11,264 matches
-
septembrie 1941-ianuarie 1944), îngr. și pref. Ion Ianoși, București, 1987; Vasili Grossman, Panta rhei, îngr. și pref. Ion Ianoși, București, 1990; Andrei Platonov, Cevengur, pref. Ion Ianoși, București, 1990 (în colaborare cu George Bălăiță); Vladimir Soloviov, Nikolai Berdiaev, Gheorghi Fedotov, Creștinism și antisemitism, îngr. și pref. Ion Ianoși, București, 1992; Piotr Ceadaev, Scrisori filosofice, București, 1993; Friedrich Nietzsche, Despre genealogia moralei, Cluj-Napoca, 1993 (în colaborare cu Horia Stanca); Lev Șestov, Apoteoza lipsei de temeiuri. Eseu de gândire adogmatică, București, 1995; Heinrich
IANOSI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287484_a_288813]
-
subiect nu se refuză în mod specific la persoana umană. În antichitate înțelesul său era de „supus” - hipokaimenon în greacă, subiectum în latină -, de unde și utilizarea sa gramaticală, ca ceva ce poate fi supus acțiunilor. În Europa postmedievală, sub influența creștinismului s-a dezvoltat un sens specific uman al noțiunii de subiect, ce a migrat în direcția subiectivității conștiente și reflexive prin raportarea acesteia la „obiect” (objectă, la ceea ce se află în afară și în fața sa. Treptat, s-a ajuns ca
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
păcat că actualele comentarii în acest domeniu nu fac referire la virtuți. Virtuțile, ca principii de conduită și criterii de caracterizare, au continuat să joace un rol important în cultura Europei, fiind preluate - după elaborările stoicismului, epicurianismului și scepticismului - de creștinism și funcționând până în secolul al XIX-lea, dar deja din perioada imediat următoare lui Aristotel ceva se schimbă în modul de abordare, care devine pluristratificat. Teofrast a fost elevul preferat al lui Aristotel. S-a păstrat o lucrare a sa
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de „statut” și „rol social”, care au o legătură ceva mai strânsă cu viața trăită a subiectului. Conceptul de persoană în dogmatica creștină Conceptul de „persoană” a făcut o carieră strălucită nu numai în drept, ci și în dogmatica creștină. Creștinismul fiind o religie care mărturisește un Dumnezeu în trei ipostaze, legătura dintre acestea se cerea cumva circumscrisă și explicitată. După ce Conciliul de la Niceea a stabilit dogma consubstanțialității acestor ipostaze, ea trebuia detaliată. Astfel, s-a împrumutat conceptul de „persoană” din
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
intersubiectivă, capacitatea de descentrare, de plasare în situația celuilalt, de milă, de compasiune, sentimentul de vinovăție poate fi redus sau chiar poate lipsi. Rușinea și vinovăția sunt cultivate de socio-cultură în diverse grade. În unele cazuri, cum e cel al creștinismului, însăși ideologia religioasă accentuează educarea acestor trăiri. În alte societăți ele sunt mai puțin cultivate. În prezent, chiar în țările euro-atlantice creștine, stilul de viață contemporan pune un accent tot mai mare pe asertivitatea sinelui și succes în detrimentul rușinii și
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
tulburări de personalitate, cu „psihopatie”, ne caracterizează în mare măsură pe noi, epoca și cultura noastră. Conceptul de persoană umană nu a existat dintodeauna. Conceptul și realitatea persoanei umane sunt și ele o „creație” istorică, la fel ca filozofia sau creștinismul, și la fel, conceptul de tulburare de personalitate, de psihopatie. Ne este și acum greu să înțelegem cum de există unele cazuri monstruoase de personalitate amoral patologică după cum ne e dificil să „explicăm” dragostea nețărmurită, credința adâncă, bunătatea, fanatismul, creativitatea
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
psihoterapeutic. Himera (1996) este un roman captivant despre drama exilatului, însă Radiografii pentru iubire (1992), Radiografii pentru succes (1993), Gabriel vorbește din împărăția spiritului (1996) propun căi de autoameliorare a profilului interior prin meditație, autocunoaștere, supunere la exigențele morale ale creștinismului. Iubirea se încarcă de atributele aventurii spirituale, adevărul erotic elementar fiind opus urii, răului, morții. În 1969 C. semnase și o monografie despre Jean Gabin. SCRIERI: Pisica și vorbele, București, 1966; Spargeți oglinzile, București, 1969; Jean Gabin, București, 1969; Trenul
CINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286231_a_287560]
-
Moș Nicolae), divinități feminine (Dochia, Sânzienele, Drăgaicele, Lăzărițele, Ielele, Fata Pădurii), zeițe-mame (Maica Precista, Mama Pădurii), zeițe bătrâne (Sfânta Vineri, Sfânta Varvara, Baba Dochia). Dacă unele întruchipări mitice au luat numele unor sfinți creștini, altele nu au nici o relație cu creștinismul (Călușul, Caloianul, Paparuda, Ropotinul Țestelor, Dragobete, Drăgaica, Sânziana, Joimărița, Martinii, Berbecarii, Circovii, Ziua Lupului), fiind sau moștenite din substratul autohton, sau asimilate de la cultele greco-romane și orientale, sau reprezentând creații autohtone. Cele 950 de articole ale dicționarului definesc succint fenomenele
GHINOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287267_a_288596]
