9,183 matches
-
perioada de după căderea regimului Isabelei a II-a172); atunci s-a destrămat presa isabelină, au apărut ziare noi și a luat avânt presa "burgheză", au circulat publicații protestante și liber-cugetătoare173. În anii Restaurației, ziarele care s-au dezvoltat au fost cele conservatoare și cele liberale, pentru că făceau parte din sistem, iar partidele pe care le reprezentau făcuseră convenția de a se succeda reciproc la putere. După consolidarea Restaurației, presa alfonsină avea 336 de ziare în toată Spania, cu un tiraj de 580
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
000 de exemplare 192. În zona stângii se găseau La Huelga General (1902), El Libertario (1903) și Solidariedad Obrera (1910-1936)193. Una din publicațiile importante din presa catolică a fost, așa cum am mai spus, El Debate, care era de partea conservatorilor și care s-a bucurat de o difuzare bună; a constituit o ocazie pentru ca ierarhia bisericească să se desprindă de presa integristă și carlistă, din ce în ce mai fragmentată. Dintre ziarele carliste, amintim El Correo Español (20.000 de exemplare în 1913); printre
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
care aveau tirajul cel mai mare erau: El Debate (peste 10.000), La Gaceta del Norte (20.000), El Correo de Andalucía (10.000), El Carbayón de Oviedo (6.000) și La Voz de Valencia (6.000). Alte jurnale catolice conservatoare au fost El Pueblo Vasco, El Correo Catalán, Diario Regional (Valladolid), El Ideal Gallego și El Noticiero de Zaragoza. Unele dintre ele foloseau serviciile agenției catolice de știri "Presa Asociată" (1909). Numeroase publicații (212194) au participat la "Congresul presei catolice
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
credincioșilor săi. Repoziționarea Bisericii Catolice față de noile realități corespunzătoare cerințelor societății europene moderne a fost rezultatul unor opțiuni deliberate și menținute în timp de autoritatea diplomatică și ecleziastică, în ciuda constrângerilor venite atât din interior, cât și a intervențiilor politice ale conservatorilor; aceștia din urmă aveau ca scop apărarea privilegiilor conferite de ľancien régime și de aceea uneori au făcut adevărate presiuni asupra Sfântului Scaun 254. Pentru a răspunde necesităților canonice, Papa Pius IX255, având acordul Curții imperiale de la Viena, a creat
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
subiectele de tratat să fie întotdeauna practice și folositoare pentru sufletul și viața lor cea zilnică"671. O problemă importantă a fost aceea a modului de redactare a articolelor publicate, adică legată de "urmarea unei căi avangardiste sau a uneia conservatoare" de abordare. Aceste discuții au apărut deoarece la Iași se publicase revista Lumina creștinului și nu s-a dorit crearea unei concurențe, ținând cont de existența dificultăților financiare cu care s-a confruntat presa catolică. Recomandările date de șeful misiunii
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
care: vicar la Focșani (doar câteva luni), vicar la Iași, organist și profesor de muzică la seminarul din Iași, administrator al tipografiei "Presa Bună", redactor al revistei Lumina creștinului. În 1943 și-a luat diploma de licență în muzică la Conservatorul din Iași. În 1945 a fost numit profesor de teorie și solfegii la Conservator, dar a predat și religie la mai multe licee din oraș. A continuat editarea revistei Lumina creștinului (pentru o scurtă perioadă) în atelierele catolicului Alexandru Terek
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
muzică la seminarul din Iași, administrator al tipografiei "Presa Bună", redactor al revistei Lumina creștinului. În 1943 și-a luat diploma de licență în muzică la Conservatorul din Iași. În 1945 a fost numit profesor de teorie și solfegii la Conservator, dar a predat și religie la mai multe licee din oraș. A continuat editarea revistei Lumina creștinului (pentru o scurtă perioadă) în atelierele catolicului Alexandru Terek, deoarece tipografia "Presa Bună" deportată la Beiuș nu a mai revenit la vechiul sediu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
1950. Le Bon, Gustave, Învățămintele psichologice din războiul european, Editura "Librăriei Stănculesu", București, 1991. Leonis XIII. Pontifici Maximi. Acta 1881, vol. IV, Typographia Vaticana, Romae, 1885. Licata, G., Giornalismo cattolico italiano (1861-1943), Editrice Studium, Roma, 1944. Idem, La Rasegna Nazionale: conservatori e cattolici liberali italiani attraverso la loro rivista (1879-1915), Edizioni di storia e letteratura, Roma, 1968. Lostun, Mihai, Relațiile diplomatice dintre România și Vatican în perioada interbelică, Iași, 2005, Teză de doctorat, p. 12. Malgeri, F., La stampa quotidiana periodica
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
