8,982 matches
-
susținut de un bipied. Muniția consta într-o bombă din fontă plină de explozibil, focosul fiind cu întârziere. La baza bombei se afla un cartuș de calibrul 12, plin cu balistită. Prin cădere pe tub, cartușul era detonat de un cui percutor aflat la bază și azvârlea proiectilul pe țeavă. După război, compania franceză Brandt a modernizat mortierul Stokes și a îmbunătățit muniția. Noul mortier a fost denumit "Stokes-Brandt de 81 mm Modèle 27" și a fost cel mai modern aruncător
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
în partea superioară în același stil specific, cu arce unite de un ic central sub formă de potir, element simbolic de esență creștin-ortodoxă. Cununa care susține șarpanta prezintă o particularitate, fiind susținută de icuri crestate în cinci trepte, fixate în cuie de lemn, lateral, pe colțuri și centru, imitând îmbinările în trepte a grinzilor superioare în scopul evazării streșinii acoperișului, o soluție ingenioasă a meșterilor locali. Pictura, realizată în manieră naivă de un anumit pictor Adalbert, în 1843, în timpul păstoririi preotului
Biserica de lemn din Stejera () [Corola-website/Science/327307_a_328636]
-
acrobație. Aceste practice au făcut că, în diverse limbi europene, numele de "fakir", (faqir) înseamnă la origine sărac, să ajungă să denumească pe cel care se deda unor exerciții greu sau imposibil de realizat pentru alții, (înghite săbii, sta pe cuie, etc), iar numele de dervish (cel care exprimă în persona același lucru ca faqir, deci „membru al unei confrerii”) să fie asociat mai ales cu dervișii învârtitori. Trebuie spus că în limbile popoarelor islamului, un fachir, nu este numit sufi
Mistica islamică () [Corola-website/Science/330048_a_331377]
-
(în - "Țezar Antonovici Kiui", întâlnit în lucrări în limba română și cu grafiile César Antonovici Cui sau Țezar Antonovici Kiui) (n. 18 ianuarie 1835 - d. 13 martie 1918) a fost un compozitor și critic de muzică rus de origine franceză și lituaniană. Profesia sa a fost aceea de ofițer militar și profesor de fortificații. A fost
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
intrat în Rusia ca membru al Armatei lui Napoleon, s-a stabilit în Vilnius după înfrângere și s-a căsătorit cu Julia Gucewicz. De mic copil Cui a învățat franceză, rusă, poloneză și lituaniană. Înainte de a termina gimnaziul în 1850 Cui a fost trimis la Sankt Petersburg în vederea pregătirii pentru a fi admis la Școala de Inginerie Militară, unde a fost admis anul viitor la vârsta de 16 ani. În 1855 a absolvit Academia și după studii avansate la Academia de
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
Academia de Inginerie Nikolaevski și-a început cariera militară în 1857 ca instructor de fortificații. Printre elevii săi în anii următori s-au numărat câțiva membri ai familiei Imperiale, în special Nicolae al II-lea. Studiile de fortificații ale lui Cui acumulate în timpul Războiului Ruso-Turc din 1877-1878 au fost foarte importante pentru cariera sa. Ca expert în fortificații militare Cui a primit statutul academic de profesor în 1880 și a primit gradul militar de general în 1906. Scrierile sale despre fortificații
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
la vârsta de 14 ani. Cu câteva luni înainte de a fi trimis la Sankt Petersburg Cui a reușit să ia lecții de teorie muzicală de la compozitorul polonez Stanisław Moniuszko care locuia în Vilnius la vremea respectivă. Interesul muzical al lui Cui s-a schimbat în 1856 când l-a întâlnit pe Mili Balakirev și a început să se ocupe mai serios de muzică. Deși compunea muzică și scria articole de critică muzicală în timpul său liber, Cui s-a dovedit a fi
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
fi un compozitor prolific. Debutul său „public” ca și compozitor a avut loc în 1859 când a fost interpretat Scherzo-ul său orchestral, Op. 1, sub bagheta lui Anton Rubinstein. În 1869 a avut loc premiera primei opere a lui Cui, "William Ratcliff" (după tragedia lui Heinrich Heine), dar nu a avut succes, parțial datorită scrierilor sale dure din critica muzicală. Cu excepția uneia, toate operele lui Cui erau în limba rusă. Excepția, "Le flibustier" (după o piesă de teatru de Jean
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
bagheta lui Anton Rubinstein. În 1869 a avut loc premiera primei opere a lui Cui, "William Ratcliff" (după tragedia lui Heinrich Heine), dar nu a avut succes, parțial datorită scrierilor sale dure din critica muzicală. Cu excepția uneia, toate operele lui Cui erau în limba rusă. Excepția, "Le flibustier" (după o piesă de teatru de Jean Richepin), care a avut premiera la Opéra-Comique din Paris în 1894 (la 25 de ani după "Ratcliff") dar nici această operă nu s-a bucurat de