-
deforma, cu altele protestante, filosofice, păgâne chiar, dar atitudinea sa nu este în răspăr cu direcția prioritară a spațiului cultural și confesional din care provine. Cu toate acestea, în Istoria ieroglifică el demontează sistematic un set de simboluri normative ale creștinismului, procedeu rar în răsăritul european al debutului de secol XVIII, unde încă domină o atitudine dogmatică, de respect neștirbit față de valorile tari ale ortodoxiei, revelate prin intermediul unui sistem de simboluri care funcționează, într-un context favorabil, ca niște teofanii iconografice
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ediției realizate de Virgil Cândea, se observă cu ușurință că, în afara citatelor biblice, printre cei mai folosiți autori se numără stoicul Seneca. Chiar dacă nu este intenționată, o asemenea recurență a unui autor laic, ba chiar aparținând unei culturi pe care creștinismul o respingea de facto, nu are cum să fie și accidentală. Cum se explică această preferință pentru reprezentantul stoicismului târziu? Trăda ea oare o frecventare sistematică a dialogurilor, epistolelor și tratatelor lui Senca de către tânărul Cantemir? Din studiile care încearcă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sunt general valabile, indiferent de mentalitatea care le-a produs. Iar în opera lui Seneca descoperă adesea mostre de înțelepciune care nu contravin cu nimic perspectivei creștine. Ba dimpotrivă. Adevărul este că există multe similarități între etica stoicilor și morala creștinismului; în primul rând, idealul de a trăi în conformitate cu natura (una laică, la stoici, una dispusă conform ordinii divine, pentru creștini), adoptând calea virtuții și lepădând viciul reprezintă, în esență, puncte comune. Virtuțile cardinale sau secundare teoretizate, definite și cultivate de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lepădând viciul reprezintă, în esență, puncte comune. Virtuțile cardinale sau secundare teoretizate, definite și cultivate de stoici nu diferă de cele recomandate de creștinsim. "Înțelepciunea, curajul, justiția, cumpătarea", apoi "mărinimia, înfrânarea, prezența de spirit, hotărârea bună"9 sunt și valorile creștinismului. La fel cum păcatele sau viciile capitale coincid. Ceea ce diferă este încrederea stoicilor în rațiune, în posibilitățile omului de a se controla, de a se comporta în conformitate cu natura prin propriile resurse, nesubsumate nici unei divinități și libertatea pe care acesta o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
către Coloseni a Sf. Apostol Pavel (2, 8): "Luați aminte ca nu cumva cineva să facă din voi o pradă prin filosofie și prin deșarta înșelăciune din predania omenească, după stihiile lumii și nu după Hristos"19. Preocupat să distingă creștinismul ca religie de diferitele gnoze și sisteme filosofice bazate pe acestea, Pavel dă, de fapt, tonul unei atitudini ostile față de o imensă tradiție antică: aceea a încrederii omului în capacitatea sa cognitivă, în forța de cuprindere a lumii cu ajutorul rațiunii
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
înțelepciunea adevărată este Dumnezeu; așadar, iubirea de Dumnezeu este adevărata filosofie")23. Concluzia acestei modificări de paradigmă în cultura bizantină, pe de o parte moștenitoare a marii tradiții antice eline, pe de alta centru de iradiere a noii religii a creștinismului, este fericit formulată de același cercetător: "Se face treptat trecerea de la filosofia ca știință, învățătură, doctrină, fie ea adevărată sau falsă, la filosofia ca mod de viață, dar mod de viață creștină, cu o intensă conotație morală, care urmează să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
faptee milei cșretine valabile pentru oricare dintre mărturisitorii lui Hristos. Viața monahală va fi echivalentul vieții filosofice (βίος φιλόσοφος)"24. În spațiul occidental, probabil cea mai vehementă atitudine o are cartaginezul Tertulian, care nu admite nici o conciliere între filosofie și creștinism, prima fiind străină de revelație, pornind de la o curiozitate care nu se înscrie în planul divin privitor la om. Filosofii ar fi dușmani ai cunoașterii, iar filosofia o preocupare inutilă și malignă, care se înșeală că ar putea ajunge la
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
care se înșeală că ar putea ajunge la adevăr ocolind singura cale, a revelației. Claudio Moreschini, de la care rezum aceste informații, observă pertinent că poziția lui Tertulian se explică și prin faptul că, în epoca lui, "exista efectiv pericolul încadrării creștinismului între diferitele filosofii ale epocii"25. De ce insist asupra acestor antinomii? Pentru că în lucrările sale de tinerețe, dar în special în Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, Cantemir pare a fi adeptul aceleiași mentalități. El caută adevărul, dar nu pe orice căi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