suferit presiunea guvernului, care nu a tolerat criticile din exterior, mai ales din partea carliștilor și republicanilor (C. Robles Munoz, "La prensa y la division de los catolicos en la Restauracion", în Hispania Sacra, 40, 1988, pp. 431-467). 174 Între cele conservatoare, se distingeau El Tiempo și El Nacional. Între cele liberale, Imparcial, El Liberal, El Correo și El Heraldo de Madrid. În sânul carliștilor, se dădea o luptă îndârjită între trei curente, reprezentate de câte un ziar: colaboraționiștii (El Fénix), legitimiștii
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cattolico italiano (1861-1943), (în continuare Giornalismo...), Editrice Studium, Roma, 1944, pp. 62-63. 222 Papa Leon XIII, Enciclica Etsi nos, 1882. 223 G. De Rosa, Luigi Sturzo: La Croce di Constantino, Roma, 1958, p. 174. 224 G. Licata, La Rasegna Nazionale: conservatori e cattolici liberali italiani attraverso la loro rivista (1879-1915), Edizioni di storia e letteratura, Roma, 1968, p. 307. 225 F. Malgeri, "La stampa quotidiana periodica e l" editoria", în F. Traniello, G. Campanini, Dizionario Storico dell Movimento Cattolico in Italia
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
vedere politic, pontificatul a coincis cu mișcări revoluționare în Italia și în toată Europa. Inițial Papa Pius IX a fost un liberal, eliberând deținuții politici închiși de predecesorii săi și a propus Romei un cadru constituțional de guvernare. A devenit conservator după unele asasinate politice, acte teroriste și revoluțiile din Italia, Franța și Germania. A fost nevoit să părăsească Roma, iar în 1870 a pierdut Statele Papale în favoarea Italiei. El a renunțat la Legea Garantării din partea Italiei, care presupunea finanțarea Vaticanului
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
îndeosebi, aflați în plin proces de maturizare, sunt marcați de această epocă agitată, se încheiase războiul chino-japonez. Yoko Sazuki crește și se maturizează într-o familie de intelectuali. Primește o educație aleasă în familie și într-un pension, urmează cursurile Conservatorului, cântă cu pricepere, fără să fie un talent autentic, după cum i-a spus profesorul ei. Nu se simțea nici iubită, nici înțeleasă, nu se putea lega de o carieră muzicală. În salonul mamei, era admirată, cocheta cu bărbații; flirta cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fețe ale sale", cum spune Antoine în Convorbiri despre regie (Causeries sur la mise en scène, 1903), este destinat să reproducă exact un fragment din lumea reală. Zola deplânge mediocritatea actorilor din vremea lui, incapabili de autenticitate. El critică conformismul conservatorului care formează comedianți fără caracter, având cu toții același tip de joc convențional, moștenit din emfaza Marilor Comedianți. Cum învățământul care este predat acolo se bazează pe postulatul că teatrul nu are nimic în comun cu viața reală, el a dat
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
urbea natală, școala primară (1932-1936) și Liceul „Moise Nicoară” (1936-1944), situându-se în fruntea promoției. L-a ispitit ideea de a fi student în litere și drept, însă atracția pentru teatru dovedindu-se mai puternică, în 1944 se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică din capitală. Imediat după absolvire (1948) e angajat la Teatrul Comedia, urcând apoi pe scena Teatrului Național din București. O carieră întru totul promițătoare i se deschidea înainte, când, printr-o decizie plină de riscuri, O., împreună cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
ironic ori sarcastic, C. avea și o cultură temeinică. Orgolios și rigid, refuzând tranzacțiile, este obligat să renunțe la conducerea Partidului Conservator, al cărui șef a fost timp de cinci ani, după ce, înainte, fusese multă vreme ideologul grupului politic junimist. Conservator intransigent, a reprezentat în politică marea boierime română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Pentru scurt timp, a avut rangul de ministru de Externe, iar între 1900-1901 și 1910-1912, de prim-ministru. Scurta activitate de critic literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
acordate de doi cercetători contemporani cu puncte de vedere diferite (Boyce, 1979, pp. 202 sqq., 1982, pp. 232 sq., nota 106; 1992, p. 81 nota 50 și 54; Herrenschmidt, 1987). Mai mult, reformiștii care scriau de obicei În engleză, spre deosebire de conservatori care foloseau cel mai adesea gujarati, au insistat În mai multe rânduri asupra unor aspecte care țineau de cult și de morală: În cadrul liturgiei și al rugăciunii să se folosească o limbă inteligibilă, În principal engleza sau gujarati, În locul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și de morală: În cadrul liturgiei și al rugăciunii să se folosească o limbă inteligibilă, În principal engleza sau gujarati, În locul unei limbi care nu mai era Înțeleasă (avestica sau chiar pahlavi), dar căreia Îi era atribuită o eficacitate magică de către conservatori (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 376), care se bazau și pe speculații ocultiste venite din Occident (Boyce, 1979, pp. 198, 204; cf. infra); să se renunțe În cultul morților la practica oferirii alimentelor aduse ca jertfă, care să-i Întărească În călătoria