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
Excepția, "Le flibustier" (după o piesă de teatru de Jean Richepin), care a avut premiera la Opéra-Comique din Paris în 1894 (la 25 de ani după "Ratcliff") dar nici această operă nu s-a bucurat de succes. Printre lucrările lui Cui care au avut succes se numără opera comică "Fiul mandarinei" (care a avut premiera în 1878), opera în trei acte "Prizonierul din Caucaz" (1883), după Pușkin, și opera într-un act "Mademoiselle Fifi" (1903), după Guy de Maupassant. În afară de "Flibustier
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
se numără opera comică "Fiul mandarinei" (care a avut premiera în 1878), opera în trei acte "Prizonierul din Caucaz" (1883), după Pușkin, și opera într-un act "Mademoiselle Fifi" (1903), după Guy de Maupassant. În afară de "Flibustier", alte opere ale lui Cui interpretate în afara Rusiei au fost "Prizonierul din Caucaz" (la Liège în 1886) și opera pentru copii "Motanul Încălțat" (la Roma în 1915). Viața muzicală a lui Cui a prezentat și alte aspecte. A fost membru în comitetul de selecție al
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
Mademoiselle Fifi" (1903), după Guy de Maupassant. În afară de "Flibustier", alte opere ale lui Cui interpretate în afara Rusiei au fost "Prizonierul din Caucaz" (la Liège în 1886) și opera pentru copii "Motanul Încălțat" (la Roma în 1915). Viața muzicală a lui Cui a prezentat și alte aspecte. A fost membru în comitetul de selecție al operelor de la Teatrul Mariinski, poziție pe care a deținut-o până în 1883 când atât el cât și Rimski-Korsakov au părăsit comitetul în semn de protest când a
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
Rimski-Korsakov au părăsit comitetul în semn de protest când a fost respinsă opera "Kovanșcina" a lui Musorgski. Între 1896 și 1904 a fost directorul ramurii din Sankt Petersburg a Societății Muzicale Ruse. Printre numeroșii muzicieni pe care i-a cunoscut Cui în viața sa, cel mai important a fost Franz Liszt. Liszt prețuia foarte mult muzica compozitorilor ruși iar una dintre cele mai apreciate lucrări rusești de către Liszt a fost opera "William Ratcliff" a lui Cui. Cartea lui Cui "La musique
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
pe care i-a cunoscut Cui în viața sa, cel mai important a fost Franz Liszt. Liszt prețuia foarte mult muzica compozitorilor ruși iar una dintre cele mai apreciate lucrări rusești de către Liszt a fost opera "William Ratcliff" a lui Cui. Cartea lui Cui "La musique en Russie" și lucrarea "Suite pour Piano", Op. 21, sunt dedicate lui Liszt. În plus, lucrarea "Tarantelle" pentru orchestră, Op. 12, a format baza ultimei transcripții pentru pian a lui Liszt. În viața sa muzicală
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
a cunoscut Cui în viața sa, cel mai important a fost Franz Liszt. Liszt prețuia foarte mult muzica compozitorilor ruși iar una dintre cele mai apreciate lucrări rusești de către Liszt a fost opera "William Ratcliff" a lui Cui. Cartea lui Cui "La musique en Russie" și lucrarea "Suite pour Piano", Op. 21, sunt dedicate lui Liszt. În plus, lucrarea "Tarantelle" pentru orchestră, Op. 12, a format baza ultimei transcripții pentru pian a lui Liszt. În viața sa muzicală îndelungată și activă
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
Op. 12, a format baza ultimei transcripții pentru pian a lui Liszt. În viața sa muzicală îndelungată și activă Cui a primit numeroase distincții. La sfârșitul anilor 1880 și începutul anilor 1890 câteva societăți muzicale străine l-au onorat pe Cui făcându-l membru. La puțin timp după montarea operei "Le flibustier" la Paris Cui a fost ales membru corespondent al Academiei Franceze și a primit Crucea Legiunii de Onoare. În 1896 Academia Regală de Literatură a Belgiei l-a făcut
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
corespondent al Academiei Franceze și a primit Crucea Legiunii de Onoare. În 1896 Academia Regală de Literatură a Belgiei l-a făcut membru. În 1909 și 1910 s-au ținut evenimente pentru a onora a 50-a aniversare a lui Cui ca și compozitor. Cui s-a căsătorit cu Malvina Rafailovna Bamberg ("Мальвина Рафаиловна Бамберг") în 1858. A cunoscut-o în casa lui Alexandr Dargomîjski ("Александр Сергеевичde Даргомыжский"), de la care aceasta lua lecții de canto. Cezar și Malvina au avut doi
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