trebuia aprofundată, comunicată sieși și celorlalți, formulată în mod clar, precis, pentru totdeauna; aceasta a fost realizarea teologie creștine. Mai era nevoie și de apărarea credinței; aceasta a fost opera apologeticii"28. Așa se face că, în primele secole ale creștinismului, ia naștere o nouă formă de gândire, deosebită radical de cea rațională, speculativă, specifică filosofiei grecești antice. Influența decisivă a fost cea a școlii din Alexandria, care miza pe interpretarea alegorică a Bibliei, spre deosebire de cea din Antiohia, care opta pentru
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
li se impună zile de post? Și, mai ales, trebuie să fie tratate în această lume ca ființe responsabile moral? Aceste întrebări, aceste curiozități, aceste interogații multiple pe care și le pun societățile medievale în legătură cu animalul evidențiază modul în care creștinismul a reprezentat pentru el ocazia unei remarcabile promovări. Antichitatea biblică și greco-romană îl neglija sau îl desconsidera; Evul Mediu creștin îl plasează în prim-plan și merge până la a-l face responsabil de actele sale. La fel ca toate ființele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sacrificiul, pe destinatarul ofrandei, pe mediator și ofranda însăși, supradeterminată de o dublă funcție expiatorie și comunitară. El este în același timp Dumnezeu, victimă și mare preot"10. Odată ce acest sacrificiu face inutile celelalte sacrificii ritualice, rolul animalului devine, în creștinism, cu totul altul: "Expulzate din semantica ritualică, animalele nu își mai găsesc rostul la locul lor sfânt, ci doar într-un lanț semnficativ textual"11. Altfel spus, creștinismul este cel care mută animalul din realitatea sa concretă în una a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Odată ce acest sacrificiu face inutile celelalte sacrificii ritualice, rolul animalului devine, în creștinism, cu totul altul: "Expulzate din semantica ritualică, animalele nu își mai găsesc rostul la locul lor sfânt, ci doar într-un lanț semnficativ textual"11. Altfel spus, creștinismul este cel care mută animalul din realitatea sa concretă în una a semnificațiilor, a simbolurilor; îl transformă, de fapt, din ființă de carne în simbol. Animalul devine, ca întreaga recuzită a lumii concrete, terestre simptomul vizibil care trimite la realitatea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dușmani. (...) patimile le asemănă fiarelor și păsărilor, pentru că, neîmblânzite și sălbatice cum sunt, vatămă intelectul, dar și pentru că, asemenea păsărilor, ele zboară deasupra inteligenței, iar pornirea lor este fulgerătoare și nestăpânită"13. Ceea ce se observă, încă din primele secole ale creștinismului, este această dematerializare a animalului, care își pierde identitatea și este transformat într-un simplu semn. Animalul este mutat din ordinea sa firească, din regnul său natural sau, mai bine spus, acest regn, universul întreg este conceput ca un nesfârșit
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fie era considerat în imediata apropiere în ierarhia lumii. I se atribuia însă, în ambele situații, un rol simbolic de maximă importanță. Ceea ce însemna, adesea, neglijarea trăsăturilor sale concrete. Din acest moment începe o nouă poveste. Una în care nu creștinismul impune punctul de vedere, ci omul care are încredere în rațiunea sa, în posibilitatea sa de a afla răspunsuri pe cont propriu. Descartes emite, în partea a V-a a Discursului despre metodă, celebra teorie despre animal ca mașină lipsită
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o anumită formă de suflet. Cu aceasta, intră în impas și perpectiva alegorizantă specifică Evului Mediu creștin care atribuia animalelor virtuți sau vicii omenești. Oricum, această teorie câștigă cu greu teren, ea având de luptat cu un "animism" deturnat spre creștinism, specific medieval, care continuă, e drept, din ce în ce mai slăbit, până în secolul al XVIII-lea. Oricum, în Franța (și nu numai) teoria lui Descartes a stârnit o polemică furtunoasă, care a continuat până la finele veacului al XVIII-lea și s-a încheiat
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de care se folosește apoi în mod firesc. Astfel de dezbateri și de polemici își au punctul de pornire în Antichitate, în lucrările lui Aristotel, ale stoicilor ș.a.m.d. Ele nu sunt însă relevante din punctul de vedere al creștinismului, întrucât ele tratează animalul ca pe un subiect în sine, în vreme ce pentru gânditorul creștin animalul este un semn și nu contează ca realitate concretă, materială. Ce înseamnă a cunoaște un animal. De la științele naturii la gândirea simbolică Istoria naturală s-
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
faimoasele sale volume despre animale, aproape cincizeci la număr"29. Realitatea era, prin urmare, cercetată cu acribie, iar enormei tradiții care înscria animalele într-un sistem mitologic care le conferea certe funcții simbolice îi răspundea și această tendință raționalistă.30 Creștinismul se opune ambelor tendințe, excluzând animalul din religie, demonizându-l sub formă de "idol" și, în același timp, neacordând importanță "naturii" sale primare, ci celei "simbolice". Altfel spus, pentru creștinul medieval lumea începe să fie citită prin filtrul Bibliei și al
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]