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Constantin Rădulescu-Motru nu voiau să se producă nici o schimbare pînă cînd România nu va fi pregătită psihologic pentru reformele respective. Pînă atunci, numai concesiile bine cîntărite trebuie făcute pentru evitarea exploziei sociale 58. Nu ne surprinde faptul că acești conservatori nu s-au bucurat niciodată de vreun sprijin din partea maselor; prăbușirea lor politică se va produce odată cu introducerea votului universal. Dar nici alte politici nu s-au bucurat de sprijinul maselor pînă în 1918. Junimismul se opunea antisemitismului, considerîndu-l un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
contemporan lui, "Românismul", care explica micimea României moderne prin modestia și prudența intenționată a românilor. Dacă aceste calități nu existau, nu ar exista nici o limită în privința impactului României în problemele internaționale 31. Sînt oare naționaliștii conservatori? Era oare Iorga un conservator pătimaș? Adevăratul naționalism include prin definiție întreaga națiune, care în România era în cea mai mare parte săracă. Adevărații naționaliști susțin că națiunea cuprinde toate clasele. Acum, la sfîrșitul secolului al XX-lea, să medităm asupra cîtorva vise mesianice ale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
declarat că sistemele lor sînt naționaliste. Ele nu făceau însă decît să mențină la putere o clasă privilegiată (uneori cu sprijin financiar și militar străin), în timp ce răzvrătiții erau numiți stîngiști sau comuniști. De Gaulle s-a ridicat împotriva regimului militar conservator francez în numele națiunii franceze. El a înfăptuit o "lovitură de națiune" (așa cum alții înfăptuiesc lovituri de stat), preferînd legitimitatea legalității. În timpul celei de a doua președinții, a fost nevoit să guverneze împreună cu conservatorii, care (după cum demonstrează ultimele cercetări) s-au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Gaulle s-a ridicat împotriva regimului militar conservator francez în numele națiunii franceze. El a înfăptuit o "lovitură de națiune" (așa cum alții înfăptuiesc lovituri de stat), preferînd legitimitatea legalității. În timpul celei de a doua președinții, a fost nevoit să guverneze împreună cu conservatorii, care (după cum demonstrează ultimele cercetări) s-au descotorosit de el în 1969; deoarece, după evenimentele din mai 1968, voia să facă o naționalizare rapidă ca să-i ofere muncitorului francez un rol real în conducerea industriei 32. Iorga și Eminescu au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în proclamarea reformei agrare și a votului universal. Dar multe din conceptele lui Iorga (în special cele din domeniile artei și literaturii) erau arhiconservatoare; poate cineva care lupta pentru bunăstarea a 80 sau 90 % din populație să fie etichetat drept conservator? Lui Iorga nu-i plăceau nici marile orașe industriale, nici arta modernă. Există o vorbă care spune că acela care arată ca o rață, merge ca o rață și măcăie ca o rață este rață. Se pare însă că lipsește
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
marile orașe industriale, nici arta modernă. Există o vorbă care spune că acela care arată ca o rață, merge ca o rață și măcăie ca o rață este rață. Se pare însă că lipsește ceva aici. Era oare Iorga un conservator sau un naționalist romantic întîrziat care credea în evoluția organică a societății? Pentru el, nu exista nici o entitate mai organică decît națiunea. Revoluțiile tind să tulbure și să stopeze acest proces, așa cum sublinia Iorga în timpul conferințelor pe care le-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
context, "omul secolului al XIX-lea" ignora însă impactul industrializării. Generalizările au tendința să includă absolut totul; ele nu-și ating țelul dacă sînt lăsate, ca o mătură, într-un colț. Totuși, dacă e să considerăm un naționalist drept un conservator fără să aibă eticheta respectivă, am putea coborî adevărul la nivelul faptei, făcîndu-l să-și piardă conținutul intelectual. Ca în povestea cu irlandeza care își bîrfea vecinii, la care cineva a protestat: "Nu poate fi adevărat!" Atunci, ea a ripostat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Ca în povestea cu irlandeza care își bîrfea vecinii, la care cineva a protestat: "Nu poate fi adevărat!" Atunci, ea a ripostat: "Nu-i adevărat, dar e destul de adevărat!" Situația poate fi răsturnată: a-i considera pe toți naționaliștii drept conservatori nu corespunde întru totul realității. În ultimul deceniu al secolului al XX-lea, avem unele îndoieli în a pune semnul egal între naționalism și conservatorism. Referitor la antisemitismul lui Iorga pînă la primul război mondial, ne putem face o imagine
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]