivel absolut este nejustificată. Carear putea fi el
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
componente - grupurile, clasele sociale, persoanele - manifestă o autonomie mai pronunțată, orientându-și activitatea nu după finalitățile globale, ci după cele proprii. În al doilea rând, ideea că individul este complet subordonat, modelat și modificat de societate, că finalitățile globale ale colectivității sunt prioritare în mod absolut în raport cu finalitățile membrilor săi este, de asemenea, discutabilă. Modelele sociale în care individul devine o simplă rotiță a unui angrenaj gigant, fiind modelat complet de logica acestuia, apar mai mult drept caricaturi, cazuri de evoluție
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]