monografii; acestea acopereau subiecte precum producția originală din 1876 a ciclului "Inelul Nibelungilor" de la Bayreuth, dezvoltarea muzicii romantice ruse, muzica în Rusia sau conferințele lui Anton Rubinstein despre istoria muzicii pentru pian. Datorită regulilor impuse de statura militară a lui Cui, în primii ani articolele sale trebuiau publicate sub un pseudonim care consta în trei asteriscuri (***). Totuși, în cercurile muzicale din Sankt Petersburg, era clar cine scria articolele. Recenziile sale muzicale au început în publicația "St. Petersburg Vedomosti" în care își
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
era clar cine scria articolele. Recenziile sale muzicale au început în publicația "St. Petersburg Vedomosti" în care își exprima disprețul pentru muzica de dinaintea lui Beethoven (cum ar fi Mozart) și susținerea sa pentru originalitate în muzică. Principialul scop al lui Cui ca și critic muzical era promovarea muzicii compozitorilor ruși contemporani, în special lucrările celor care făceau parte din „Grupul celor cinci”. Însă nici ei nu erau scutiți mereu de reacții negative, în special în recenzia sa dură la prima producție
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
sau predominanța orchestrei). Cui a compus muzică în aproape toate genurile muzicale existente la vremea respectivă. Însă, spre deosebire de ceilalți membri ai „Grupului celor cinci”, Cui nu a compus simfonii și poeme simfonice. De departe cele mai numeroase lucrări ale lui Cui sunt cântecele artistice care includ câteva duete și numeroase cântece pentru copii. Câteva dintre cântecele sale sunt disponibile și cu acompaniament orchestral, cum ar fi "Bolero" Op. 17, care a fost dedicat cântăreței Marcella Sembrich. Printre cântecele sale artistice se
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
cum ar fi "Bolero" Op. 17, care a fost dedicat cântăreței Marcella Sembrich. Printre cântecele sale artistice se numără „Statuia din Țarskoie Selo” („"Царско-сельская статyя"”) și „Scrisoarea arsă," („"Сожжённое письмо"”), ambele inspirate după poemele celui mai apreciat poet al lui Cui, Alexandr Pușkin. În plus, Cui a compus numeroase lucrări pentru pian și pentru ansambluri de cameră (inclusiv trei cvartete de coarde), numeroase lucrări corale și câteva lucrări orchestrale, dar cele mai importante lucrări ale sale sunt operele, 15 la număr
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
onoare ale miresei) pregătesc cele necesare steagului: două „chischineauă” (baticuri) dintre cele mai frumoase, batistele, „perțile” (hârtie creponată tăiată fâșii), flori din grădină, de obicei „barghinoc” (rozmarin), iar „stegașii” (băieții de onoare) aduc: „bota”‚ „zurgălauăle” („țurgalauă”) - clopoței, verdeață și câteva cuie. Din rândul drujbelor, mireasa desemnează „drujba cea mare”, iar mirele pe „stegașul cel mare”. Ei vor conduce întreg ritualul nunții: cusutul steagului, mersul după nănași, ducerea miresei la biserică etc. Se lucrează colectiv atât la casa miresei cât și la
Nunta oșenească () [Corola-website/Science/329340_a_330669]
-
deturnând mașinile inamicilor sau colectând părți de mașină. Câteodată, inamicii se vor urca pe capota "Magnum Opus"-ului în încercarea de a-l face să explodeze, dar jucătorul poate evita asta prin adăugarea unor obstacole pe mașină, precum țepi sau cuie. Jucătorul are acces la garaj pe tot parcursul jocului, permițându-i să modifice "Magnum Opus"-ul la orice ocazie. Garajul lui Max poate fi folosit pentru a schimba și a îmbunătăți motorul mașinii, șasiurile, roțile, vopseaua, și "carapacea" automobilului. Cu
Mad Max (joc video) () [Corola-website/Science/335280_a_336609]
-
primarului suburbiei Zaventem, Francis Vermeiren, bombe se aflau și în geamantanele celor trei. La câteva ore de la explozii, poliția a făcut o razie la o casă din Schaarbeek, suburbie din nordul Bruxelles-ului, unde aceștia au găsit o bombă cu cuie, produse chimice și un steag ISIS. Un bărbat a fost luat în custodie, deși nu se știe dacă el este cel de-al treilea suspect căutat de poliție. Un alt suspect a fost reținut într-un tren din Amsterdam. Imediat
Atentatele teroriste de la Bruxelles din martie 2016 () [Corola-website/Science/335760_a_337089]
-
vehicule blindate și elicoptere. La adresa semnalată au fost găsite 15 kg de explozibil de tip TATP (triperoxid de triacetonă, folosit și în atentatele de la Paris), 30 l de apă oxigenată, 150 l de acetonă, un detonator, o valiză plină de cuie, ventilatoare și alte materiale. Mai multe persoane, unele evacuate cu scări mobile, au fost luate și duse la audieri. Zona a fost închisă și sute de oameni care locuiau în clădirile din jur au fost duși într-un centru al
Atentatele teroriste de la Bruxelles din martie 2016 () [Corola-website/Science/335760_a_337089]